Obligația de a face. Decizia 272/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 272/R/2010
Ședința publică din: 04.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș Marta Carmen
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare, recursul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 100/A din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamna judecător aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare de către intimații pârâți și, anexată fiind împuternicirea avocațială, chitanța nr. 1009/19.01.2010 și factura nr. 1010/19.01.2010 reprezentând onorariu avocațial.
S-a depus de asemenea prin registratura instanței de către recurenții și un script prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 668 din 30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și și în consecință au fost obligați pârâții să desființeze ferestrele amplasate pe peretele dinspre proprietatea reclamanților, atât cele de la demisol, cât și cele de parterul locuinței pârâților; au fost obligați pârâții, ca pe toată latura acoperișului casei lor, dinspre proprietatea reclamanților, să monteze parazăpezi precum și jgheaburi și burlane pentru captarea apei; au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 1638 lei cu titlul cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că reclamanții și pârâții locuiesc în comuna pe aceeași stradă cu casele de locuit limitrofe.
Casa de locuit proprietatea pârâților este orientată cu peretele din spate înspre curtea locuinței reclamanților. Din construcție, casa de locuit proprietatea pârâților este prevăzută la demisol cu două gemulețe, iar la partea cu încă două gemulețe practicate pe peretele din spatele casei acestora.
Din ambele lucrări de expertiză tehnică rezultă că gemulețele practicate în peretele din spate a casei pârâților, atât ele de la demisol cât și cele de la parter, au caracterul unor geamuri de vedere. Întrucât distanța, în linie dreaptă, de la aceste gemulețe până la proprietatea reclamanților este mai mică de 1,9, se propune desființarea acestora prin astuparea golurilor cu material de construcție, că întrucât fundația casei pârâților, anume latura din spate este amplasată la o distanță prea mică de proprietatea reclamanților, precipitațiile de pe panoul acoperișului dinspre proprietatea reclamanților cad pe proprietatea acestora, că latura acoperișului dinspre proprietatea reclamanților nu este prevăzută cu parazăpezi, jgheaburi și burlane de captare a apei, contrar celor susținute de pârâtă.
În legătură cu centrala termică la care se face referire în rapoartele de expertiză tehnică, din concluziile acestor lucrări rezultă că acea centrală este numai în faza de construcție. Reclamanții nu au formulat vreun petit în legătură cu centrala, astfel că instanța nu s-a pronunțat în această privință.
Prin decizia civilă nr. 100/A/11.11.2009 a Tribunalului Bistrița -N a fost admis apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 668/2009 pronunțată la data de 30 aprilie 2009 de Judecătoria Năsăud în dosarul nr-,
A fost admisă cererea de aderare la apel formulată de reclamanții și împotriva aceleiași hotărâri și în consecință, a fost desființată în întregime hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâților să monteze parazăpezi pe latura acoperișului casei acestora dinspre proprietatea reclamanților; să desființeze ferestrele de vedere ale casei acestora de pe latura dinspre proprietatea reclamanților prin zidirea lor sau prin înlocuirea sticlei clare cu sticlă mată.
La termenul de judecată din 29.01.2009, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul lărgirii obiectului inițial, solicitând și obligarea pârâților să desființeze golurile (ferestrele) din zidul dinspre partea casei reclamanților prin umplerea acestora cu zidărie sau să înlocuiască ferestrele actuale cu rame fixe astfel încât să nu mai poată fi deschise; să schimbe acoperișul cu orientarea pantei spre curtea proprie ori să monteze parazăpezi pe din acoperiș pe toată lungimea casei; să înalțe coșul de fum la o înălțime mai mare cu 0,5 ml deasupra coamei acoperișului pârâților.
Ca atare, contrar statuării instanței de fond, se poate constata cu ușurință faptul că la data de 29.01.2009 instanța de fond a fost învestită cu cererea de obligare a pârâților să înalțe coșul de fum la o înălțime mai mare cu 0,5 ml deasupra coamei acoperișului casei acestora. Întrucât nu s-a manifestat vreo opoziție față de modificarea de acțiune, instanța de fond avea obligația să se pronunțe asupra acesteia.
Reținându-se nepronunțarea instanței asupra acestei cereri, precum și strânsa legătură cu acțiunea introductivă, în privința căreia se impune a se cerceta dacă nu există posibilitatea tehnică ca ferestrele în litigiu, care servesc și pentru aerisirea locuinței, să asigure în continuare aerisirea, dar să împiedice vederea, tribunalul în baza art. 297 alin. 1.pr.civ. a admis atât apelul principal, cât și cererea de aderare la apel, a desființat în întregime hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În rejudecare, instanța a analizat toate cererile, a făcut verificări cu privire la posibilitatea tehnică de asigurare a aerisirii, însă cu împiedicarea vederii; la situația parazăpezilor, administrând în acest sens toate probele pe care le-a considerat necesare și utile justei soluționări a cauzei și a avut în vedere toate celelalte motive invocate prin apelul principal și prin cererea de aderare la apel a căror analiză nu s-a mai impus, dată fiind soluția adoptată.
Considerațiile în privința aderării la apel exprimate de pârâții apelanți nu au putut fi împărtășite de instanța de apel, întrucât cererea de aderare la apel anulează beneficiul inițial al apelului principal, beneficiu care ar fi putut deriva din principiul non reformatio in peius.
Aderarea la apel nu reprezintă altceva decât o varietate de apel, prin care se lărgește caracterul devolutiv al apelului cât privește obiectul acestuia, altfel spus un apel incident. Scopul aderării îl constituie acela de a obține reformarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurenții au criticat soluția pronunțată pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond cu ocazia judecării cauzei s-a pronunțat în considerentele sentinței apelate și asupra capetelor de acțiune formulate prin precizarea de acțiune din 29.01.2009. Este real că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor cereri, însă această împrejurare nu este de natură să atragă rejudecarea cauzei de către instanța de fond, deoarece nepronunțarea asupra unui capăt de acțiune nu echivalează cu necercetarea fondului, ci reprezintă un "viciu" al hotărârii, care poate fi îndreptat de instanța de apel.
În ce privește motivele de apel formulate de pârâți, acestea au fost pe deplin lămurite de expertizele efectuate în cauză, iar pe de altă parte, fiind în calea de atac a apelului, dacă se aprecia că unele împrejurări nu au fost pe deplin lămurite se puteau administra orice probe considerate necesare.
Pronunțarea ultra petita cu privire la jgheaburilor de captare a apelor pluviale, de către instanța de fond nu este un motiv care să atragă trimiterea cauzei instanței de fond, pentru rejudecare.
Prin întâmpinarea depusă intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că în mod legal instanța de apel a constatat că instanța de fond investită cu cererea din 29.01.2009 nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii.
Admiterea cererii de aderare la apel și schimbarea sentinței în sensul cerut de reclamanți ar încălca disp. art. 296.civil, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată. Or, prin nepronunțarea de către instanța de fond asupra cererii din 29.01.2009, instanța nu a cercetat fondul cauzei, astfel că soluția care se impune este cea pronunțată de instanța de apel.
Examinând recursul, curtea apreciază că este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Reclamanții au investit instanța de fond cu cererea de obligare pârâților să-și monteze parazăpezi pe latura acoperișului casei dinspre proprietatea reclamanților și să-și desființeze ferestrele de vedere ale casei acestora de pe latura dinspre proprietatea reclamanților prin zidirea acestora sau înlocuirea sticlei clare cu sticlă mată.
La 29 ianuarie 2009 ( 64), reclamații și-au complinit acțiunea prin aceea că au solicitat obligarea pârâților să-și desființeze golurile din zidul dinspre partea casei lor prin umplerea acestora, să-și schimbe acoperișul cu orientarea pantei înspre curtea proprie și să-și înalțe coșul de fum deasupra coamei acoperișului pârâților.
Prin dispozitivul sentinței este lesne de observat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor reclamanților formulate prin cererea din 29 ianuarie 2009.
În această situație, singura soluție legală, raportat la disp. art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. era desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum de altfel a dispus instanța de apel.
Conform art. 293 alin. 1 Cod proc.civ. intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că scopul "aderării la apel", sau al apelului incident este acela de a obține reformarea hotărârii. Intimații și au avut posibilitatea să introducă apel principal, însă nu au făcut-o, ei neputând obține prin apelul incidental ceea ce nu ar fi putut obține prin exercițiul apelului principal. Or, prin exercițiul apelului principal reclamanții cărora așa cum s-a reținut nu li s-a judecat de către instanța de fond cererea din 29.01.2009, nu ar fi putut obține decât desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și nicidecum schimbarea sentinței pronunțate în sensul respingerii apelului pârâților, cu consecința menținerii hotărârii atacate în ce privește obligarea acestora să-și monteze parazăpezi pe latura acoperișului dinspre proprietatea lor și de a-și desființa ferestrele de vedere, iar în ce privește apelul lor, admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul obligării pârâților să-și înalțe coșul de fum al centralei termice deasupra coamei casei proprietatea lor.
Din chiar modul în care este formulată cererea de aderare la apel, rezultă clar că reclamanții cer prin aceasta ca instanța de apel să soluționeze și capetele de acțiune din cererea din 29.01.2009.
În al doilea rând, cererea de aderare la apel nu putea fi soluționată pe fond, deoarece este de principiu că potrivit art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. prin admiterea apelului părții nu i se poate înrăutăți situația creată prin hotărârea primei instanțe. A accepta cererea reclamanților ar echivala cu soluționarea pentru prima dată în instanța de apel a petitelor cuprinse în cererea din 29.01.2009 și privarea lor de un grad de jurisdicție.
Urmare respingerii recursului, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților și suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 17.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 100/A din 11 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să le plătească intimaților și suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. IA dact. GC
6 ex/12.02.2010
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș Marta Carmen
