Speta Legea 10/2001. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 160
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Gherghina Niculae
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâții Municipiul P -prin primar și Primăria Municipiului, cu sediul în P, B-dul. - nr.2, jud.P, împotriva sentinței civile nr.1278 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av., cu sediul în P,-,.2, jud.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-pârâți Mun.P -prin primar și Primăria P reprezentați de consilier juridic și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat precizează că intimata și-a ales domiciliul la sediul cabinetului său, care în prezent este în P,-,.2, unde solicită a-i fi comunicate actele de procedură.
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea apelului pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar. Intimata-reclamantă nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
În motivele formulate sunt ignorate în tot probatoriile administrate în cauză, din care rezultă că în anul 1947 imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri în echivalent, a fost preluat de la autorii intimatei-reclamante, de Mun. pentru interes public. Intimata-reclamantă este singura moștenitoare a numitului Em. -fostul proprietar al imobilului în discuție.
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
-2-
Prin contestația înregistrată cu nr.7154/105/04.11.2008, contestatoarea a chemat în judecată pe intimatul Municipiul P-prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea
Dispoziției nr.13236/12.03.2008, să se constate că este îndreptățită să primească măsuri reparatorii constând în despăgubiri în echivalentul imobilului situat în P,-, având un teren și construcții constând în subsol cu 3 pivnițe, parter cu 3 prăvălii, etaj cu 38 de camere, 3 săli, o galerie, mansardă, dependințe în spatele curții, obligarea intimatului să propună prin dispoziție motivată, entității competente, conform Titlului VII din Legea 247/2005, acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că autorul său Em., a deținut în timpul vieții imobilul sus-menționat, în calitate de proprietar, imobil ce a fost preluat abuziv de către stat prin expropriere în anul 1948, în vederea edificării Palatului Administrativ din P, astfel încât în mod greșit i-a fost respinsă notificarea în calitate de moștenitoare a defunctului, pe motiv că imobilul este inexistent și că nu s-a făcut dovada preluării abuzive.
La data de 06.01.2009, instanta, având în vedere conținutul dispoziției și cererile părților, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată a Primăriei Mun.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză topometrică.
După analizarea materialului probator administrat în cauză Tribunalul Prahovaa pronunțat la 16.06.2009 sentința civilă nr. 1278, prin care a admis în parte contestația, a anulat dispoziția atacată și a constatat dreptul contestoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, în calitate de moștenitoare a defunctului Em., constând în despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în P, 16 februarie fostă - nr.12, formată din teren și construcție, despăgubiri ce urmează să fie stabilite și calculate de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimaților să propună prin dispoziție motivată acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut în esență că în cauză s-a făcut dovada că autorul contestatoarei a dobândit în proprietate, în timpul vieții, imobilelele în litigiu, compuse din teren și construcție, imobile preluate abuziv de stat.
Din expertiza de specialitate întocmită în cauză, a reeșit că terenul în litigiu se află în prezent situat în P, actuala 16 februarie, având suprafața de 415 mp. suprapunându-se peste blocurile existente în prezent, expertul concluzionând în sensul că imobilul reprezentat pe planul de situație anexat la raportul de expertiză, este unul și același cu cel descris în actele aflate la dosarul cauzei, fiind astfel afectat de utilități publice, în totalitate.
În atare situație, instanța fondului, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1, 2 lit. a, h, i din Legea 10/2001 modificată și completată, a reținut caracterul fondat al contestației și a admis-o ca atare, respingând însă capătul de cerere privind obligarea intimaților să propună prin dispoziție motivată acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent deoarece în condițiile în care, prin intermediul capetelor anterioare s-au
.//.
-3-
recunoscut și s-au acordat în principiu aceste despăgubiri, contestatoarea nu mai poate pretinde printr-un alt capăt separat emiterea unei alte dispoziții privind recunoașterea unor drepturi deja acordate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Municipiul P și Primăria Municipiului P, considerând- nelegală și netemeinică, susținând în
esență că în mod greșit s-a anulat dispoziția nr.13236/19.03.2008 emisă de primarul Municipiului P, fără a se ține seama de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Arată apelanții că, în speță, contestatoarea nu a dovedit că imobilul solicitat face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv astfel cum este definită în art.2 din Legea 10/2001, neindicând actele în baza cărora acesta a trecut în proprietatea statului iar în evidențele Primăriei nu au putut fi identificate astfel de documente, așa încât soluția respingerii notificării este corectă.
Se susține în continuare că era în sarcina și în interesul contestatoarei să probeze, în sensul HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, că, într-adevăr, a avut loc o preluare abuzivă a imobilului în cauză.
Și, în fine, se arată de apelanți că pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, contestatoarea trebuia să dovedească și continuitatea dreptului de proprietate din anul dobândirii imobilului de către autorii acesteia, respectiv din anul 1936 până cel puțin la data de 06.03.1945.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza art. 296 Cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
În speță, prin dispoziția nr.13236 dată de primarul Mun.P la data de 19.03.2008, a fost respinsă cererea notificată a petiționarei - privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în P, - nr.12, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului respectiv și nici dovada continuității dreptului de proprietate revendicat din anul 1936 și până la începutul intervalului de timp reglementat de Legea 10/2001.
În raport de materialul probator administrat cu înscrisuri și expertiză de specialitate, instanța fondului a constatat că în calitate de unică moștenitoare a defunctului Em. contestatoarea este persoana îndreptățită de a beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut autorului său, imposibil de restituit în natură.
Prin motivele de apel invocate de pârâți, practic se reiau considerentele pentru care s-a apreciat că notificarea formulată nu poate fi primită fără a se face trimitere la probele administrate în cauză.
Sub un prim aspect, nu poate fi primită susținerea apelanților că în cauză nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu atâta timp cât din actele dosarului a rezultat fără dubii că acesta face parte din categoriile prevăzute de art.2 din Legea 10/2001.
Astfel, din contractele de vânzare-cumpărare datând din anii 1915 și respectiv 1929, a rezultat cu certitudine că autorul contestatoarei a deținut imobilul
-4-
care, până la preluarea de către stat pentru demolare în vederea sistematizării urbanistice, a figurat la adresa din P, - nr.12.
La dosar s-au depus și acte de stare civilă și certificate de moștenitor prin care s-a dovedit transmiterea prin succesiune legală a imobilului în cauză.
În plus, din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. a rezultat neîndoielnic că terenul în litigiu în suprafață de 415 mp. care s-a
aflat la adresa din P, - nr.12 (în prezent 16 Februarie) este în întregime afectat de utilități publice, respectiv blocul A și Curtea interioară dintre acesta și blocurile B, 2 și 3.
Din aceeași lucrare reiese că în mod categoric imobilul pentru care s-au solicitat despăgubiri este unul și același cu cel descris în actele de vânzare-cumpărare autentice încheiate de autorul contestatoarei și în cu imobilele preluate de stat în anul 1948.
Este evident că imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, terenul fiind folosit pentru realizarea parcului central care aparține domeniului public al Mun.P iar construcțiile au fost demolate.
Este adevărat că nu a fost găsită decizia administrativă de preluare a imobilului de către stat, însă, făcând aplicarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 și cum nu s-a dovedit contrariul, imobilul este prezumat a fi fost preluat abuziv.
Cât privește susținerea apelanților în sensul că nu s-ar fi făcut dovada continuității dreptului de proprietate asupra imobilului din anul 1936 până la data de referință avută în vedere de Legea 10/2001, aceasta este nefondată.
Din ansamblul probator al cauzei a rezultat că la data de 6 ianuarie 1936, la Administrația Financiară P figurau înscriși moștenitorii defunctului Em. cu imobilul în litigiu și ulterior, în Extrasul din exproprierilor făcute de Primăria P în anul 1948 este evidențiat același imobil expropriat pentru crearea Palatului Comunal.
În acest context, instanța fondului, aplicând corect dispozițiile art.1, 2 lit.a, h, i din Legea 10/2001 modificată și completată, a reținut că dispoziția emisă de primarul Mun.P este nelegală și în consecință a admis contestația formulată, constatând dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâți, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții Municipiul P -prin primar și Primăria Municipiului, cu sediul în P, B-dul. - nr.1, jud.P, împotriva sentinței civile nr.1278 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet av., cu sediul în P,-,.2, jud.
-5-
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
5 ex./12.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae
