Obligația de a face. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/
Ședința publică din 05 mai 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, cu domiciliul în M,-, -.9, județul C, domiciliat în M,-, -.10, județul C, domiciliat în M,-, -.42, județul C, domiciliat în M,-, -.8, județul C, domiciliat în M,-, -.26, județul C, domiciliat în M,-, -.57, județul C, domiciliat în M,-, -.58, județul C, domiciliat în M,-, -.45, județul C, domiciliat în M,-, -.47, județul C, domiciliat în M,-, -.63, județul C, domiciliat în M,-, -.53, județul C, domiciliat în M,-, -.21, județul C, domiciliat în M,-, -.65, județul C, domiciliat în M,-, -.55, județul C, domiciliat în M,-, -.56, județul C, domiciliat în M,-, -.49, județul C;
împotriva deciziei civile nr. 16, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 17 ianuarie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DAEWOO M INDUSTRIES, cu sediul în M,-, județul C, intimatul chemat în garanție 2 MAI, cu sediul în M,-, județul C și intimatul pârât, domiciliat în M,-, -.27, județul C și intimații reclamanți, domiciliat în M,-, -.25, -, domiciliată în M,-, -
.42, județul C, domiciliat în M,-, -.45, județul C, domiciliat în M,-, -.47, județul C, domiciliat în M,-, -.43, județul C, domiciliat în M,-, -.23, județul C, domiciliat în M,-, -.25, județul C, domiciliat în M,-, -.23, județul C, domiciliat în M,-, -.28, județul C, domiciliat în M,-, -.56, județul C, domiciliat în M,-, -.28, județul C, domiciliat în M,-, -.1, județul C, domiciliat în M,-, -.27, județul C, domiciliat în M,-, -.37, județul C, G, domiciliat în M,-, -.53, județul C, domiciliat în M,-, -.31, județul C, domiciliat în M,-, -.26, județul C, domiciliat în M,-, -.33, județul C, domiciliat în M,-, -.49, județul C, domiciliat în M,-, -. A,.4,.59, județul C și, domiciliat în M,-, -.8, județul C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2008 și, respectiv, 05 mai 2008, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată sub nr.374/2006 pe rolul Judecătoriei Mangalia reclamanții, Muchie, G, a, el, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta M
Industries M,să se dispună obligarea pârâtei de a le vinde camerele de cămin in care locuiesc,în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că locuiesc cu chirie în căminele societății pe care, le dețin cu titlu de locuință de serviciu, conform contractelor de închiriere anexate cererii de chemare în judecată, însă societatea refuză în mod nejustificat să vândă locuințele în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
În drept: s-au invocat dispozițiile Legii nr. 85/1992 și Decretul - lege nr. 61/1990.
Pârâta M Industries - Maf ormulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Naval 2 Mai M prin care a solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea garsonierelor a căror cumpărare se solicită de către reclamanți, dar și morale pentru prejudiciul de imagine suferit de către societatea comercială în situația în care acțiunea acestora va fi admisă.
Se susține că, pârâta s-a înființat ca societate mixtă pe acțiuni cu capital român și străin, iar la aportul în natură la constituirea capitalului social s-au inclus conform listei anexă la contractul de societate căminele în care se află garsoniere închiriate salariaților societății, în considerarea calității lor și exclusiv pe durata raporturilor de muncă.
S-a mai arătat că locuințele ocupate de reclamanți nu pot fi încadrate în cele menționate la art.1 din Decretul lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992pentru că au devenit un alt imobil în temeiul unei autorizații de transformarea fostelor cămine muncitorești în blocuri de garsoniere și nu pot fi înstrăinate decât prin hotărâre a Consiliului de Administrație al conform art. 7 alin.5 din Legea nr. 85 /1992 modificată prin Legea nr. 75/1994.
Au fost efectuate lucrări de recompartimentare a căminelor, astfel că din trei camere s-au creat două garsoniere, prin împărțirea camerei din mijloc în două spatii, compartimentate la rândul lor în câte un grup sanitar și bucătărie, au fost schimbate instalațiile de canalizare, apă, încălzire centrală precum si amenajarea interioară a acestora.
S-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive bunurile sunt incluse în capitalul social al societății și nu poate fi urmărit de către creditorii săi personali, pe durata acesteia, iar reducerea capitalului social este atributul exclusiv al adunării generale a acționarilor, iar regimul său este guvernat nu numai de Legea nr. 31/1990 republicată cât și de cele privitoare la regimul investițiilor străine.
Prin întâmpinare, Naval 2 Mai Mas olicitat respingerea acțiunii principale și cererea de chemare în garanție ca nefondate.
Prin sentința civilă nr. 829/C din 20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr. 374/2006 a fost respinsă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâta SC M Industries - M ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Totodată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanți cât si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu SC Naval 2 Mai - M și cererea pârâtei privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a reținut că cele trei cămine au aparținut chematei în garanție, iar în urma contractului încheiat între Industries. și Naval 2 Mai M au constituit, alături de alte active, aportul în natură al acestei din urmă societăți la capitalul social al societății comerciale nou înființate M Industries
S-a mai reținut că nici unul dintre reclamanți nu a făcut dovada că a avut calitatea de chiriaș al locuinței în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, dobândind această calitate numai începând cu anul 2002, conform celor 36 de contracte de închiriere depuse la dosarul cauzei, astfel încât aceștia nu pot beneficia de dispozițiile art.7 alin.1 din lege.
Pârâta nu poate fi obligată să vândă locuințele închiriate, întrucât s-ar aduce atingere chiar principiului autonomiei de voință, în condițiile în care reclamanții nu au dovedit apartenența la categoriile de persoane în beneficiul cărora a fost edictată norma de protecție socială și ar constitui și o gravă atingere a dispozitiilorart.1 alin.1din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au promovat apel reclamanții, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în momentul apariției legii speciale aceștia aveau contracte de închiriere pentru locuințele de serviciu pe care le ocupau, iar la momentul respectiv proprietar asupra locuințelor era Naval 2 Mai
Blocul în care sunt situate garsonierele pe care le ocupau reclamanții și în luna iulie 1992 au fost construite din fondurile statului, înainte de anul 1989, iar intimata pârâtă a devenit proprietara locuințelor de serviciu ca urmare a procesului de privatizare, fiind preluat ulterior si personalul salariat de către
Prin decizia civila nr.16/17.01.2007 Tribunalul Constantaa respins ca nefondat apelul.
A retinut,in esenta, instanta de control ca,atât contractele de închiriere depuse la fondul cauzei, cât si celelalte depuse în calea de atac a apelului au fost încheiate după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
Dispozițiile art.7 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, reglementează faptul că, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Prin dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 se reglementează distinct situația locuințelor ocupate de chiriași în baza contractelor de închiriere perfectate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, întrucât, dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat de către apelanții reclamanți nu ar mai fi fost necesară prevederea cuprinsă în art.7 alin.5 din Legea nr.85/1992, care se referă la înstrăinarea locuințelor de serviciu, deținute sau construite din fonduri proprii de
către unitățile economice și care vânzare se poate realiza numai cu acordul conducerii locatorului respectiv.
Dacă legiuitorul nu intenționa să facă distincție între situația chiriașilor cu contract de închiriere încheiat până la data intrării în vigoare a acestui act normativ de situația titularilor unor contracte de închiriere perfectate ulterior acestui moment, nu ar mai fi reglementat dispoziția menționată în aliniatul 5, al aceluiași articol, sau s-ar fi referit numai la locuințele construite din fonduri proprii, nu și la cele deținute de unitățile economice.
După modificarea Legii nr.85/1992, hotărârea de înstrăinare și condițiile înstrăinării locuințelor de serviciu se poate realiza numai în condițiile art.7 alin.5, deci numai cu acordul unităților economice, iar în lipsa acestui acord, instanțele de judecată nu au posibilitatea să dispună obligarea unităților la înstrăinarea acestor bunuri din patrimoniul lor și respectiv suplinirea acordului de voință al unei părți contractante.
În jurisprudență s-a statuat faptul că titularii contractelor de închiriere a suprafețelor locative construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, încheiate anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 85/1992, prin Legea nr. 76/1994, pot cere instanței de judecată obligarea unităților la încheierea contractelor de vânzare a suprafețelor locative respective, numai dacă acestea nu sunt locuințe de intervenție.
Prin urmare, dreptul de a cumpăra și respectiv obligația corelativă de a vinde se pot concretiza printr-un contract de vânzare cumpărare a spațiului locativ respectiv, numai în considerarea calității de chiriaș, la momentul intrării în vigoare a legii, contractul de vânzare cumpărare între unitatea deținătoare și chiriaș fiind guvernat de principiul libertății de voință contractuală, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.969 Civ, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În mod legal, prima instanță a reținut că cele trei cămine C1, C3 si C4 au aparținut chematei în garanție SC Naval 2 Mai M, iar în urma contractului de societate încheiat între SC M si aceasta au constituit, alături de alte active, aportul în natură al societății la capitalul social al societății nou înființate, respectiv SC M Industries -
Imobilele în litigiu, au suportat modificări structurale prin modernizarea ca urmare a recompartimentării și reamenajării fostelor cămine de nefamiliști ce au aparținut societății chemate în garanție 2 Mai
Împrejurarea că au fost depuse la dosarul cauzei contracte pentru furnizarea utilităților încheiate anterior intrării în vigoare a legii mai sus menționate, nu are relevantă în cauză și nu acordă prevalență beneficiarilor de utilități la întocmirea contractelor de vânzare cumpărare asupra unor acestor imobile, pe calea obligației de a face.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
Din toate probele administrate pe parcursul procesului civil,rezultă că garsonierele ocupate de către reclamanți în baza contractelor de închiriere sunt locuințe de serviciu,locuințe din care o parte au fost deja vândute.
Prin decizia5/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit,în recurs în interesul legii,că prevederile /1992 se aplică și contractelor de închiriere care s-au încheiat sub imperiul acestei legi.
Reclamanții au fost angajații societății pârâte astfel că beneficiază de prevederile art7Legea85/1992.
Blocurile C1,C3 și C4 au fost construite în anii 1974-1975 din fondurile statului și sunt formate din locuințe de serviciu. Aceste blocuri sunt situate la 3-4km de sediul societății iar salariații care locuiesc aici nu îndeplinesc funcții care să necesite prezența permanentă sau în caz de urgență la sediul societății
Prevederile art7alin.8 Legea85/1992 se referă la locuințele de serviciu dobândite de către unitățile economice sau bugetare,prin mijloace proprii însa blocurile în discuție sunt construite din fondurile statului.
Intimata și-a precizat poziția procesuală în întâmpinare solicitând respingerea recursului. A arătat intimata că recurenții și nu mai au calitatea de salariați ai societății din motive imputabile lor iar contractele de închiriere fiind accesorii ale contractelor de muncă încetează de drept odată cu încetarea calității de salariat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din prisma acestor motive Curtea reține:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții,au solicitat ca în baza /1992 SC I - să le încheie acte de vânzare cumpărare pentru respectivele locuințe.
Aceste spații locative sunt deținute de către reclamanți în baza contractelor de închiriere încheiate în anii 2002-2006 cu pârâta I
Din memoriile tehnice depuse la fondul cauzei cât și din răspunsul la interogatoriul al chematei în garanție(răsp nr.4) rezultă că cele trei cămine din care fac parte și garsonierele în litigiu au fost construite și date în folosință în anii 1975-1976 deci,fiind edificate așadar din fondurile statului.
Urmare a privatizării,în baza /1990,căminele de nefamiliști au fost preluate de către SC Naval 2Mai - M iar în baza contractului de societate încheiat cu SC M Industrie - aceste cămine au constituit aportul în natură al chematei în garanție la capitalul social al societății astfel înființate.
Potrivit art1 Legea 85/1992 republicată"locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere"iar art 7 alin.1 din lege prevede că,"locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi".
Prin aceste dispoziții, Legea 85/1992 prevede dreptul titularilor contractelor de închiriere de a cumpăra, la cerere,locuințele construite din fondurile statului, cu
excepția locuințelor de intervenție precum și, obligația corelativa a societății de a vinde aceste locuințe.
Din analiza textelor sus citate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:locuințele să fie construite din fondurile statului sau a unităților bugetare ori de stat,locuințele să nu fie de intervenție și solicitantul să fie titular al unui contract de închiriere.
Prin urmare,nașterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere,indiferent daca este încheiat anterior sau ulterior adoptării legii și care,fără a fi legat de vreun termen,poate formula cerere de cumpărare a locuinței pe care o ocupă. Legea 85/92 nu condiționează,prin nici o dispoziție,vânzarea locuinței de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare ci,de acest moment,este condiționată doar situația locuinței ce poate face obiectul vânzării respectiv să fie"construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
De altfel, în acest sens este și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.5/21.01.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește caracterul locuinței de intervenție sau de serviciu Curtea reține că,prin nicio proba administrată în cursul judecății nu s-a dovedit că aceste cămine de nefamiliști constituie locuințe de intervenție. Contractele de închiriere încheiate de între părți prevăd expres la art.1 că locuințele ce fac obiectul închirierii au caracter de locuință de serviciu iar,chemata în garanție confirmă,în răspunsul la întrebarea nr.3(fila281 dosar de apel),că blocurile C1,C3,C4 au fost cămine muncitorești și locuințe de intervenție.
Prin decizia357/2002Curtea Constituțională a statuat că prin textul art7din Legea 85/1992,a fost consacrată "o normă de justiție socială,întrucât s-a dat posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic"
În cazul privatizării unităților de stat obligația de vânzare către chiriași prevăzută de dispozițiile /1992,a fost consacrată ca o obligațieinrem,deci în considerarea obiectului,iar nu o obligațiein personamcare ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe cale privatizării.
S-a statuat de către C că "legislația de după 22 decembrie 1989 transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile și instituțiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsură arbitrară prin care unii cetățeni sa fie defavorizați în beneficiul altora, știut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor"(decizia10/1994 a Curții Constituționale prin care s-a considerat constituțional art7/Legea85/1992).
Prin urmare,atât timp cât locuințele a căror vânzare se solicită sunt construite din fondurile statului anterior adoptării legii,nu are relevanță faptul că chemata în garanție Naval 2 Mai M este societate privatizată și a dobândit imobilele în proprietate ca urmare a privatizării pe care,le-a adus ca aport la capitalul social al societății nou înființate
De asemenea,din înscrisurile depuse rezultă că la căminele de nefamiliști au fost realizate lucrări de modernizare și recompartimentare astfel încât au rezultat din 3camere 2 dar, cu acces comun la anexe și utilități. Prin aceste lucrări imobilul a fost
îmbunătățit și recompartimentat dar nicidecum nu poate fi vorba de o modificare esențială astfel încât să rezulte un alt imobil. Împrejurarea că societatea deținătoare a înțeles să facă aceste îmbunătățiri nu exclude de la vânzare imobilul întrucât obligația de vânzare prevăzută de lege în sarcina societății există independent de aceste investiții pe care le-a făcut la căminele în discuție.
Potrivit art7alin.5din lege "unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților."
Alineatul 5 al art.7 din lege prevede o situație distinctă de cea de la alin.1.Astfel,la alin 1 se reglementează vânzarea locuințelor construite din fondurile statului iar la alin5 legea prevede posibilitatea societăților de a construi și de a deține imobile cu caracter de locuințe de serviciu pe care să le închirieze și apoi să le vândă.Ori,din succesiunea alineatelor rezultă că legiuitorul a făcut,în art 7,o distincție clară între imobilele construite din fondurile statului anterior adoptării legii și celelalte imobile deținute și construite de societățile comerciale.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenții reclamanți și instanța reține că,prin dispozițiile nr1890/13.07.2007 și 711/16.03.2007,celor doi reclamanți li s-a desfăcut contractul de muncă din culpa lor.
În contractele de închiriere încheiate de părți se prevede la punctul 1că,contractul este accesoriu la contractul de muncă iar existența,valabilitatea și durata închirierii depinde de existența și durata contractului de muncă.La punctul 9se prevede expres obligația chiriașului de a părăsi imobilul dacă părăsește societatea iar termenul de predare este de 6 luni conform punctului 10 din contract.
Ori,reclamanții nu mai au în prezent calitatea de angajați ai societății pârâte și prin urmare, nu se mai legitimează ca titulari ai unui contract de închiriere valabil încheiat. În raport de data desfacerii contractelor de muncă și termenul de 6 luni pentru predarea locuinței pus la dispoziția chiriașului este împlinit,recurenții neputând invoca un titlu legal care să le justifice posesia imobilului.
Pentru a beneficia de dispozițiile Legii 85/1992,solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la momentul realizării acordului de voință. Cum, recurenții nu mai au această calitate nemaiavând, în prezent, un contract de închiriere valabil,în conformitate cu art312 cod procedură civilă, recursul acestora va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, domiciliat în M,-, -.21, județul C și, domiciliat în M,-, -.57, județul C, împotriva deciziei civile nr. 16, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 17 ianuarie 2007, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, cu domiciliul în M,-, -.9, județul C, domiciliat în M,-, -.56, județul C, domiciliat în M,-, -.10, județul C, domiciliat în M,-, -.42, județul C, domiciliat în M,-, -.8, județul C, domiciliat în M,-, -.26, județul C, domiciliat în M,-, -.45, județul C, domiciliat în M,-, -.63, județul C, domiciliat în M,-, -.53, județul C, domiciliat în M,-, -.55, județul C, domiciliat în M,-, -.58, județul C, domiciliat în M,-, -.47, județul C, domiciliat în M,-, -.65, județul C, domiciliat în M,-, -.49, județul C;
împotriva deciziei civile nr. 16, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 17 ianuarie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DAEWOO M INDUSTRIES, cu sediul în M,-, județul C, intimatul chemat în garanție 2 MAI, cu sediul în M,-, județul C și intimatul pârât, domiciliat în M,-, -.27, județul C și intimații reclamanți, domiciliat în M,-, -.25, -, domiciliată în M,-, -.42, județul C, domiciliat în M,-, -.45, județul C, domiciliat în M,-, -.47, județul C, domiciliat în M,-, -.43, județul C, domiciliat în M,-, -.23, județul C, domiciliat în M,-, -.25, județul C, domiciliat în M,-, -.23, județul C, domiciliat în M,-, -.28, județul C, domiciliat în M,-, -.56, județul C, domiciliat în M,-, -.28, județul C, domiciliat în M,-, -.1, județul C, domiciliat în M,-, -.27, județul C, domiciliat în M,-, -.37, județul C, G, domiciliat în M,-,
-.53, județul C, domiciliat în M,-, -.31, județul C, domiciliat în M,-, -.26, județul C, domiciliat în M,-, -.33, județul C, domiciliat în M,-, -.49, județul C, domiciliat în M,-, -. A,.4,.59, județul C și, domiciliat în M,-, -.8, județul
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamanții sus menționați și schimbă în parte sentința apelată.
Obligă pârâta SC M Industries - să vândă în temeiul Legii nr. 85/1992, recurenților reclamanți Muchie, locuințele deținute de aceștia în calitate de chiriași, conform contractelor de închiriere depuse la dosar.
Menține restul dispozițiilor deciziei și ale sentinței.
Obligă intimata pârâtă la 2000 lei cheltuieli de judecată (recurs și apel) către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 mai 2008.
Președinte, Judecători,
a
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./tehnoredactat jud.
4 ex./10.07.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
