Obligația de a face. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2620/2008)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
Decizia civilă nr. 361
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1069 A din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă, personal și asistat de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/23.02.2009 emisă de Baroul București, recurentul - reclamant, prin același avocat și intimatul - reclamant personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. - la dosar (fila 20), lipsind, intimata - pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților - pârâți solicita administrarea probei cu înscrisuri, în susținerea excepției prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de exercitare a acțiunii, excepție pe care înțelege să o invoce distinct de motivele de recurs.
Apărătorul intimatului - reclamant învederează că este de acord cu administrarea acestei probe în susținerea excepției invocată.
Curtea, în urma deliberării, conform dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, admite proba cu înscrisuri solicitată de recurenții - pârâți, apreciind că aceste înscrisuri sunt utile dezlegării excepției invocate de către aceștia.
Apărătorul recurenților comunică înscrisurile și apărătorului intimatului - reclamant.
Apărătorii părților prezente, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri sau probe de administratul considerând cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs cât și asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de recurenții - pârâți.
Apărătorul recurenților - pârâți, având în vedere obiectul cauzei, care este obligația de a face așa cum rezultă din actele depuse, respectiv, chitanța încheiată în anul 2005, ce reprezintă ultima plată efectuată de intimat, din avansul stabilit a fi achitat integral, apreciază că acesta nu mai avea dreptul de a formula prezenta acțiune, în anul 2007, motiv pentru care consideră că obligația de a face a recurentei nu mai putea fi solicitată. Având în vedere cele de mai sus solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului - reclamant, solicită respingerea excepției invocate de recurenta - pârâtă, deoarece acțiunea formulată de intimat a fost formulată în termenul legal de 3 ani, având în vedere înscrisurile aflate la dosar.
Cu privire la recursul formulat de recurenții - pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece criticile formulate în motivele de recurs, privesc reținerea greșită de către tribunal a faptului că recurenții pârâți nu au calitate procesuală pasivă, deși intimatul - reclamant a făcut aceasta dovada cu actele depuse.
În continuare, având în vedere actele aflate la dosar, rezultă voința părților de a perfecta contractul de vânzare cumpărare, prețul stabilit pentru vânzarea imobilului cât și plata avansului stabilit, conduc la o manifestare expresă din partea acestora pentru finalizarea actelor. Mai arată că recurenții au depus la dosar doar certificatul de moștenitor, iar intimatul a depus acte din care rezultă că este proprietarul terenului, aspect care reiese din certificatul de moștenitor și încheierea de rectificare, din care rezultă moștenitorii defunctei cât și faptul că terenul a fost dobândit în baza actul de vânzare cumpărare nr.3188/1947 autentificat la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, imobilul fiind construit de aceștia în timpul căsătoriei. Solicită cheltuieli de judecată chitanța fiind atașată împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Curtea retine cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 04.12.2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați să se prezinte la Biroul Notarial pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul format din teren în suprafață de 500 mp. și casa de locuit edificată pe acest teren, situat în B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr.2596 din 26.02.2008 Judecătoria Sectorului 1 B, a respins această acțiune ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, cu următoarea motivare:
Calitate procesuală pasivă presupune, în general, existența unei identități între persoana pârâtului și cel care are calitatea de subiect pasiv (debitor sau titular al dreptului real) în raportul juridic dedus judecății.
Este neîndoielnic că, atunci când se cere a se obliga pârâții să se prezinte la biroul notarial pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, privind un imobil, compus din teren în suprafață de 500 mp. și casa de locuit edificată pe acest teren, nu poate avea calitatea procesuală pasivă decât persoanele care au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului amintit.
Cu alte cuvinte, având în vedere că obiectul acțiunii deduse judecății vizează obligarea pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, nu pot sta în judecată în calitate de pârâși decât acele persoane care au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate cu privire la acel imobil.
O asemenea concluzie se impune, dat fiind că vânzarea-cumpărarea unui imobil - valabilă doar dacă se încheie în formă autentică, conform art.2 alin.1 din Titlul X al Legii nr.247/2005 - are efect translativ de proprietate și presupune, ca premisa esențială, ca persoana care are calitatea de cumpărător să aibă în proprietate imobilul obiect al contractului.
Or, în speță, singurul înscris care există cu privire la chestiunea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1 - așa cum chiar reclamantul, prin avocat, a recunoscut la interpelarea cu acest obiect făcută de instanță la termenul de judecată din data de 19.02.2008 - este certificatul de moștenitor nr.128/20.07.2005.
Din cuprinsul acestuia, rezultă că imobilul situat în B,-, sector 1 a fost dobândit de pârâtul, în timpul căsătoriei sale cu defuncta - ai cărei moștenitori legali sunt pârâtele și, în calitate de fiice - prin actul sub semnătură privată denumit "chitanță", din data de 24.08.1957.
Or, la data încheierii acestui act sub semnătură privată, era în vigoare Decretul nr.221/06.09.1950, care stipula, în art.2 alin.1, că "împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcțiuni, care se află pe teritoriul, al comunelor învecinate prevăzute în tabelul anexat care face parte integrantă din prezentul decret, al comunelor care au planuri de sistematizare aprobate, precum și al acelor comune care vor avea asemenea planuri aprobate după intrarea în vigoare a decretul menționat, nu se pot face decât prin acte autentice și cu autorizarea prealabilă a Sfatului Popular respectiv".
Astfel spus, nu se puntea transmite în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenurilor cu sau fără construcțiuni, decât prin act încheiat în formă autentică, iar nu prin înscrisuri sub semnătură Privată.
Astfel de dispozițiile au fost preluate, de altfel, și în reglementările ulterioare, respectiv Decretul nr.144/1958, Legea nr.59/1974, Legea nr.18/1991, Legea nr.54/1998 și Titlul X al Legii nr.247/2005.
Prin decizia civilă nr.1069 A din 18.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul reclamantului declarat împotriva sentinței civile de mai sus, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul, a reținut că prin actul sub semnătură privată intitulat "declarație", pârâtul în calitate de promitent - vânzător și-a asumat obligația să vândă promitentului - cumpărător, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1, cu prețul de 33.000 Euro.
Totodată, prin această chitanță nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, având în vedere faptul că actul nu a fost încheiat în formă autentică, în baza principiului conversiunii actelor juridice, tribunalul a apreciat că manifestarea de voință a părților are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare în temeiul căruia pârâtul s-a obligat să transmită către reclamant dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Întrucât un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Această posibilitate întemeiată pe dispozițiile art.1073 - 1077 cod civil vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat în care clauzele contractuale au fost respectate.
Una din condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, este aceea că imobilul ce formează obiectul antecontractului să fie în proprietatea promitentului - vânzător - pârât.
În raport de situația de fapt expusă anterior, tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților reținută de către instanța de fond este neîntemeiată atâta timp cât această calitate presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, astfel spus, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei care este obligată în cadrul raportului juridic respectiv.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speța dedusă judecății, tribunalul a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă întrucât între reclamant și pârât există un raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.
În acest sens, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada că pârâtul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1 prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3188/1947 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, care reprezintă titlul de proprietate pentru pârâtul.
Totodată, din conținutul certificatului de moștenitor nr.128/2005 emis de BNP, astfel cum a fost rectificat la data de 22.08.2007, rezultă că imobilul sus menționat compus din teren în suprafață de 500 mp. și casă de locuit, a fost dobândit de către prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3188/1947 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și nu prin actul sub semnătură privată intitulat chitanță din 24.08.1957.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâții și au formulat recurs prin care au susținut că, decizia pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică deoarece, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că recurenții - intimați nu sunt proprietari ai imobilului situat în B,-, sector 1.
Decretul nr.221/1950 stipulează că împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcții care se află pe teritoriul capitalei al comunelor învecinate prevăzute în tabelul anexat care face parte integrantă din decret, nu se pot face decât prin acte autentice și cu autorizarea prealabilă a sfatului popular respectiv.
Având în vedere că obiectul acțiunii dedus judecății vizează obligarea pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare privitor la imobil, nu pot sta în judecată, în calitate de pârâți, decât acele persoane care au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate cu privire la acest imobil.
Dat fiind că vânzarea - cumpărarea unui imobil este valabilă doar dacă se încheie în forma autentică conform art.2 alin.1 din Titlul X al Legii nr.247/2005 are efect translativ de proprietate și presupune ca premisă esențială ca persoana care are calitatea de cumpărător să aibă în proprietate imobilul obiect al contractului.
Singurul înscris care exista cu privire la chestiunea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu este certificatul de moștenitor nr.128/2005 din cuprinsul căruia rezultă că imobilul a fost dobândit de către în timpul căsătoriei cu defuncta ai cărei moștenitori legali sunt și în calitate de fiice prin actul sub semnătură privată numit chitanță din data de 24.08.1957.
de aceste motive de recurs recurenții - pârâți au invocat cu ocazia acordării cuvântului pe fond și excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului.
Deși recurenții nu au indicat temeiul de drept al motivelor de recurs expuse în motivarea recursului, Curtea apreciază că acestea se pot încadra în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea de la 19.10.2008 intimatul a arătat că apărările recurenților - pârâți sunt contradictorii, pe de o parte susțin că, la momentul încheierii așa - zisei chitanțe sub semnătură privată cu reclamantul - intimat nu au înregistrat obligativitatea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv că nu a fost prezentă o asemenea manifestare de voință, dar menționează, pe de altă parte, că în momentul când au constatat că nu pot fi în posesia documentelor care să le confere calitatea de proprietari, au discutat cu intimatul - reclamant în vederea restituirii avansului.
Intimatul - reclamant a încheiat cu recurenții - pârâți trei chitanțe sub semnătură privată care consfințesc avansul de 11.500 Euro plătit în calitate de promitent - cumpărător pentru imobilul din litigiu, iar prețul convenit cu pârâții a fost de 33.000 Euro.
De la încheierea chitanțelor sub semnătură privată, care consfințește promisiunea de vânzare-cumpărare și până la promovarea acțiunii, intimatul - reclamant a făcut mai multe demersuri pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
În cuprinsul primului act sub semnătură privată, promitenții vânzători au stipulat că actele de proprietate sunt la Judecătoria Sectorului 1 B pentru perfectare și din această afirmație intimatul - reclamant a înțeles că recurenții - pârâți se ocupă de întocmirea documentației cadastrale.
Examinând cauza prin prisma criticilor susținute de recurenții - pârâți, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Analizând prioritar, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată.
Așa cum rezultă chiar din înscrisurile depuse de recurenții - pârâți la dosar cât și din afirmațiile acestora, prin chitanța de la 04.02.2005 s-a făcut dovada că ultima sumă, respectiv, 500 Euro, reprezentând rest din avansul achitat, a fost primită de pârâtul de la intimatul - reclamant la acea dată.
Acțiunea a fost formulată la data 04.12.2007 cu respectarea deci, a termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art.3-16 din Decretul nr.167/1960.
Nefondate sunt și criticile care vizează soluția primită de excepția lipsei calității procesuale pasive în fața instanței de apel.
În mod corect, tribunalul a aplicat și interpretat atât dispozițiile art.1073 - 1077 din Codul civil cât și pe cele ale art.2 din titlul X al Legii nr.247/2005 și, față de conținutul certificatului de moștenitor nr.128/2005 emis de BNP astfel cum acesta a fost rectificat la data de 22.08.2007 în funcție de existența actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3199/1947 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, rectificare ce a avut loc tocmai la cererea recurenților - pârâți, Curtea constată că, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.1169 din codul civil s-a făcut dovada calității procesuale pasive a recurenților, imobilul din litigiu aflându-se în patrimoniul acestora în calitate de moștenitori de pe urma defunctei.
Chiar și faptul admiterii cererii de rectificare a certificatului de moștenitor avându-se în vedere procesul verbal nr.3188/06.02.1947 al Tribunalului Ilfov - Secția Notariat, este o dovadă în plus a argumentului că dispozițiile Decretului nr.221/1950, contrare normelor constituționale și prevederilor de drept internațional, nu sunt aplicabile în speța de față.
Față de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1069 A din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă.
Obligă recurenții - pârâți la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/17.03.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
