Obligația de a face. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 637/
Completul compus din:
Ședința publică din 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele Compania Națională de Transport a Energiei Electrrice " "SA și Sucursala de Transport a Energiei S, împotriva sentinței civile nr. 196 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 7 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 13 mai 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 196/ din 16 februarie 2009 Tribunalului Brașova fost excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA cu sediul în B,Str. - -, nr.9, sector 1.
Afost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâtele Compania națională de Transport a energiei electrice, SA" și Sucursala de Transport S și în consecință:
A fost obligată pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice, SA" să acorde reclamanților grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată după cum urmează:
- în perioadele 2.03.1981-1.03.1982 și 14.10.1983-1.04.2001;
-în perioada 3.05.1990-1.04.2001;
- în perioadele 15.09.1972-16.12.1977, 23.12.1977-12.10.1978 și 20.10.1978-1.04.2001;
- în perioadele 27.08.1980-18.10.1980 și 24.04.1982-1.04.2001;
G- în perioadele 17.07.1991-1.07.1996 și 20.11.1996-1.04.2001;
- în perioadele 2.03.1983-27.08.1984 și 10.01.1986-1.04.2001;
G- în perioada 16.01.1991-1.04.2001;
- în perioada 21.06.1991-1.04.2001;
- în perioada 17.12.1988-1.04.2001;
- în perioadele 31.08.1989-25.09.1990 și 10.10.1991-1.04.2001;
- în perioadele 1.09.1983-20.10.1983 și 15.03.1985-1.04.2001;
- în perioadele 5.08.1972-13.10.1972 și 1.03.1974-1.04.2001;
- în perioada 21.10.1991-1.04.2001;
- în perioadele 5.09.1988-18.01.1989 și 13.04.1990-1.04.2001;
- în perioada 23.04.1990-1.04.2001;
- în perioadele 18.03.1969-15.10.1970 și 3.03.1972-1.04.2001;
- în perioada 13.09.1999-1.04.2001;
- în perioadele 21.08.1989-29.01.1990 și 1.09.1990-1.04.2001;
- în perioada 11.04.1991-1.04.2001;
-în perioadele 1.08.1974-26.10.1974 și 12.05.1975-1.04.2001;
- în perioada 1.07.1977-1.04.2001;
- în perioadele 1.08.1982-1.01.1983 și 9.09.1984-1.04.2001;
- în perioada 2.02.1998-1.04.2001;
- în perioada 10.05.1974-1.04.2001;
- în perioadele 23.07.1984-26.09.1984 și 15.02.1986-1.04.2001;
- în perioada 1.03.1991-1.04.2001;
- în perioadele 1.03.1989-17.10.1991 și 1.11.1992-1.04.2001;
- în perioadele 8.07.1991-4.02.1994 și 1.03.1995-1.04.2001;
- în perioada 1.01.1993-1.04.2001;
- în perioadele 15.07.1975-17.10.1976 și 1.03.1978-1.04.2001;
A fost obligată pârâta Sucursala de Transport S SA" să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților care sunt angajați ai acesteia la data pronunțării sentinței.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din mențiunile din carnetele de muncă al reclamanților, aceștia au fost angajați ai Întreprinderii de Stat, ulterior având în componență secția de transport a energiei electrice și secția de distribuție a energiei electrice. Ulterior, reclamanții au fost angajații pârâtei SC SA.
În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate având ca obiect principal stabilirea condițiilor de lucru, concrete și specifice fiecărui punct de lucru, în raport cu atribuțiile de serviciu ale reclamantului.
Din raportul de expertiză, depus la dosar, se reține că, în calitate de electricieni, reclamanții, G, G, au desfășurat activitatea descrisă la paragraful 5.22. din raport prin lucrări de verificări tehnice, întreținere și reparații precum și intervenții la avarii a instalațiilor electrice de înaltă tensiune, fiind expuși factorilor de risc prezentați detaliat la punctele 5.3.2. din raport.
Astfel, realizarea sarcinilor de muncă s-a făcut în condiții dificile de lucru, fiind expuși noxelor și factorilor de risc (de accidentare și îmbolnăvire profesională) determinate de lucrul în instalațiile electrice sub înalta tensiune cu câmp electromagnetic, lucrul la înălțime, suprasolicitare fizică, lucrul în condiții deosebite de microclimat nefavorabil și stres determinat de responsabilitatea sarcinii de muncă.
Reclamantul a îndeplinit funcția de inginer, desfășurând activitate de întreținere tehnică, verificări și reparații împreună cu personalul muncitor din subordine, la instalațiile electrice de 400/220/110/20kv, așa cum s-a prezentat în raportul de expertiză la paragraful 5.3.2.
Astfel pentru toți reclamanții efortul fizic este dublat de efortul psihic, datorită riscului multiplu, conducând la un stres permanent.
Pentru aceste condiții grele și periculoase, reclamanților li se acordă sporuri, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, ceea ce nu exclude însă posibilitatea încadrării în grupe superioare de muncă.
În raport de dispozițiile art. 287. muncii, pârâta nu au dovedit prin niciun mijloc de probă că măsurile de securitate a muncii luate în spiritul legii, sunt de natură să elimine "posibilitatea încadrării în grupele I și II de muncă" a reclamantului.
De altfel,din concluziile expertizei, urmare a analizării condițiilor de mediu și a condițiilor de muncă, instanța a reținut că, activitatea de exploatare, întreținere și reparare a instalațiilor electrice din cadrul pârâtelor prezintă factori de risc și de pericol compatibili cu cei de la SNCFR, (personalul acestei societăți fiind încadrat în grupa I de muncă și menționat în anexa Ia O rdinului 50/1990), ceea ce conduce la concluzia necesității încadrării în grupă superioară de muncă și a personalului din cadrul FDFEE care îndeplinește activitate similară, în condiții similare.
În caz contrar, s-ar crea un regim discriminatoriu, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 87/1990.
Așa fiind, din conținutul raportului de expertiză se va reține că se justifică încadrarea reclamanților în grupa I de muncă, după cum urmează
- în perioadele 2.03.1981-1.03.1982 și 14.10.1983-1.04.2001;
-în perioada 3.05.1990-1.04.2001;
- în perioadele 15.09.1972-16.12.1977, 23.12.1977-12.10.1978 și 20.10.1978-1.04.2001;
- în perioadele 27.08.1980-18.10.1980 și 24.04.1982-1.04.2001;
G- în perioadele 17.07.1991-1.07.1996 și 20.11.1996-1.04.2001;
- în perioadele 2.03.1983-27.08.1984 și 10.01.1986-1.04.2001;
G- în perioada 16.01.1991-1.04.2001;
- în perioada 21.06.1991-1.04.2001;
- în perioada 17.12.1988-1.04.2001;
- în perioadele 31.08.1989-25.09.1990 și 10.10.1991-1.04.2001;
- în perioadele 1.09.1983-20.10.1983 și 15.03.1985-1.04.2001;
- în perioadele 5.08.1972-13.10.1972 și 1.03.1974-1.04.2001;
- în perioada 21.10.1991-1.04.2001;
- în perioadele 5.09.1988-18.01.1989 și 13.04.1990-1.04.2001;
- în perioada 23.04.1990-1.04.2001;
- în perioadele 18.03.1969-15.10.1970 și 3.03.1972-1.04.2001;
- în perioada 13.09.1999-1.04.2001;
- în perioadele 21.08.1989-29.01.1990 și 1.09.1990-1.04.2001;
- în perioada 11.04.1991-1.04.2001;
-în perioadele 1.08.1974-26.10.1974 și 12.05.1975-1.04.2001;
- în perioada 1.07.1977-1.04.2001;
- în perioadele 1.08.1982-1.01.1983 și 9.09.1984-1.04.2001;
- în perioada 2.02.1998-1.04.2001;
- în perioada 10.05.1974-1.04.2001;
- în perioadele 23.07.1984-26.09.1984 și 15.02.1986-1.04.2001;
- în perioada 1.03.1991-1.04.2001;
- în perioadele 1.03.1989-17.10.1991 și 1.11.1992-1.04.2001;
- în perioadele 8.07.1991-4.02.1994 și 1.03.1995-1.04.2001;
- în perioada 1.01.1993-1.04.2001;
- în perioadele 15.07.1975-17.10.1976 și 1.03.1978-1.04.2001;
Reclamanții, au solicitat obligarea pârâtei la încadrarea în grupa I de muncă după cum urmează:
- în perioada 15.09.1972-1.04.2001;
- în perioadele 7.04.1983-27.08.1984 ȘI 10.01.1986-2001;
- în perioadele 30.07.1968-15.10.1970 ȘI 3.03.1972-1.04.2001;
-în perioada 21.08.1989-1.04.2001;
- în perioada 1.03.1989-1.04.2001;
Expertul, în lucrarea efectuată, a apreciat că reclamanții justifică încadrarea în grupa de muncă după cum urmează:
- în perioadele 15.09.1972-16.12.1977, 23.12.1977-12.10.1978 și 20.10.1978-1.04.2001;
- în perioadele 2.03.1983-27.08.1984 și 10.01.1986-1.04.2001;
- în perioadele 18.03.1969-15.10.1970 și 3.03.1972-1.04.2001;
- în perioadele 21.08.1989-29.01.1990 și 1.09.1990-1.04.2001;
- în perioadele 1.03.1989-17.10.1991 și 1.11.1992-1.04.2001;
Față de concluziile expertului, instanța a dispus încadrarea reclamanților în grupa I de muncă, conform celor menționate în raportul de expertiză și a respins restul pretențiilor reclamanților ca fiind neîntemeiate.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA B în nume propriu și în numele Sucursalei de Transport S în termen, motivat, precum și pârâta SC SA B, fără respectarea dispozițiilor art. 301 Cod pr. civilă.
Pârâta CN de Transport a Energiei "" SA B, arată că soluția pronunțată de prima instanță, față de o parte dintre reclamanți, este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței teritoriale dar și că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor aduse de pârâtă, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În motivarea sentinței, instanța a reținut în sprijinul acordării grupei I de muncă faptul că reclamanții au beneficiat de sporuri pentru condiții grele, periculoase sau nocive. Or, sporul amintit se de altă natură juridică, iar acordarea sa nu are legătură cu încadrarea unui loc de muncă în grupa I sau II de muncă.
Față de motivarea instanței de fond, că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, prin asimilare cu poziția 123 din anexa 1, aceasta este vădit neîntemeiată și nelegală, negăsindu-și susținere în textul legal. Ordinul 50/1990 nu precizează posibilitatea asimilării ci precizează explicit care sunt condițiile în care se face încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și II de muncă.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimații reclamanți, aceștia solicitând respingerea recursului declarat de pârâta SC SA B ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Reclamantul desfășoară lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I-a de muncă ceea ce face aplicabile dispozițiile art.3 alin.2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care "își desfășoară activitatea" în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I-a și a II-a de muncă.
În speță, societatea recurentă are încheiate convenții de exploatare cu o serie de beneficiari (Regionala CFR B, SC SA Făgăraș, R, Tractorul, etc) ai căror angajați beneficiază de grupă superioară de muncă. dispozițiilor art.3 alin.2 din Ordinul 50/1990 rezultă și din scrisoarea de răspuns a nr.84813/07.11.1990 care confirmă faptul că activitatea reclamantului și a colegilor săi trebuie încadrată în grupe similare cu cele ale beneficiarilor lucrărilor pe care le efectuează. Apărarea recurentei potrivit căreia în speță nu s-a făcut dovada că personalul a lucrat cel puțin 50% din programul de lucru în grupa I-a de muncă nu poate fi reținută deoarece pe de o parte, obligația acestei dovezi cădea în sarcina angajatorului potrivit art.287 Codul muncii, iar pe de altă parte, din cuprinsul expertizei efectuată în cauză, rezultă că întreaga activitatea din perioada solicitată se încadrează în grupa I-a de muncă deoarece petenții erau expuși la unele riscuri generale determinate de caracteristicile instalațiilor electrice de înaltă sau joasă tensiune.
Atât reclamantul cât și colegii săi, petenți în alte cauze similare, formează echipe de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice cu tensiuni cuprinse între 20.000 volți până la 100.000 volți, fiind supuși, practic, la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, de mediul în care lucrează, cât și de echipamentul din dotare. Activitatea în aceste condiții a fost recunoscută și de către patronat cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă și rezultă chiar din studiul efectuat chiar la cererea recurentei privind "Evaluarea nivelului de risc de accidente și îmbolnăvire profesională la principalele 30 de locuri de muncă din cadrul SC SA" în care sunt descriși factori de risc ce necesită încadrarea activității acestora în grupa I- de muncă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I-a de muncă, deși nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute de Ordinul 50/1990, curtea reține că posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din dispozițiile art.3 alin.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia expertiza efectuată în cauză încalcă art.5 din Ordinul 50/1990 întrucât nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele Ministerului Sănătății, curtea reține că această condiționare de buletinele de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989 (art.14 din ordin) și nu este posibilă nici pentru perioade trecute. Într-adevăr, perioadele solicitate de reclamant sunt anterioare anului 2001, iar determinarea de noxe pentru aceste perioade este imposibilă, acesta fiind și motivul pentru care s-a apelat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamantul și colegii săi.
În plus, la raportul de expertiză sunt depuse buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, raportul Comisiei de analiză a locurilor de muncă, evaluarea stării de sănătate a muncitorilor, referat al Direcției de Sănătate publică B, buletin de determinări toxicologice.
În ceea ce privește evaluarea locurilor de muncă ale salariaților împreună cu sindicatele și stabilirea măsurilor tehnico-sanitare și organizatorice de protecția muncii, curtea reține că această evaluare fost efectuată după abrogarea Ordinului 50/1990 și nu are relevanță în cauză în ceea ce privesc măsurile de îmbunătățire a condițiilor de muncă deoarece perioada solicitată prin acțiune este până la 01.04.2001.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul pârâtei CN de Transport a Energiei "" SA B, în nume propriu și în numele Sucursalei de Transport S este nefondat, iar în baza art. 312 Cod procedură civilă acesta va fi respins, iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului.
Analizând cu prioritate excepția, Curtea reține următoarele:
Sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei la data de 12 martie 2009, conform procesului verbal de comunicare a hotărârii aflat la fila 65 din dosarul de fond, iar recursul declarat de aceasta a fost înregistrat la instanța de fond la data de 23 aprilie 2009, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de legiuitor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 80, 82 din Legea 168/1999 conform cărora "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond", dispoziții referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi care se completează în mod corespunzător cu prevederile art. 102 alin. 1 Codului d e procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității recursului pârâtei și-l va respinge ca tardiv formulat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei "" SA B în nume propriu și în numele Sucursalei de Transport S, împotriva sentinței civile nr.196/16.02.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 3.06.09
Dact. GG - 15.06.09
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Anca Pârvulescu
