Obligația de a nu face. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 776
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții - - primarul comunei, județul B, - și -, domiciliați în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 195 pronunțată la data de 10 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -., - și, toți domiciliați în comuna, județul
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a da posibilitatea recurenților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 octombrie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria Râmnicu Sărat reclamanții, -., și toti domiciliati in comuna, jud.B au chemat in judecata si personal la interogatoriu pe pârâtii - primarul comunei, și, toți domiciliati in comuna, jud.B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâții sa fie obligați să nu mai treacă cu animalele ce le dețin in proprietate, pe terenurile proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea de fapt reclamanții arată că sunt proprietari de terenuri pe raza comunei, jud.B, iar pârâții ce dețin in proprietate aproximativ 400 oi, 150 capre, 10 bovine și 2 cai si ca trec cu aceste animale la pășunat spre izlazul comunal încălcând terenurile lor distrugându-le culturile și livezile.
Mai arată reclamanții că au încercat să soluționeze conflictul cu pârâții pe cale amiabila, insa nu a fost posibil deși în cauză parțile sunt primarul comunei, respectiv si părinții acestuia, și.
Au precizat reclamanții că nu solicită si obligarea pârâților la despăgubiri pentru pagubele produse, rezevându-și dreptul sa formuleze o acțiune separata.
In drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.1076 cod civil.
Prin întâmpinarea depusă de pârâți s-au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât nu au făcut dovada dezbaterii succesorale de pe urma titularului inițial al dreptului de proprietate înscris in titlul de proprietate si excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât nu este proprietarul animalelor în cauza, conform mențiunilor din Registrul Agricol si adeverinței emise de Primăria, acte depuse in copii xerox la dosar, fila 69.
In soluționarea cauzei s-au administrat probe cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.362 din 02.03. 2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărats -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, s-a respins acțiunea reclamanților, -. și față de pârâtul primarul comunei, ca neavând calitate procesuală pasiva si s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Totodată, s-a admis acțiunea reclamanților si a obligat pârâții și sa nu mai încalce proprietățile reclamanților prin trecerea cu animalele pe terenurile acestora precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 458 lei.
Din verificarea titlurilor de proprietate depuse in copii xerox la filele 9-35 dosar, de către reclamanți rezultă că sunt proprietari de terenuri situate pe raza comunei, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active invocata este neîntemeiată.
In ceea ce privește calitatea procesuala a paratului, din înscrisurile depuse la dosar de apărător, rezulta ca proprietarii animalelor în cauză sunt părinții, și și pe acest considerent instanța apreciază ca întemeiată excepția urmând aoa dmite.
Pe fondul cauzei s-au reținut că pârâții și sunt proprietarii unui număr de 450 animale (bovine, ovine, caprine) si cu ajutorul unor transporta aceste animale de la domiciliul lor la izlazul comunal, unde rămân pe toata perioada de pășunat a fiecărui an. Drumul care duce la izlazul comunal este mărginit de proprietățile reclamanților.
Configurația drumului agricol, numărul mare de animale la care se adaugă o posibila nesupraveghere corespunzătoare din partea personalului angajat in acest scop, au făcut posibila trecerea efectiva a acestor animale pe proprietățile reclamanților, afectându-le culturile de pe acest teren.
Respectarea dreptului de proprietate al fiecărui cetățean este o obligație prevăzuta de lege, garantarea acestui drept fiind prevăzuta în constituție.
Potrivit Codului civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, orice pătrundere fără drept presupunând o încălcare a proprietății.
Apărarea pârâților potrivit cu care terenurile reclamanților nu pot fi protejate întrucât nu sunt împrejmuite cu gard este lipsita de relevanta juridica, sub acest aspect și nu poate fi reținuta de instanța.
de considerentele reținute în temeiul art.1075 și următoarele Cod civil, acțiunea reclamanților este întemeiată si ca urmare se impune obligarea pârâților sa nu mai încalce proprietățile reclamanților prin trecerea cu animalele pe terenurile acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel paratii -, - si.
In dezvoltarea motivelor de apel pârâții arată în esență că instanța nu a studiat probele de la dosar si nu a observat că reclamanții nu au în proprietate terenuri având categoria livezi si că animalele pârâților nu afectează culturile reclamanților.
Deși reclamanții au depus o plângere penala împotriva lor, cu ocazia cercetărilor s-a constatat ca nu exista nici un prejudiciu asupra culturilor de fâneață.
Prin decizia civilă nr. 195 pronunțată la data de 10 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, s-au respins ca nefondate apelurile pentru următoarele considerente:
Codul civil român, prin articolul 480, definește proprietatea ca fiind dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".
Dreptul de proprietate este un drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Pornind de la acesta premisa nimănui nu-i este permis de a tulbura posesia unui bun imobil, deci de a pătrunde pe un teren fără acordul proprietarului, chiar si în situația in care nu ar exista nici un prejudiciu.
In speță, reclamanții au dovedit ca sunt proprietarii terenurilor in litigiu cu titlurile de proprietate aflate la dosar la filele nr. 9, 10, 13, 14, 17, 20, 23, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 si 35 și că reclamanții pătrund fără drept cu animalele pe aceste terenuri.
Din declarațiile martorilor ( fila 82 ) si ( fila 84 ) reiese ca pârâții lasă animalele să pască pe terenurile reclamanților.
Deși drumul este mic în raport de numărul mare de animale ce trec pe acesta, pârâții pot evita accesul animalelor pe terenul reclamanților, prin împărțirea acestora în cârduri mai mici ce pot fi dirijate cu ușurință.
Referitor la apelul declarat de paratul s-a constatat că atât timp cât acesta nu are calitate procesuala pasivă, acesta urmează a fi respins ca lipsit de interes.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții - -primarul comunei, - și -, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că intimații nu au făcut dovada calității procesuale active, fiind proprietari de terenuri categoria fâneață, nu și de livezi, iar dezbaterea moștenirii de pe urma autorilor lor nu a avut loc.
Au mai arătat recurenții că reclamanta - este decedată din anul 1997, iar reclamantul este decedat în anul 2008.
Recurentul - a criticat decizia arătând că în mod greșit a fost respins apelul său, deși solicitase obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
O altă critică a recurenților pârâți vizează greșita admitere a acțiunii în condițiile în care nu s-a produs nici un prejudiciu suprafețelor de teren fâneață, întrucât pășunea nu intrase în vegetație, aspect constatat și de specialiștii din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește critica recurenților că intimații-reclamanți nu au calitate procesuală activă, Curtea constată că aceasta este nefondată, la dosarul cauzei fiind depuse titlurile de proprietate care arestă că reclamanții sunt proprietarii suprafețelor de teren în litigiu în nume propriu sau în calitate de moștenitori ai unor defuncți, pentru introducerea prezentei acțiuni, care vizează apărarea folosinței bunului - ca atribut al dreptului de proprietate, nefiind necesară dezbaterea moștenirii.
Totodată, nu are relevanță categoria de folosință a terenurilor câtă vreme intimații-reclamanți nu au solicitat și plata unei despăgubiri, iar din probele administrate ( titlurile de proprietate coroborate cu declarațiile martorilor) a rezultat că animalele pârâților trec pe proprietatea reclamanților în drumul lor pe.
Referitor la afirmația recurenților că reclamanții și sunt decedați, Curtea constată că aceasta nu prezintă relevanță, atâta timp cât la Tribunal, în ședința publică din 13 mai 2009, intimatul a declarat că este singurul moștenitor al acestora, fiind introdus în cauză.
Critica formulată de recurentul - în sensul că urmare a admiterii excepției sale procesual pasive, reclamanții trebuiau obligați la plata cheltuielilor de judecată este nefondată atâta timp cât onorariul de avocat a fost suportat împreună cu ceilalți doi pârâți față de care acțiunea reclamanților a fost admisă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a obligat pârâții - și - la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, fiind căzuți în pretenții.
Totodată, Curtea constată ca fiind nefondată și critica recurenților referitoare la lipsa unui prejudiciu în patrimoniul intimaților pârâți, obligația de a nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților, fiind o obligație negativă generală nu este condiționată de existența unui prejudiciu.
Față de toate considerentele expuse, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, urmează a fi obligați recurenții să plătească intimaților suma de 550 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții - - primarul comunei, județul B, - și -, domiciliați în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 195 pronunțată la data de 10 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -., - și, toți domiciliați în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
GREFIER,
- -
Operator de Date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.VS/OC
17 ex./11.11.2009
f- Judec.Rm.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
