Obligația de a face. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice și de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar T împotriva sentinței civile nr. 898 din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA,
Prin acțiunea principala înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul - reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SECTORUL SANITAR AL JUDEȚULUI T în numele membrilor de sindicat - personal contractual -, -, -, -, -, a - -, -, -, lonica, -, -, -, lonel -, -, lleana, -, -, R -, -, -, scu, -, -, -, -, -, -, Vinau - - nominalizați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa se dispună obligarea paratului la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masa începând cu data de 01.11.2005, recalculate la valoarea indexată a tichetului de masă la data acordării efective a acestora, precum și în viitor până la încetarea contractelor de muncă, pentru fiecare din persoanele nominalizate în tabelul anexă la acțiune, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții arata ca, in baza art. 1 din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individual de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Reclamantul menționează că prin neacordarea unor asemenea drepturi, s-a creat o situație de discriminare în raport de celelalte categorii de salariați bugetari care beneficiază de tichete de masă (ex. medici, diferiți funcționari publici etc), acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 al. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 al. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar, dar și prevederile Legii nr. 137/200 privind interzicerea oricărei forme de discriminare.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998, Constituția Românei, Codul Muncii și dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003.
Prin întâmpinare parata Direcția de Sănătate Publică T (fostă Autoritatea de Sănătate Publică T) a solicitat respingerea acțiunii formulată de către angajații - personal contractual din cadrul DSP T ca neîntemeiată și nelegală, invocând dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998, motivat prin aceea ca, reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata sumelor solicitate, arătând ca, acordarea tichetelor de masa nu constituie prevederi imperative, ci facultative, legiuitorul lăsând la aprecierea angajatorilor posibilitatea de a acorda salariaților astfel de beneficii.
Pârâta menționează că în conformitate cu prevederile notei finale de la pct. 1.1. din HG nr. 529/2002 direcțiile de sănătate publică județene sunt unități finanțare integral de la bugetul de stat și că în cuprinsul prevederilor alin. 2 al art. 41 ind.1 din OUG 115/2004 sunt enumerate categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă, categorii printre care nu se regăsesc și angajații Autorității de Sănătate Publică.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea acțiunii față de acest pârât invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, față de obiectul acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de împrejurarea că reclamanții sunt salariați ai unei instituții finanțate de la bugetul de stat, iar salariații din unitățile finanțate de la bugetul de stat nu beneficiază de tichete de masă, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile legilor bugetelor de stat pe anii 2004 - 2007, Legea 507/2003, Legea bugetului de stat pe anul 2004; Legea 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005; Legea 379 din 15 decembrie 2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006; Legea 486/2006, Legea bugetului de stat pe anul 2006, precum și prevederile Legii 142/1998 art. 1 al. 2, art. 10 și HG nr. 5/1999art. 16 al. c privind normele de aplicare a Legii 142/1998.
La termenul de azi, instanța a supus dezbaterii părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, invocată de acest pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, constatând că membrii sindicatului reclamant sunt angajați ai pârâtei Direcția de Sănătate Publică T (fostă Autoritatea de Sănătate Publică T) iar aceasta este în subordinea pârâtului Ministerului Sănătății Publice, care îi este ordonator principal de credite.
Prin sentința civilă nr. 898 din 05.03.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamanților, și a obligat pârâții la acordarea contravalorii tichetelor de masă membrilor sindicatului reclamant, aferente perioadei 01.11.2005 - 31.12.2008, sume recalculate la valoarea indexată a tichetelor de masă la data acordării efective a acestora.
De asemenea, Tribunalul Timișa respins petitul privind obligarea pârâților la acordarea tichetelor de masă membrilor sindicatului reclamant pentru perioada 01.01.2009 și în viitor.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Astfel, din analiza actelor si a probelor administrate in cauza rezulta ca, reclamanții au calitatea de salariați ai Direcției de Sănătate Publică, in baza unui contract individual de munca, ceea ce înseamnă ca, sunt salariați in cadrul sectorului bugetar.
Așadar, atâta timp cat reclamanții au calitatea de salariați funcționând in cadrul Direcției de Sănătate Publică T care reprezintă o instituție bugetara, făcând parte din sectorul bugetar, datorita alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă ca si reclamanții aveau dreptul sa primească o alocație individuala de hrana lunara sub forma unor tichete de masa deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații li se asigura reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând in posibilitatea de a-si asigura hrana la locul de munca, in condițiile in care angajatorul se afla in imposibilitatea de ale oferi condiții in vederea asigurării hranei zilnice la locul de munca.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masa, reprezintă prin însăși natura sa, o măsura de protecție privind securitatea la locul de munca al reclamanților constând in desfășurarea activității in condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații in condițiile in care angajatorul nu poate oferi la locul de munca, reclamanților, condiții pentru ca aceștia sa aibă posibilitatea de a-si procura hrana direct de la locul de munca.
Faptul ca Legea nr.142/1998, prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masa fără sa stabilească obligativitatea acordării acestora in sarcina angajatorului, nu înseamnă in mod automat ca reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete deoarece, acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume, ca masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii si a unor condiții optime la locul de munca, având drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
paratului nu pot fi reținute, privind faptul ca aceste tichete nu pot fi acordate, datorita faptului ca in buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație, iar acordarea lor este lăsata la aprecierea angajatorului, întrucât, indiferent ca sunt prevăzute sau nu sume cu aceasta destinație in cadrul bugetului anual, pârâții angajatori au obligația sa acorde aceste tichete si sa solicite alocarea si virarea fondurilor necesare in acest scop, atâta timp cat in baza art.41 alin.2 din Constituție, aceste tichete reprezintă masuri de protecție ale reclamanților in calitate de salariați intr-un sector bugetar.
De altfel, atâta timp cat tichetele de masa reprezintă masuri de protecție sociala înseamnă ca paratul angajator era obligat sa le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr.142/1998, obligație pe care insa angajatorul nu si-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Având in vedere ca, reclamanții se înscriu in categoria de salariați in sectorul bugetar si in același timp exista salariați in diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masa si cadou, domenii care de fapt sunt finanțate ca si Ministerul Sănătății de la bugetul de stat, înseamnă ca acordarea unor salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar a unor asemenea tichete si neacordarea altor salariați din alte domenii, respectiv reclamanților, reprezintă in realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția sociala intre salariații din sectorul bugetar, încâlcindu-se astfel dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii si art.14 Convenția Europeana a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare intre salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate si anume cel bugetar.
Acordarea acestor tichete in funcție de voința angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor in bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția sociala al reclamanților in raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor in funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani in buget in acest scop este disproporționala întrucât, este pur si simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective in favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie intre salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâții Direcția de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice.
Recurenta Direcția de Sănătate Publică Taa rătat că Legea 142/1998 nu conține prevederi imperative, ceea ce dreptul angajatorului de a acorda sau nu tichete de masă. A mai arătat recurenta că în art. 2 al. 41 A1 din OUG 115/2004, sunt enumerate categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă, categorii printre care nu se regăsesc și angajații Direcției de Sănătate Publică.
Recurentul Ministerul Sănătății a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că nu există raporturi de muncă cu angajații Direcției de Sănătate Publică a Județului
Pe fond a invocat faptul că art. 1 alin. 2 din legea 142/1998, prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, a reiterat de asemenea prin motivele de recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Recurentul reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T, a solicitat prin recursul declarat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii în sensul acordării contravalorii tichetelor de masă și după data de 01.01.2009, recalculate la valoarea indexată, arătând că instanța nu a motivat această opinie.
În drept a invocat art. 304 ind. 1 și 304 pct. 7 din Codul d e procedură civlă.
Analizând sentința recurată prin prisma recursurilor declarate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a recurentului pârâtMinisterul Finanțelor Publice se constată că a fost obligat în solidar la plata sporului de confidențialitate către reclamanți fără a avea calitatea de angajator al acestora. Curtea constată că Ministerul Finanțelor Publice nu poate să fie obligat direct la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, către angajații altui ordonator de credite, el având calitate doar pentru alocarea unor astfel de sume în temeiul Legii 500/2002.
Se se mai reține faptul că Ministerul Sănătății, deși nu are calitatea de angajator al angajaților Direcției de Sănătate Publică a Județului T, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, iar ministrul sănătății este ordonator principal de credite, conform art. 1 și 7 din HG 1718/2008, astfel încât are calitate procesuală pasivă în litigiile privind drepturile salariale ale angajaților instituțiilor aflate în subordine.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se stabilește că "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar alin. 2 al aceluiași articol arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori". Din interpretarea acestor două texte legale, rezultă că salariații vizați de lege, au o vocație la acordarea acestor tichete de masă, condiționată de limitele bugetului de stat sau al unității angajatoare, și nu un drept imperativ în acordarea acestor tichete.
Curtea mai constată că art. 3 din OUG 88/2006, prevede că instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007. Aceeași dispoziție a fost reluată și prin art. 2 din OUG 90/2007, pentru anul 2008.
Astfel în perioada 01.01.2007 - 31.12.2008, reclamanții, nu au avut vocația oferită de Legea 142/1998.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de Direcția de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 898 din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și va modifică în parte sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de pârâții Direcția de Sănătate Publică T și Ministerul Sănătății ca neîntemeiată
În temeiul art. 312 Cod procedură civlă, Curtea va respinge recursul Sindicatului Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 898 din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de pârâții Direcția de Sănătate Publică T și Ministerul Sănătății ca neîntemeiată. Respinge recursul Sindicatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.02. 2010
Tehnored /04.02. 2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
