Obligația de a face. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/A/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâții G și -, împotriva sentinței civile nr. 87 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta IMPORT EXPORT, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul apelant G personal și reprezentantul reclamantei intimate, administrator asistat de avocat, din Baroul Giurgiu, lipsă fiind pârâta apelantă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, pârâtul apelant G depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2540 RON, achitată în contul corect, apelul fiind astfel legal timbrat.
Instanța aduce la cunoștință pârâtului apelant G, faptul că, întrucât până la acest termen de judecată nu a depus la dosar motivele de apel, în temeiul art. 292 alin.2 pr.civ. coroborat cu art. 295.pr.civ. Curtea va lua în considerare doar apărările invocate de pârâți în fața Tribunalului Cluj.
Pârâtul apelant G învederează instanței că pentru apel nu și-a angajat un avocat, deoarece avocatul angajat la fondul cauzei era foarte ocupat, și apreciază că poate să-și susțină singur apelul.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Pârâtul apelant G solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Import Export, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate în cauză. Arată că, în luna mai 2008, între Import Export și Taxi, al cărui patron a fost, a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, pentru suma de 14.000.000.000 ROL, iar în acest antecontract de vânzare-cumpărare, s-a menționat că în situația în care în timp de două, trei luni nu se va achita prețul integral, pentru imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru diferența de preț taxi garantează cu un imobil (casă). Totodată, arată că, deși l-a anunțat pe patronul Import Export, respectiv pe domnul că va scoate un credit bancar pentru a putea să achite diferența de preț menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare, acesta a înscris datoria în cartea funciară a imobilului cu care s-a garantat și astfel s-a deschis un proces. Totodată, arată că domnul trebuia să-i achite TVA-ul pentru suma deja plătită, astfel că pentru a recupera o diferență de preț, acesta urmărea ca el și soția sa - să cedeze o casă a cărei valoare domnul a estimat-o la 5.000.000.000 ROL, deși în realitate această casă valoarează circa 350.000 Euro.
Întrebat fiind, pârâtul apelant G arată că a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare.
Reprezentantul reclamantei intimate, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâților apelanți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 4760 lei, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Arată că, pârâtul apelant a cunoscut că a încheiat acel antecontract de vânzare- cumpărare și l-a semnat.
În replică, pârâtul apelant arată că, poate dovedi cu extrasul de cont, faptul că în data de 29 reușit să obțină creditul pentru achitarea diferenței de preț datorată domnului, iar în data de 3 lunii urmă-toare, domnul a și înscris datoria în cartea funciară a imobilului cu care s-a garantat. Precizează că a fost vorba de o tranzacție fictivă, iar domnul, ar dori să obțină casa (proprietatea pârâților) la un preț de 1.340.000.000 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.87/12.II.2009 pronunțată în Dosarul cu numărul unic - al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea reclamantei Import Export T împotriva pârâților G și, care au fost obligați să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare, pentru construcțiile și terenul de 700 mp. situate în localitatea nr.1287 A jud. C, înscrise în CF nr.3115 nr. cadastral 2670 (având nr. top. 540/12/3/1/1/1/3/2), iar în caz contrar, hotărârea va ține loc de act, pentru intabulare.
Totodată, s-a dispus intabularea la CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor descrise mai sus, cu titlu de cumpărare, fiind obligați pârâții, să plătească reclamantei suma de 12.750,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilele individualizate anterior, constituie proprietatea tabulară a pârâților.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 29.2008, pârâții au înstrăinat reclamantei, pentru prețul de 500.000 lei, suprafața de 7 ari și imobilul situat în comuna nr.1287 A, nr. top. 540/12/3/1/1/3 în suprafață de 1320 mp.
În realitate, construcțiile ce au format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, sunt amplasate pe suprafața de 700. identificat prin nr.top.540/12/3/1/1/1/3/2. Diferența din punct de vedere tehnic, față de mențiunile antecontractului, se datorează faptului că a fost încheiat, înainte ca pârâții să-și fi intabulat dreptul de proprietate, aceștia valorificându-și drepturile dobândite de la soții, prin sentința civilă nr.3763/2008 a Judecătoriei Turda.
Pârâții obligându-se prin antecontractul de vânzare-cumpărare, să transfere până în 15.VI.2008, dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, prețul fiind integral achitat în cursul anului 2008, prin transfer bancar, în trei tranșe, conform mențiunilor cuprinse în antecontract, s-a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Apărările pârâților, care nu au negat înțelegerea intervenită între părți, însă au motivat neperfectarea vânzării în formă autentică, prin neachitarea integrală a prețului, sumele din cele trei tranșe, fiind plătite de reclamantă cu alt titlu, au fost înlăturate ca nedovedite, extrasele de cont atestând că sumele de bani, au fost achitate în baza contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus, pârâții G și au declarat apel în termen legal, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii introductive, fără să indice motivele de apel, de care înțeleg să se prevaleze.
În acest context, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.292 alin.2 pr.civ. se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate de pârâți la prima instanță.
Astfel, prin întâmpinarea formulată la Tribunal, pârâții au arătat în mod expres, că nu faptul că între părți, a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu, motivând că nu au perfectat vânzarea, întrucât nu s-a achitat prețul (30 dosar fond).
Apoi, la termenul din 11 decembrie 2008, pârâții prin avocatul ales, au solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea încheierii unei tranzacții între părți.
La noul termen acordat de instanță, din data de 29.2009, același avocat, a învederat în prezența pârâtului, că tranzacția nu s-a încheiat, parțial din culpa pârâților, care nu au reușit să obțină un credit de la BCR, susținând la același termen, în cadrul dezbaterilor pe fond, că plățile nu s-au făcut în contul contractului de vânzare-cumpărare, ci se referă la alt litigiu (36 dos.fond).
În condițiile în care pârâții, nu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și s-a dovedit prin extrasele de cont BCR din 29.2008, din 3.VI.2008 și respectiv din 6.VI.2008, că plățile s-au făcut cu titlu de avans la contractul de vânzare-cumpărare și apoi cu titlu de plată antecontract vânzare cumpărare, concluzia ce se impune, este aceea că susținerile pârâților sunt lipsite de orice suport probator (filele 26-28 dosar fond).
Ca atare, sentința pronunțată de prima instanță, fiind temeinică și legală, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.282, 296.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul pârâților, care fiind în culpă procesuală, vor fi obligați în conformitate cu dispozițiile art.274 pr.civ. să plătească reclamantei suma de 4.760 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar, fila 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții G și - împotriva sentinței civile nr. 87 din 12 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții apelanți să plătească intimatei Import Export T suma de 4.760 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
plecată în concediu de
odihnă, semnează
vicepreședintele instanței
LA
Red./Dact.
5 ex/13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici
