Obligația de a face. Decizia 612/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.612/R/2008
Ședința publică din 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Câmpia, precum și recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.536 din 10 octombrie 2006 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și pe intimații pârâți jr. și Primăria municipiului Câmpia, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 1198/4.04.2006 pronunțată de Judecătoria Turda in dosar nr. 2499/2005, fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantii și, împotriva pârâților jr., Statul Român prin Consiliul Local al Mun. Câmpia, văd., Primăria mun. Câmpia, prin primar și, în consecință, pârâții au fost obligați să permită reclamanților accesul la imobilul cu nr. top 1259/36/1.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâții locuiesc pe str. -, imobil identificat in 2716 Câmpia
, nr. top 1259/1/25/1.
Strada - figurează cu nr. top 1259/1/28 si are. 428 mp.
Expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză a constatat că pârâții si-au extins folosința asupra unei porțiuni din str. -, de 29,2 ml prin amplasarea unei porți metalice. Astfel, a rămas pentru circulația publică doar 274,89 mp restul până la 428 mp regăsindu-se la pârâți.
Susținerile si apărările pârâților privind instituirea servituții de trecere nu sunt întemeiate. Cum se poate observa in schița de la dosarul cauzei si constatările procesului-verbal de constatare la fața locului, terenul reclamanților, cu destinația de grădină, nu face parte din imobilul cu acces in str. -, ci este imobil distinct, înscris in separat.
Reclamanții nici nu pretind instituirea unui drept de servitute de trecere, ci
acces pe drumul public.
Așa cum prevede pct.III Anexa Legii 213/1998 strada face parte din domeniul public al orașului. Bunul din domeniul public poate trece in cel privat, așa cum prevede art. 10 a1.2 din.
Câtă vreme nu s-a dovedit trecerea bunului in domeniul privat, regimul său juridic este reglementat de Legea 213/1998, care prevede la art. 11, că aceste categorii de bunuri sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
Pârâtul Consiliul Local face referire la HG 969/2002 in care str. - apare cu suprafață de 240 mp, dar susținerea acesteia contravine dispozițiilor Legii 213/1998, în sensul că nu face dovada trecerii bunului, măcar în parte, in domeniul privat al municipiului.
1420 Câmpia unde este intabulată str. -, face vorbire de 428 mp. iar conținutul foii funciare este opozabil erga omnes.
Orice altă modificare trebuie ilustrată in pentru a deveni opozabil
terților.
Chiar expertiza efectuată cu citarea tuturor părților vorbește de o ocupare a străzii si nu de o trecere in domeniul privat al orașului, pentru a fi înstrăinată în mod valabil către pârâții.
Sarcina probei in dovedirea calității de bun aflat in domeniul privat al municipiului Câmpia revine Consiliului local, așa cum prevede art. 1169 Cod Civil, iar acest pârât nu a produs proba.
Prin decizia civilă nr. 536/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respins ca nefondat recursul pârâților, și împotriva sentinței civile nr. 1198/4,04.2006 a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr.2499/2005, sentință ce fost menținută. Totodată, a fost respinsă cererea intimaților pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a decedat la data de 24.11.2006, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, și care au declarat că înțeleg să continue procesul declanșat de antecesorul lor.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că apelanții nu au negat că au montat o poartă metalică care împiedică accesul reclamanților dinspre strada - înspre grădina proprietatea lor, de-a latul parcelei in discuție, dar își justifică demersul prin existenta contractului de închiriere încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Câmpia pentru suprafața de 140 mp teren și de asemenea invocă faptul că reclamanții ar avea asigurat accesul înspre grădină dinspre str. -.
Verificând schița aflată la fila 88 dosar fond, anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, instanța a constatat că proprietatea reclamanților prev. cu nr.top 1259/1/25 având destinația de curte, nu are latură comună cu grădina proprietatea acestora prevăzută cu nr. top 1259/1/36/1, astfel încât susținerea recurenților potrivit căreia reclamanții ar avea asigurat accesul înspre grădină din str.- nu corespunde realității, după cum se poate observa cu ușurință pe planul de situație.
Contractul de închiriere încheiat intre recurent si Consiliul Local al municipiului nu este opozabil reclamanților, astfel încât pârâții nu se pot prevala de existenta acestei convenții in detrimentul reclamanților.
Potrivit evidentelor funciare, porțiunea de teren in discuție face parte din
parcela cu nr. top 1259/1/38, în suprafață de 428 mp având destinația de stradă.
Consiliul local al mun. Câmpia a susținut că porțiunea de teren in litigiu nu este proprietate publică, astfel cum eronat a reținut prima instanță, întrucât prin inventarul bunurilor aflate in proprietatea publică a municipiului, însușit prin HCL 68/17.09.1999, strada - figurează cu o suprafață de 240 mp,(60 lungime si 4. lătime) si trotuar in suprafață de 48 mp, (60. lungime) si 0,8. lățime, in total suprafața de 288 mp. Dacă prin HCL 68/1999 Consiliul Local a stabilit că din suprafața de 428 mp, doar 288 mp fac parte din domeniul public, rezultă că diferența de 140 mp cu care figurează în cartea funciară str. -, face parte din domeniul privat.
Dacă strada - este cuprinsă în întregime in domeniul public, sau dimpotrivă, numai parțial, suprafața de 140 mp devenind domeniu privat al statului, nu prezintă relevantă în cauză atâta vreme cât înscrierea din cartea funciară referitoare la parcela cu nr. top 259/1/38 a rămas neschimbată atât in privința suprafeței cât si a destinației acesteia.
Parcela de 1259/1/38, creată la momentul dezmembrării parcelei cu nr. top. 1259/1 in scopul de a asigura accesul înspre proprietățile riverane, având și in prezent destinația de stradă, prevalându-se de principiul publicității integrale a cărții funciare, reclamanții, proprietari ai parcelei cu nr. top 1259/1/36/1 sunt pe deplin îndreptățiți să pretindă accesul pe parcela cu nr. top 1259/1/38 obstrucționat de pârâți prin montarea porții metalice indicate in planul de situație de la fila 38 dosar.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimații și nu au fost acordate, nefiind făcută dovada acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții, și, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză putându-se acorda o servitute de trecere în contextul în care parcela ce urmează să devină imobil dominant este o parcelă înfundată, dar din schița de la dosarul cauzei se poate observa că imobilul în litigiu este limitrof cu un alt imobil ce aparține reclamanților, astfel că nu se poate vorbi de existența unei parcele înfundate.
Mai mult, instanța reține greșit că reclamanții nu și-ar fi folosit grădina pentru că timp de 30 de ani accesul către grădină se făcea prin imobilul cu destinația de curte alipit cu terenul cu destinația de grădină, așa cum rezultă din schița aflată la dosarul cauzei.
În cauză a mai declarat recurs Consiliul Local al municipiului Câmpia solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel cu motivarea că această instanță nu s- pronunțat cu privire la apelul declarat de ei împotriva sentinței civile nr. 1198/2006 a Judecătoriei Turda.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații au invocat nulitatea recursului declarat de Primăria mun., cu motivarea că acesta este nemotivat în termenul legal, iar indicarea ca temei de drept a art.304 pct.10 Cod proc.civ. este total eronată, deoarece acest text de lege a fost abrogat.
Cu privire la recursul declarat de pârâții, intimații s-au opus admiterii acestuia, arătând că, concluzia la care ajunge instanța de apel bazată pe raportul de expertiză efectuat în cauză, este legală, pentru că prin raportul de expertiză se constată mai mult decât clar că pârâții și-au extins folosința asupra unei porțiuni din str. - prin amplasarea unei porți metalice.
Recurenții nu au înțeles că în cauză este vorba despre imobilul înscris în Cf 2709. nr.top 1259/1/25, situat pe- A, vecin cu cel înscris în CF 2710.
Expertul a determinat corect lungimea inițială a străzii - la 428 mp cât apare înscris în CF, proprietar fiind Statul Român, iar prin montarea porții metalice de către pârâți, suprafața acesteia s- diminuat la 274,89 mp. Faptul că terenul aferent str. - face parte din domeniul public, este ocrotit de orice învoială, iar contractul de închiriere invocat nu schimbă cu nimic situația actuală constatată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Imobilul înscris în CF 1420 Câmpia nr.top 1298 are înscrisă în CF suprafața de 428 mp și are destinația de stradă.
Expertiza efectuată în cauză de expert constatat că o parte (ultima parte) străzii - în lungime de 29,2 ml este închisă de o poartă metalică construită de pârâți în dreptul liniei dîntre imobilele cu nr.5 și 7 de pe str. -. Suprafața actuală a str. -, până la poarta edificată de pârâți, destinată circulației publice este de 274,89 mp față de suprafața străzii înscrisă în CF 1420 Câmpia nr.top 1259/38 de 428 mp.
În Hotărârea Consiliului Local Câmpia nr.68 din 27 septembrie 1999 sunt cuprinse bunurile ce alcătuiesc domeniul public al municipiului Câmpia (fila 6), fără ca această hotărâre să fie însoțită de lista anexă a acestor bunuri.
În situația drumurilor modernizate aflate în domeniul public al municipiului Câmpia (fila 7), la poziția 4 este trecută str. -, cu lungimea de 60 ml, lățimea de 4, suprafața totală 240 mp.
Prin contractul de închiriere nr.2305 din 1 iulie 2004, Primăria municipiului Câmpia închiriază pârâților suprafața de 240 mp, situată în Câmpia,-.
După cum se poate observa din succesiunea celor două acte, încă înainte de data închirierii suprafeței de 140 mp pârâților, în anexa 1 la Hotărârea Consiliul Local nr.68/1999, se prevede că suprafața străzii - modernizată este de 240 mp. Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că lungimea drumului public este de 59,80 ml și lățimea de 4,20 ml, aproximativ egale cu dimensiunile din anexa la HCL nr.68/1999.
În condițiile existenței acestei contradicții, instanța de apel avea obligația să le verifice raportat la dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, respectiv la art.10 și 11, să ceară părților să facă dovada trecerii terenului în domeniul privat al municipiului în condițiile în care în CF 1420 Câmpia este intabulată și în prezent str. - cu o suprafață de 428 mp.
Instanța nu a verificat, în condițiile în care pârâții ocupă suprafața de 140 mp de peste 40 de ani și în condițiile în care, contractul de închiriere este încheiat doar din anul 2004, iar Hotărârea Consiliul Local al municipiului Câmpia este din anul 1999, care este situația juridică a diferenței de suprafață de teren dintre cea înscrisă în cartea funciară și cea existentă în realitate, ca drum public. Acest lucru se putea realiza prin cerificarea documentației care a stat la baza întocmirii inventarului cu terenurile aflate în domeniul public, a acrelor care au stat la baza întocmirii documentației doar pentru suprafața de 240 mp, când în realitate în Cf suprafața străzii era de 428 mp și nu exista nici un alt titlu pentru diferența dintre cele două suprafețe.
Decizia pronunțată în apel este nelegală nu numai sub aspectele reținute, ci și sub aspectul că nu soluționat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Câmpia.
Pentru aceste motive, în baza art.304 pct.6, 9 Cod proc.civ. și art.312 alin.3 Cod proc.civ. curtea va admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Câmpia și, împotriva deciziei civile nr.536/10.10.2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Câmpia și, împotriva deciziei civile nr.536/10.10.2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
3 ex/24.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
