Obligație de a face. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Munc
și Asigurri Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 40
Ședința public din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se afl judecarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 757/19.02.2010 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Președintele României, Primul Ministru al Guvernului României și Ministerul Afacerilor Externe al României, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, se constat lipsa prților.
Dat fr citarea prților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința public din 12 ianuarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrant din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 757 din 19.02.2009, Tribunalul Timi șar espins acțiunea formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Primul Ministru al Guvernului României, Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea European a Drepturilor Omului - Ministerul Afacerilor Externe al României și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța aceast soluție, Tribunalul Timi șar eținut urmtoarele:
În speț, disputa procesual poart asupra unei hotrârii judectorești rmas definitiv - hotrâre pronunțat de Curtea European a Drepturilor Omului la data de 23.06.2005 în dosarul 7893/02, prin care Statul Român a fost obligat s plteasc reclamantei de 4.800 EURO cu titlu daune materiale și morale, precum și suma de 100 Euro cu titlu cheltuieli de judecat, și mai apoi c pe calea demersului judiciar pendent, inițiat de reclamanta creditoare, se tinde la pronunțarea unei hotrârii judectorești de obligare a Statului Român debitor la ceea ce deja cel din urm a fost obligat prin hotrârea judectoreasc anunțat, instanța, din oficiu, a invocat motivul de ordine public, acela al inadmisibilitții acțiunii pendinte, așa cum o confirm practicaua prezentei hotrârii, pe care gsind-o întemeiat o va primii pentru urmtoarele considerente:
Așa cum, cu îndestultoare evidenț, rezult din expunerea rezumativ a lucrrilor dosarului, interesul litigios pendinte alegat vizeaz valorificarea - executarea - unei hotrârii judectorești, ce poart asupra unei obligații legale de a face, supus altfel, privește obligarea pârâtului debitor Statul, la ceea ce deja a fost obligat prin hotrârea judectoreasc în discuție.
Or, așa stând lucrurile, reclamanta creditoare aflându-se în posesia unei hotrârii judectorești de condamnare a debitorului la plata obligației încorporate acesteia, devine îndeajuns de credibil și concluzia c numai neobservând calea procedural special, ce pentru o așa ipotez legiuitorul a consacrat în adevr prin norma procedural circumscris art. 580 ind. 3 pr.civ. aceea a instituției amenzii civile cominatorii ca pedeaps care în exprimarea doctrinei reputate în materie " intr în punga fiscului", reclamanta a promovat prezenta acțiune în modalitatea artat.
De remarcat c prin dispozițiile alin. 1 - "Sumele necesare plții reparației echitabile și celelalte cheltuieli stabilite prin hotrâre a Curții, precum și sumele necesare plții stabilite prin convenția de rezolvare pe cale amiabil se stabilesc prin legea bugetului de stat și se înscriu în bugetul Ministerului Finanțelor" -, coroborat cu cele ale alin. 2 - " Hotrârea Curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabil și al celorlalte cheltuieli, precum și convenția de rezolvare pe cale amiabil a cauzei, semnate între prți, constituie titlu executor", apartenente art. 10 din compunerea Ordonanței de Guvern 94/30.08.1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotrârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabil, hotrârea CEDO, invocat de reclamanta creditoare, constituie titlu executoriu, astfel aceasta are deschis calea punerii în executare a hotrârii judectorești invocate.
În contextul dat, observând efectele generate pe plan procedural ale primirii excepției procesuale invocate din oficiu, instanța va sustrage ariei sale de preocupri restul incidentelor procedurale invocate de subiecții procesuali pasivi, în aprare, pe calea actelor procedurale al întâmpinrilor.
Observând interesul litigios pendinte alegat - acela de valorificare a hotrârii CEDO -, decelabil prin raportare la finalitatea spre care petiționara tinde, configurat pe calea actelor procedurale aflate în compunerea atât a dosarului principal, cum și a acelora joncționate celui pendinte, elaborate toate prin recurgerea la o formulate prolix și amalgamat care pe plan procesual -, excepția invocat de instanț din oficiu, aceea de inadmisibilitate, se verific a fi întemeiat.
fcând de incidența excepției de inadmisibilitate - întemeiat, așa cum s-a demonstrat -, demersul judiciar inițiat de reclamant este neîntemeiat, ceea ce rezult cu evidenț din diligențele efectuate de Agentul Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, obiectivate în Anexele 1 - 7 atașate actului procedural al întâmpinrii, formulat de acest pârât, care probeaz refuzul constant al reclamantei de a accepta executarea voluntar a obligației inițiat de pârâtul anunțat, în considerarea datei rmânerii definitive a hotrârii 12.10.2005, prin urmare termenul limit de executare a hotrârii prin punerea ei în plat a fost 12.01.2006, interval temporal pe parcursul cruia s-au realizat demersurile pentru achitarea sumei datorate, inclusiv prin deplasarea a doi consilieri juridici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice însoțiți de doi martori asistenți la domiciliul reclamantei în vederea predrii sumei datorate de Statul Român, îns aceasta a refuzat primirea, împrejurare confirmat de scriptul intitulat "Not de constatare" încheiat la data de 12.01.2006.
Natura juridic a raportului juridic litigios purtat inițial în fața instanței naționale într-o materie dat în cderea completului specializat pentru cauze vizând conflicte de munc și asigurri sociale, se circumscrie legislației muncii și asigurrilor sociale, astfel c, instanța specializat - în accepția de complet de judecat - are cderea de a statua asupra demersului judiciar pendent, (care așa cum s-a demonstrat are configurația celui reglementat de legea procedural civil prin al su art. 580 ind. 3), și aceasta pentru c jurisdicția în discuție se subsumeaz conceptului de competenț material procesual, funcțional - de atribuții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței și obligarea Statului Român prin reprezentanții pârâți s-i plteasc câte 100.000 euro pe zi, începând cu data de 12.10.2005, pân la data care Hotrârea CEDO din 23.06.2005 în dosarul 7893/02 va fi executat în totalitate.
In motivarea recursului, recurenta a invocat necompetența Secției Civile a Tribunalului Timi ș care a pronunțat sentința atacat.
Recurenta a mai invocat în recursul declarat, refuzul plții de ctre Statul Român a despgubirilor din Dispozitivul Hotrârii CEDO.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând sentința recurat prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea constat recursul neîntemeiat pentru urmtoarele motive:
Cu privire la necompetența Secției Civile a Tribunalului Timi ș de a soluționa prezenta cauz, se constat c întrucât litigiul în urma ceruia recurenta reclamant a obținut o hotrâre CEDO prin care Statul Român era obligat la despgubiri, a fost soluționat de Secția Civil, și acest litigiu care are drept cauz neexecutarea acelei hotrâri, este în competența tot a Secției Civile a Tribunalului. De asemenea Secția de contencios Administrativ soluționeaz doar litigiile date în competența ei prin Legea 554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constat c Agentul Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a depus toate diligențele pentru a executa HOTRÂREA din 23 iunie 2005, definitiv la 12 octombrie2005, în Cauza împotriva României (Cererea nr. 7.893/2002), iar reclamanta este singura în culp pentru faptul c nu a intrat în posesia despgubirilor. Astfel termenul limit pentru a achita despgubirile, este data de 12.01.2006, dat la care reclamanta a refuzat s primeasc sumele respective.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 din Codul d e procedur civil va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 757/19.02.2010 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.02. 2010
Tehnored / 09.02.2010/2 ex
Prima instanț: și - Tribunalul Timi ș
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Florin Dogaru, Aurelia Schnepf
