Obligație de a face. Decizia 273/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/R/2010
Ședința publică din: 04.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș Marta Carmen
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul - și recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C împotriva deciziei civile nr. 554/A din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată că nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009 privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului, intră doamna judecător, aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Se constată că, la dosar, s-a depus, prin registratura instanței, de către recurentul -, întâmpinare /fila 36/, prin care solicită a se respinge toate petitele formulate de recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului C în motivele de recurs, iar, în susținerea motivelor de recurs formulate depune la dosar două scripte /filele 39-40/.
Recurentul - a mai depus, de asemenea, prin registratura, instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei /fila 43/ și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.
Se constată că recurentul - a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.749/23 ianuarie 2009 Judecătoriei Cluj -, au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect acțiune în constatare și a fost respinsă excepția lipsei de interes.
Totodată, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului C, având ca obiect obligația de a face și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului discul flexibil, care conține un fișier text, reprezentând un proiect de carte.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 9,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut un autodenunț, înregistrat la. C - Biroul Relații cu Publicul sub nr.370/06 iunie 2007, prin care a arătat că deține materiale informatice fără licență, iar, la data de 04 iulie 2007, predat pârâtului un număr de 231 CD-uri și un hard disk de 6,5 Gb.
La data de 21 Aprilie 2008, reclamantul a trimis pârâtului o notificare prin intermediul executorului judecătoresc -, prin care a solicitat restituirea suportului informatic, respectiv a CD-ului care conține date, înscrisuri, poze personale și de familie.
Ca urmare a acestei notificări, la data de 12 mai 2008, s-a încheiat un proces-verbal din care rezultă că reprezentanții pârâtului s-au deplasat la domiciliul reclamantului în vederea predării în scopul verificării și restituirii unui număr de 6 CD-uri. Din înscrisul numit "dovadă", din data de 14 mai 2008, rezultă că cele 6 CD-uri au fost predate inspectorului de poliție și că pe aceste CD-uri se află unele înscrisuri electronice personale ale reclamantului, dar și informații care sunt supuse legii copyrightului, astfel încât CD-urile nu au putut fi restituite reclamantului.
Bunurile care au fost preluate de la reclamant în baza autodenunțului acestuia au fost trimise Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice.
Asupra acestor bunuri, au fost efectuate verificări de specialitate, în urma cărora s-a întocmit Raportul de constatare tehnico-științific nr.8355/22 iulie 2008, conform căruia s-a constatat că un număr de 202 compact discuri sunt videograme pirat, un număr de 14 compact discuri sunt fonomate pirat, un număr de 7 compact discuri sunt produse soft pirat, un număr de 14 compact discuri sunt defecte, iar o dischetă conține date cu caracter personal.
Condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea existenței unui drept subiectiv civil pentru a cărei realizare, calea justiției este obligatorie. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin formularea unei acțiuni civile. Reclamantul urmărește, să i se restituie materialele informatice care conțin date cu caracter personal, astfel că acesta are un interes în formularea acțiunii, motiv pentru care prima instanță a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârât.
Conform dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatarea existenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin capetele de cerere având ca obiect acțiune în constatare, reclamantul a solicitat constatarea existenței unor fapte, respectiv a existenței unor acte și a unor informații cu caracter personal. Constatarea existenței unor fapte este inadmisibilă, în condițiile art.111 Cod procedură civilă, care are în vedere constatarea existenței unui drept. Pe de altă parte, reclamantul are posibilitatea realizării dreptului, realizare pe care de altfel o urmărește prin celelalte capete de cerere ale acțiunii, prin care a solicitat restituirea bunurilor cu caracter personal.
Astfel, judecătoria a respins ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect acțiunea în constatare.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a apreciat că este posibilă restituirea către reclamant numai a discului flexibil, care conține un fișier text reprezentând proiect de carte, acest disc neconținând informații piratate, astfel încât reținerea de către pârât a acestui disc nu este necesară în conformitate cu Legea nr.8/1996.
Acest disc, deși a fost predat pârâtului, ca urmare a autodenunțului făcut de reclamant, nu a intrat în proprietatea privată a statului conform art.1 din nr.HG731/2007, deoarece acesta nu conține informații deținute cu încălcarea prevederilor Legii nr.8/1996. Restul CD-urilor, printre care se află și cele care conțin date cu caracter personal, conțin videograme pirat, fonograme pirat și produse soft pirat, astfel că acestea nu pot fi restituite reclamantului, urmând a fi distruse conform dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.HG731/2007.
Existența datelor cu caracter personal nu justifică îndreptățirea reclamantului de a-i fi restituite aceste CD-uri, în condițiile în care reclamantul a fost cel care a inclus datele cu caracter personal pe CD-uri, alături de informațiile piratate și tot reclamantul a fost cel care le-a predat, de bună voie pârâtului.
Astfel, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului numai discul flexibil, care conține un fișier reprezentând proiect de carte.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 9,3 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar aferent capătului de cerere care a fost admis.
Prin decizia civilă nr. 554/A/3.11.2009 Tribunalului Cluj,a fost admis în parte apelul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr.749/23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, ce a fost schimbată parțial, în sensul obligării pârâtului și la restituirea în favoarea reclamantului a tuturor datelor cu caracter personal pe format electronic care se regăsesc pe CD-ul marca ""și CD-ul marca "".
Pârâtul a fost obligat să-i achite reclamantului suma de 159,3 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și 4,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că, în ședința publică din data de 27 octombrie 2009,tribunalul a pus în discuția apelantului maniera în care dorește să-i fie predate informațiile personale stocate pe CD - urile aflate în posesia organelor de poliție, raportat la faptul că o parte din informațiile existente intră sub incidența legii dreptului de autor, acesta precizând că dorește, fie predarea acestor suporturi magnetice în materialitatea lor, fie transpunerea informațiilor personale pe un alt CD și predarea acestuia.
Având în vedere această precizare, tribunalul a considerat că, atâta timp cât pe suporturile magnetice în discuție există stocate date care intră sub incidența legii dreptului de autor, Legea nr.8/1996 și implicit a prevederilor nr.HG931/2007, nu este posibilă restituirea acestor CD-uri, raportat la caracterul de informații piratate pe care le conțin.
În schimb, în condițiile în care art.26 din legea fundamentală, Constituția României, proteguiește viața intimă, familială și privată a cetățenilor, autoritățile publice având obligația de aor especta și ocroti, persoanele fizice având dreptul de a dispune de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, instanța de apel a dispus restituirea în favoarea reclamantului a tuturor datelor cu caracter personal, pe format electronic, care se regăsesc pe CD-ul marca "" și CD-ul marca "".
Existența acestor informații rezultă din procesele-verbale întocmite de către organul de cercetare penală în data de 12 mai 2008, respectiv 14 mai 2008, cu ocazia predării, respectiv primirii de către acesta din urmă a unui număr de 6 CD-uri, neinscripționabile, puse la dispoziția apelantului, ca urmare a notificării formulate în data de 18 aprilie 2008, prin intermediul executorului judecătoresc, adresată C în vederea restituirii acestora, pe considerentul că sunt stocate date, înscrisuri, poze personale de familie, deținerea acestora de către autoritățile statului neavând nici un suport legal.
Astfel, printre cele 6 CD-uri se regăsește un CD marca "", în care este stocată o singură poză datând din perioada în care apelantul era la grădiniță, având denumirea de "scan8jpg", iar pe un alt CD marca "" există poze de dată mai recentă ale acestuia, precum șiun floppy disc, care conține fișier text, reprezentând un proiect de carte neterminat, a cărui restituire a fost dispusă de către instanța de fond.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către apelant constând în onorariul achitat executorului judecătoresc -, în cuantum de 150 lei, conform chitanței nr.156/18 aprilie 2008, cu ocazia notificării C, tribunalul le-a acordat, apreciind că sunt cheltuieli aferente procedurii judiciare demarate, având ca și finalitate soluționarea pe cale amiabilă a diferendului ivit între părți.
La acestea s-au adăugat și cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru, respectiv 9 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, aferente fondului și 4 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, aferente apelului, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs ambele părți.
Reclamantul a solicitat modificarea ei, în sensul de a-i fi restituite toate CD-urile ce conțin date, înscrisuri, poze personale de familie, în materialitatea lor.
În motivarea recursului, reclamantul arată că a dorit să-i fie restituite și alte CD-uri decât cele la care face referire instanța de apel și toate datele cu caracter personal, poze, înscrisuri în format electronic, care se găsesc pe toate CD-urile depuse de el, ceea ce înseamnă că pârâtul trebuie să-și facă timp să extragă toate datele cu caracter personal, de pe toate CD-urile depuse, operațiune ce se poate face în prezența reclamantului.
Un al doilea motiv de recurs îl reprezintă împrejurarea că a solicitat restituirea CD-urilor în materialitatea lor, instanța de apel reținând în mod greșit că ar fi solicitat acest lucru alternativ cu extragerea datelor cu caracter personal.
În al treilea rând, reclamantul nu știe care sunt datele ce intră sub incidența legii dreptului de autor, instanțele fiind obligate să precizeze CD-urile care intră și care nu intră sub incidența acestei legi.
În al patrulea rând, există posibilitatea ca unele date de pe CD-uri să nu poate fi citite cu programul aflat în dotarea pârâtului, ceea ce face dificilă extragerea datelor cu caracter personal, impunându-se restituirea acestora în materialitatea lor.
Un al cincilea motiv de recurs îl constituie împrejurarea că instanțele de fond au acceptat probele depuse la dosar de pârât, ce nu făceau obiectul procesului de restituire și au judecat și cu ele, pentru că mai exista posibilitatea să-i fie restituite în materialitatea lor, aplicându-se prevederile legale în materie, având în vedere singura calitate de deținere a acestora, respectiv pentru uz personal. De altfel, reclamantul, în calitate de titular, dispune de CD-urile sale personale, existând posibilitatea să cumpere originalele, iar, în măsura în care ar îndeplini această condiție înaintea existenței unei hotărâri definitive și irevocabile, ar acoperi prevederea legală. În condițiile în care toată lumea poate să descarce gratis de pe internet aceste date, ele nu sunt protejate de legea dreptului de autor.
În fine, un al șaselea motiv de recurs, care este, de fapt, o precizare a celui precedent, îl reprezintă recurgerea la disp. art. 34 și 35 din Legea nr. 8/1996, în sensul că nu constituie o încălcare a dreptului de autor reproducerea operei fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția să fi fost adusă anterior la cunoștință publică, iar reproducerea să nu contravină unei utilizări normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul dreptului de utilizare.
Pârâtul a solicitat modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului ca nefondat,pe motiv că reclamantul a depus de bună voie compact discurile menționate într-o listă anexă autodenunțului său, inclusiv cele solicitate ulterior să-i fie restituite, în cazul în care fișierele despre care face vorbire existau într-adevăr pe suporturile informatice predate, căci în lista arătată și în declarația reclamantului nu apar.
Lucrătorii de poliție din cadrul serviciului de Investigare a Fraudelor, raportat la atribuțiile de serviciu, nu au accesat fișierele stocate pe CD-urile și hard discul predate de reclamant, astfel că nu cunosc dacă pe acestea există sau nu documente cu caracter personal. constituie o cauză de nepedepsire, însă materialele au fost predate în vederea distrugerii Oficiului Român al Drepturilor de Autor.
Dacă existau astfel de date, reclamantul avea posibilitatea să le copieze anterior predării materialelor informatice.
Cheltuielile de judecată acordate nu au fost efectuate în prezentul dosar, așa cum rezultă din chitanțele depuse de reclamant, reprezentând cheltuieli pentru transmiterea notificării în vederea punerii în întârziere a pârâtei, fiind efectuate anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, pe motiv că, în nicio fază a procesului, nu s-a susținut distrugerea CD-urilor, organele statului urmărind să-și acopere propria incompetență pentru împrejurarea că nu au verificat existența unor date personale, violându-i drepturile personale, inclusiv cel referitor la corespondența prin mijloace electronice, în condițiile în care CD-urile predate au fost folosite pentru uz personal, încasându-se la un moment dat o sumă simbolică de la o cunoștință pentru folosința acestora, sumă ce a fost restituită ulterior.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că cel al pârâtului este fondat, iar cel declarat de reclamant este nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în realitate, recursul reclamantului vizează parțial reevaluarea stării de fapt, în sensul că date personale se află și pe alte CD-uri decât cele reținute de instanța de apel, împrejurare ce nu se încadrează în motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
De altfel, din lecturarea apelului, rezultă că reclamantul însuși nu indică cu exactitate în ce ar consta datele cu caracter personal, cu excepția a două jocuri, despre care susține că ar fi fost cumpărate în original, neindicate în cererea de chemare în judecată și neindividualizate nici în apel prin denumire.
În cele din urmă, din recursul formulat, ar rezulta că, după ce a depus o serie de CD-uri anexă autodenunțului referitor la încălcarea drepturilor de autor, în recurs, reclamantul solicită restituirea tuturor acestora, pe motiv că, pe de o parte, așa cum le-a descărcat el gratis de pe internet, le poate descărca oricine, ceea ce ar însemna că drepturile de autor nu pot fi încălcate pe calea internetului, susținere, evident, nefondată, iar, pe de altă parte, că le-a folosit pentru uzul personal al său și al familiei sale, deși recunoaște că a obținut la un moment dat un folos material, restituirea sumei de bani neinfluențând existența faptei ilicite de încălcare a dreptului de autor.
În cele din urmă, rezumând, reclamantul se prevalează de propria sa turpitudine, pentru că, în condițiile în care a încălcat legea drepturilor de autor, autodenunțându-se pentru a nu fi pedepsit, solicită ulterior instanțelor verificarea tuturor suporturilor informatice pentru a se identifica dacă există sau nu date cu caracter personal ce pot fi extrase de pe acestea, întrucât, cu mici excepții, reclamantul însuși nu cunoaște care sunt aceste date, în condițiile în care acesta era liber să le extragă, în măsura în care existau, anterior predării CD-urilor ca urmare a autodenunțului.
Din aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat, urmând a fi admis cel al pârâtului și, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. decizia recurată modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C împotriva deciziei civile nr. 554 din 3.11.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 749/23.01.2009 a Judecătoriei Cluj N, pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. dact. GC
5 ex/6.03.2010
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș Marta Carmen
