Obligația de a face. Decizia 4832/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 3080/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4832R

Ședința publică de la 26 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuentul Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, G G, I, G, G, escu, G, I, a, G, C, n, 2, scu, a, 2, și, împotriva deciziei civile nr.2300/R din 08.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), având ca obiect-obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimata prin consilier juridic A cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Revizuenta, prin avocat, semnează și ștampilează cererea de revizuire.

Curtea pune în discuție excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare.

Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, față de disp. art.322 pct.2 pr.civ.cererea de revizuire fiind inadmisibilă pentru motivele arătate în întâmpinare.

Revizuenta, prin avocat, solicită respingerea excepției invocată, cererea de revizuire fiind admisibilă, titularul dreptului fiind membrul de sindicat și nu Federația Sindicală, în opinia sa Curtea de Apel București este competentă să se pronunțe pe această cerere de revizuire.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.2300/R din 08.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), împotriva sentinței civile nr.5391 din data de 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24971/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, a, G, escu, G, G G, n, a, scu, G, el, G, C, I și, a fost odificată sentința recurată, în sensul că, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, art.23 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar prevede posibilitatea ca ersonalul p. din unitățile sanitar - veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat să beneficieze lunar de 20 de tichete de masă.

Însă, acordarea acestei beneficiu este condiționată de existența posibilităților financiare, de încadrarea în limitele bugetelor de venituri și cheltuieli a sumelor cu această destinație.

Astfel, art.33 din Legea nr.435/2006 prevede că "sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în grade și trepte profesionale și a celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli."

Aceeași condiție este înscrisă și în art.1 alin.2 din legea cadru privind acordarea tichetelor de masă - Legea nr.142/1998, care stipulează că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

În același sens, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr.297/11.03.2008 a reținut că art.1 din Legea nr.142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.

Așadar, în speța dedusă judecății, de vreme ce pe perioada în litigiu, nu s-au prevăzut și nici nu s-au alocat sume pentru achiziționarea și acordarea tichetelor de masă în bugetul, instanța de recurs a reținut că ntimații reclamanți nu sunt îndreptățiți la plata tichetelor de masă solicitate prin acțiunea introductivă.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire, în termenul legal, intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, a, G, escu, G, G G, n, a, scu, G, el, G, C, I și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. revizuienta Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, a arătat că rin p. Decizia civilă criticată, instanța de recurs în Dosarul nr- după evocarea fondului nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Astfel, deși Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, inițiator al OUG 88/2006, își face cunoscut punctul de vedere, care in acest caz are valoare de interpretare legală, privind aplicarea prevederilor art.23 din Legea nr. 435/2006 - referitor la tichetele de masa, prin adresa nr.10.814/27.04.2007-, se precizează ca "unitățile sanitar-veterinare nu se încadrează, având în vedere prevederile art.23 din Legea nr.435/2006 în prevederile art.3 din OUG nr. 88/2006", apreciind astfel că nu sunt aplicabile, prevederile OUGuvernului nr.88/2006, personalului din unitățile sanitare veterinare - respectiv membrilor de sindicat.

Or, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui aspect de legalitate precum și asupra condițiilor discriminatorii dintre funcționarii publici și personalul contractual din cadrul

În susținerea motivului de revizuire reglementat de art.322 pct.7 pr.civ. s-a arătat că prin Decizia civilă criticată, instanța de recurs în Dosarul nr-, a pronunțat o hotărâre potrivnică deciziei civile nr.1287/R/17.04.2008 a Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, deoarece membrul de sindicat - care figurează și în dispozitivul deciziei civile nr.2300R/08.04.2009 criticate - a solicitat pe cale separată și a obținut acordarea a cate 20 bonuri de masă, pentru fiecare lună a anului 2007.

Pe fondul cauzei s-a arătat că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a legii reținând ca neîntemeiată cererea formulată, deși: OUG nr.88/20.11.2006 publicata în nr.941 din 21 noiembrie 2006 și intrată în vigoare imediat este un act normativ anterior Legii nr.435/27.11.2006 publicata în nr.980 din 7 decembrie 2006 intrat, de asemenea, în vigoare imediat; Legea nr.435/27.11.2006 care este o lege specială de salarizare, ulterioară OUG nr.88/20.11.2006 și, din acest punct de vedere, derogatorie de la prevederile OUG nr.88/2006, nr.OG6/2007 la art.41 și 48, reconfirma drepturile salariaților, prevăzute prin legi speciale ( Legea nr.435/2006). S-a făcut referire și la punctul de vedere al Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei, privind aplicarea prevederilor art.23 din Legea nr.435/2006 - referitor la tichetele de masă, exprimat prin adresa nr.10.814/27.04.2007.

Prin întâmpinare intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Examinând decizia atacată, prin prisma dispozițiilor art.322 pct.2 pr.civ. Curtea constată următoarele:

Potrivit acestui text de lege revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Revizuientul are în vedere situația în care instanța de recurs a omis să soluționeze un capăt de cerere respectiv nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în calea de atac, respectiv asupra stării de discriminare dintre funcționarii publici și personalul contractual din cadrul.

Această situație reglementată de lege se referă la omisiunea instanței de a soluționa un capăt de cerere neavându-se în vedere temeiurile cererii ci doar obiectul acestora, respectiv pretențiile concrete formulate de părți în cererea de judecată, cerere reconvențională sau prin intermediul cererilor de intervenție.

Prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța de recurs admițând recursul declarat de, a modificat sentința recurată și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, având ca obiect acordarea lunară a 20 de tichete de masă personalului sanitar veterinar - membrii ai sindicatului, începând cu data de 09.12.2006, răspunzând cererii cu care a fost investită, respectând astfel principiul disponibilității reglementat de dispozițiile art.129 pr.civ. potrivit cărora "n toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Invocarea stării de discriminare dintre funcționarii publici și personalul contractual din cadrul nu a constituit un capăt distinct de cerere, cu privire la care instanța de fond, respectiv instanța de recurs, după evocarea fondului ar fi trebuit să se pronunțe, însuși revizuientul precizând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra condițiilor discriminatorii dintre funcționarii publici și personalul contractual din cadrul, ce vizează deci un aspect de legalitate și nu în ceea ce privește faptul că aceasta a lăsat nesoluționat un capăt de cerere situație în care față de cele mai sus arătate, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. apare ca inadmisibilă.

Cu privire la motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art.322 pct.7 pr.civ ce vizează situația în care "există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate", Curtea apreciază că, referitor la acesta, competența de soluționare a cauzei revine, în speță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece, astfel cum rezultă din dispozițiile art.323 alin.2 pr.civ. "în cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre".

Drept consecință, văzând și dispozițiile art.328 pr.civ. Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. va admite excepția de necompetență materială, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 pr.civ. și, drept consecință, declină soluționarea acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. formulată de revizuentul Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, G G, I, G, G, escu, G, I, a, G, C, n, 2, scu, a, 2, și, împotriva deciziei civile nr.2300/R din 08.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ().

Admite excepția de necompetență materială, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 pr.civ. și, drept consecință, declină soluționarea acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește excepția de necompetență materială.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2ex

11.08.2009

Jud. recurs.:;;

Președinte:Comșa Carmen Georgiana
Judecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 4832/2009. Curtea de Apel Bucuresti