Obligația de a face. Decizia 883/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 883
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.13 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, Pîrîu, G, G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimații reclamanți, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 13 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respinge excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă.
A admits acțiunea precizată formulată de reclamanții, G, G, și.
A constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în gr. I -a de muncă, în următoarele perioade, după cum urmează: 15.06.1983-01.04.2001; 11.09.1978-20.10.1978, 29.03.1980-03.04.1994, 10.12.1996-01.04.2001; 01.03.1983-01.04.2001; 07.07.1969-25.06.1971, 06.12.1972-01.04.2001; 14.01.1991-01.04.2001; 15.01.1973-01.04.2001; G 30.09.1985-01.04.2001; 04.12.1972-02.12.1981, 16.08.1990-01.04.2001; 08.11.1972-19.10.1974, 28.02.1976-07.04.1977, 25.07.1977-01.09.1977, 01.09.1977-14.11.1983, 02.04.1990-01.04.2001; G 15.10.1981-01.04.2001; 18.03.1969-14.06.1969, 14.11.1970-01.04.2001; 15.02.1994-01.04.2001; 01.07.1976-13.09.1981, 04.04.1983-01.04.2001; 02.04.1990-01.04.2001; 01.09.1979-01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetentei materiale, analizată in conformitate cu art. 137.civ.Cod Penal, instanta a apreciat că in baza art. 281 si 282 civ. competenta de solutionare a cauzei revine Tribunalului Dolj -Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, dat fiind faptul că in cazul in care s-ar retine motivarea pârâtei cu privire la exceptia invocată, s-ar ajunge la denegare de dreptate in acceptiunea disp. art. 3. Civil.
Totodată accesul la justitie este consacrat, ca drept cetătenesc fundamental, atat prin art. 6 pct. 1 din Conventie, cât si prin art. 21 din Constitutia României, prin art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si prin art. 14 pct. 1 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.
Pe fondul cauzei instanta a reținut că reclamantii si-au desfășurat activitatea in cadrul SC SA, efectuând lucrări de in tretinere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune si scoase de sub tensiune.
Existenta conditiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente si boli profesionale rezultă din extrasele din contractele colective de munca în perioada 1990-2006 din care rezulta că in tot acest interval de timp, petentii au beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul in condiții grele, periculoase sau nocive. De asemenea, de comun acord cu intimata, din anul 2002 s-a elaborat grila matriciala in care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate in funcție de condițiile de lucru, pe măsura ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiază de o clasa superioara si, implicit de un salariu mai mare.
Astfel, in contractul colectiv de munca se certifica si se caracterizează nivelul de risc, îmbolnăvire profesionala si accidente ale lucratorilor in conformitate cu Normele Generale de Protecție a (NGPM ) si sunt definite activitățile desfășurate in condiții periculoase si de risc, respectiv:
locuri unde exista risc de accidente si explozii, arsuri, electrocutări, căderi de ia inaltime si intoxicare cu substanțe chimice ( baterii de condensatoare, acumulatoare cu acid sulfuric.)
unitățile trafo care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc in caz de defecțiuni si pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare si revizii
La acestea se adaugă, notele comune încheiate, la nivel regional intre conducerea intimatei si reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele si periculoase
etentii formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de munca, in cadrul acelorași instalații electrice aparținând intimatei ( cu tensiuni cuprinse intre 20 000 volți pana la 100.000 volți ), fiind supusi practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de munca, mediul in care lucrează, cat si echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin in cadrul chipei.
Petentii desfășoară lucrări de exploatare si întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de munca. Având in vedere prevederile art. 3 al. 2 din Ordinul 50/1990, dar si adresa inaintata de urmează ca aceștia sa beneficieze de aceeași grupa de munca cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare ( SC CF SA, CN CFR SA ).
Rezulta ca activitatea lor poate fi asimilata cu cea prevăzuta in Ordinul 50/1990 - anexa I, pct.123, alin.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări arta, electricieni" si alin.46 "electricieni LC" deoarece instalațiile electrice ale CN CFR. sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA, toate substatiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei
efectuate chiar la cererea SC SA privind "Evaluarea nivelului de risc de accidente si îmbolnăvire profesionala la principatele locuri de munca din cadrul SC SA- Sucursala Transilvania Nord in care sunt descriși factorii de risc determinați de mediul in care lucrează petentii, natura si sarcinile de muncă.
Expertiza tehnica desfășurata in cauza a identificat mediul de lucru, condițiile grele in care-si desfășoară activitatea petentii, riscurile la care sunt supusi, condițiile de microclimat nefavorabil, atat prin perceperea efectiva a instalațiilor electrice, a atributiunilor de serviciu ale petentilor, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare in parte, cat si din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de munca si factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate si Sănătate in Muncă la nivel central al SC SA
Expertul a concluzionat că petentii pot fi incadrati in grupa I-a de muncă, la pozitia 123 anexa 1 din Ordinul 50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, in raport cu fisa postului si atributiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv in instalatii, conditiile impuse instalatiilor, conditiile de lucru la care au fost expusi petentii, analiza comparativă cu activitatea si riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protectia muncii ce trebuie respectate, functionarea instalatiilor in regim de foc continuu, personalul este expus la aceiasi factori de risc prin lucru ziua si noaptea, iarna si vara. (fila 104)
In privința susținerilor intimatei in cauza, apărarea că potrivit art. 16 din HG nr.261/2001 a evaluat locurile de munca ale salariaților, împreuna cu reprezentanți ai sindicatelor si ca odată cu apariția acestei metodologii de determinare a condițiilor de munca, societatea nu a mai acordat sporuri pentru condiții deosebite sau grele determinat si de "îmbunătățirea mediului de lucru" este contrazisa de prevederile din contractele colective de munca.
Având in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților, intimata nu a dovedit cu nici un înscris ca eventualele masuri de securitate luate sunt de natura sa înlăture posibilitatea încadrării in grupele I sau II de munca.
Oricum, toate apărările vizează asa zise masuri luate după 1.04.2001-momentul abrogării. 50/1990, așadar nu au relevanta in cauza, perioada vizata de reclamanti fiind pana la momentul respectiv.
De altfel, asa cum a arătat ICCJ, complet format din 9 judecători, prin decizia nr.
258/20.09.2004, Ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Apărarea referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, deoarece principiul de baza al incadrarilor in grupe superioare de munca nu este regăsirea in liste, ci incadrarea e face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește in Nota de Fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr.8 7/1999 Curții Constitutionale -nu exista nicio rațiune sa se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele ca re au activat in aceleași funcții, in ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Acceptandu-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se facă numai pentru functiile trecute in forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor indreptatite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, in contradictie cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradictie cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de pârâta SC SA B, invocând următoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei motivat pe faptul ca in conformitate cu dispozitiile art.46 din HG 1342/2001 personalul existent în cadrul " M" -, " D" -, " Muntenia Nord" -, " Oltenia" -, " " -, " Transilvania Nord" -, " Transilvania Sud" - și " Muntenia Sud" - ale "" -, la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat în interesul serviciului la acestea, in aceeasi situatie fiind si SC " SERV" SA care a preluat personalul existent in cadrul Diviziei de si Servicii Energetice din cadrul SC SA.
La data preluării salariaților de către noile entitati a fost preluata si arhiva de personal aferent.
Ca adeverințele privind grupele de munca se eliberează numai pe baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale detinatorilor de arhive.
Ca prin preluarea personalului, noile societati sau substituit in drepturile si obligațiile SC SA.
Pe fond se arata ca instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 198 din 19/2000.
Ca din punct de vedere juridic locurile de munca, activitățile si categoriile de personal care au fost încadrate in gr. II a de munca nu se pot regăsi si in gr. I a de munca.
Ca prin art. 112,113,114 si 115 fost încadrata activitatea desfășurata de unii salariați din sistemul energetic in gr. II a de munca, astfel ca in mod greșit instanța de fond le-a încadrat in gr.
Instanta de fond nu a solicitat Ministerului Sanatatii sa determine existenta conditiilor pentru acordarea gr. I de munca potrivit art. 5 din Ordin.
Ca instanta si-a depasit competentele intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Ordin nominalizarea persoanelor care se incadreaza in gr. I si II de munca se face de catre conducerea unitatii impreuna cu sindicatele.
Ca la aplicarea gr. I de munca instanta nu a tinut cont ca incadrarea in cele doua grupe de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat in locurile de munca incluse in aceste grupe, astfel ca din probele administrate in cauza nu rezulta ca salariatii ar fi lucrat in aceste locuri cel putin 50% din programul de lucru.
Intimatii recurenti si-au expus punctul de vedere in sensul ca exceptia invocata de catre recurenta este neintemeiata intrucat obiectul cerererii a constat in promovarea unei actiuni in constatare, in contradictoriu cu angajatorul, acesta avand obligatia incadrarii intr-o grupa superioara de munca, iar in situatia nerespectarii acestei obligatii, petentul poate sa-si fructifice dreptul la incadrare, in contradictoriu cu partea contractanta.
Analizand motivele de recurs in raport cu sentinta recurata, Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea retine ca raporturile juridice de munca iau nastere intre angajator si salariat, raport de munca ce dau nastere la drepturi si obligatii corelative in sarcina ambelor parti.
Una din obligatiile esentiale a raportului de munca ce revin anagajatorului consta in acaordarea drepturilor salariatilor ce decurg din lege, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.
In cazul conflictului de munca bazat pe nerespecatarea drepturilor si obligatiilor raportului de munca, partile conflictului sunt partile raportului de munca, respectiv angajatorul si angajatul.
Reorganizarea ulterioara a angajatorului si preluarea angajatilor de alte persoane juridice, nu are influenta cu privire la partile raportului juridic de munca ce a generat conflictul.
Prin urmare, preluarea prin transfer a salariatilor, precum si a arhivei la noile societati infiintate, nu inlatura calitatea de titular al obligatiilor asumate potrivit raporturilor de munca anterioare, sub acest aspect exceptia fiind neintemeiata.
Pe de alta parte, recurenta, pentru perioada ce face obiectul cauzei nu a prezentat situatii sau dovezi din care sa rezulte ca reclamantii nu au avut calitatea de salariati ai acestia.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea retine in fapt urmatoarele:
Reclamantii prin precizarea la actiunea formulata au solicitat instantei sa se constate ca au desfasurat activitate in grupa I de munca, invocand in acest sens prevederile art. 3, 6 si 7 din 50/1990.
Acestia si-au desfasurat activitate in cadrul unitatii recurente, unitate ce a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri, situatie rezultata din carnetele de munca.
Reclamantii s-au aflat in raporturi de munca diferite, sub aspectul competentelor exercitand profesii si meserii distincte - electrician, inginer, sef centru adjunct, conducator auto, electrician montaj reparatii, la Constructii Montaj, electrician exploatare, inginer Centru C, dispecer sef, etc. situatie rezultata atat din carnetele de munca, cat si din constatarile expertului numit in cauza.
Se concluzioneaza astfel ca reclamantii au desfasurat activitati diferite, la locuri de munca diferite, ca urmare a calificarilor profesionale distincte.
Expertiza intocmita in cauza concluzioneaza ca, in raport de complexitatea, volumul si dificultatea sarcinilor de munca stabilite prin fisa postului, de conditiile de desfasurare a sarcinii de munca, starea tehnica a instalatiilor electrice de inalta tensiune, ".petentii se pot incadra in grupa I de munca, in temeiul prevederilor art. 3 din 50/1990, prin asimilare spre exemplu, la pozitia 123 din anexa 1( la Ordinul 50/1990 cu avizele si completarile ulterioare) si alte pozitii similare."
Instanta facand o analiza generala a conditiilor de lucru, retinand concluziile raportului de expertiza, constata ca: "Rezulta ca activitatea lor poate fi asimilata cu cea prevăzuta in Ordinul 50/1990 - anexa I, pct.123, alin.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări arta, electricieni" si alin.46 "electricieni LC" deoarece instalațiile electrice ale CN CFR. sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA, toate substațiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei."
In drept se retine ca, potrivit alin.1 din 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1. Potrivit alin. 2. in grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. Potrivit alin. 3. beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personalcare lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului. In acest sens ordinul a stabilit prin alin. 1,2 si 3 modalitatea de stabilire si încadrare in grupele de munca. In aliniatul 1 si 2 s-a prevăzut ca locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cuprinse in anexa 1 si anexa 2 se încadrează in grupa I, respectiv grupa II. Aliniatul 3 stabilește ca modalitate de încadrare in grupele de munca prestarea muncii in mod efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele I si II.
In consecința, daca prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut in mod expres locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale, beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora in una din situațiile cuprinse in anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres in una din situațiile din anexe, sa fie beneficiare a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe.
Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților si din categoria profesionala din care face parte.
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfasurarii efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama decondițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin urmare, stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la condițiile de munca in care fiecare salariat isi desfăsoară activitatea.
Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
Potrivit alin. 7 din Ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Alineatele 8,9 si 10 prevăd cazuri particulare de la regula prevăzuta in alin. 7 care presupune o analiza raportata la situația concreta in care salariatul si-a desfășurat activitatea in perioada de activitate.
In raport de prevederile mai sus menționate se constata ca pentru stabilirea încadrării unui salariat in grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemata sa soluționeze conflictul de munca are obligația sa verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta in care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.
Instanța de fond, admițând acțiunea, nu a făcut o analiza in fapt si drept a situației concrete a fiecărui salariat reclamant, prin raportare la modul in care acesta îndeplinea condițiile legale mai sus menționate, realizând o analiza generala, deși aceștia se aflau in situații profesionale distincte.
Pentru aceste motive, urmează sa fie admis recursul, casata sentința si trimisa cauza spre rejudecare.
In rejudecare, instanța de judecata va analiza temeinicia cererii formulate de către fiecare reclamant, prin analiza situației concrete in care s-a aflat fiecare dintre aceștia, prin raportare la locul efectiv de munca, activitățile concrete desfășurate, condițiilor de munca proprii activității profesionale si timpului de munca efectiv lucrat in aceste condiții pentru întreaga perioada solicitata, cu precizarea, in temeiul aliniatului 3 din ordin a situațiilor efective asimilate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.13 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, Pîrîu, G, G,.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Jud. fond
Red. Jud 10.03.2010
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
