Obligația de a face. Decizia 6579/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5237/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 6579R
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul CENTRUL DE STUDII " C M ȘI - ", având ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin încheierea de ședință din data de 26.05.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsa, ca neîntemeiata, cererea de preschimbare a termenului de judecata, formulata de reclamanta -.
In motivare, s-a reținut ca, in raport de dispozițiile art. 153 alin. 3 din Codul d e procedura civila, nu exista motive temeinice pentru preschimbarea termenului de judecata, ținând seama de obiectul cauzei si de faptul ca, din pricina supraaglomerării primei instanțe, repartizarea aleatorie se efectuează, in toate cauzele, pentru un termen care depaseste, cel puțin in aparenta, cerința rezonabilității.
Împotriva acestei incheieri a declarat recurs motivat recurenta- reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat ca art.153 alin. 3 indice 1 din Codul d e procedura civila prevede ca termenul luat in cunoștința poate fi preschimbat pentru motive temeinice si cu citarea pârtilor.
Având in vedere faptul ca, ambele parti au fost prezente la judecarea acestei cereri si mai mult decât atat, parata a fost de acord cu acordarea unui termen in luna iunie, instanța in mod nelegal si neintemeiat a respins aceasta cerere.
Tribunalul B, in mod greșit a reținut ca nu sunt motivele temeinice, pentru a preschimba termenul de judecata, intrucat din 17 noiembrie 2009 recurenta nu mai este primita in instituție si este impiedicata sa isi desfășoare activitatea.
Din acest motiv, situatia sa financiara este, in sensul ca nu are nici un venit, si mai mult decât atat, nefiind inmanata cartea de munca, nici nu reușeste sa se angajeze. De asemenea, starea sa de sănătate este precara si nu poate merge nici la medic, întrucât se cere o adeverința de la locul de munca pentru a fi luata in evidenta, fiind in imposibilitate sa o prezinte
Precizează si faptul ca nu poate solicita șomaj, întrucât instituția nu a înmânat nici un act din care sa rezulte desfacerea contractului de munca.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 153 art. 3 din Codul d e procedura civila, art. 299, 304 pct. 9, art.304 indice 1 din Codul d e procedura civila.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-reclamante - este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 2 din Codul d e procedura civila, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afara de cazul când prin acestea s-a întrerupt cursul judecății, iar în baza art. 299 alin. 1 din Codul d e procedura civila, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, dispozițiile art. 282 alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Încheierea de ședință din data de 26.05.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, este o astfel de încheiere premergătoare, împotriva căreia se poate declara recurs numai odată cu fondul, iar nu si separat.
Jurisprudențial, s-a reținut, spre exemplu, că încheierea prin care s-au încuviințat probele și s-a amânat judecata în vederea administrării lor, care nu suspendă judecata pricinii, nu poate fi atacată separat cu recurs (Curtea de APEL BUCUREȘTI, secția a III-a civilă, decizia civilă nr. 1430/2000). Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora ecțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel, întrucât litigiul se afla pe rolul unui tribunal iar încheierea atacata nu a întrerupt cursul judecații.
Nu se poate vorbi nici de încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, întrucât statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, cu excepția celui de-al doilea grad de jurisdicție în penal, cerut de articolul 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Numai în măsura în care acestea o fac, au obligația, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create (,Miloslavsky Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, hotărârea din 13 iulie 1995).
Prin decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea a statuat că liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului.
Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar "existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces".
Curtea Constituțională a reținut și prin deciziile nr. 92 din 11 septembrie 1996 și nr. 201 din 4 iulie 2002 că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății - nu pot fi atacate cu apel, decât o dată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă - împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 26.05.2009 de către Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CENTRUL DE STUDII " C M ȘI -", ca inadmisibil.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A
GREFIER
Tehnored:
2 ex.
19.11.2009
jud.fond:
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Adela Cosmina Bodea, Dragoș
