Obligație de a face. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - obligația de a face -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 1

Ședința publică din 5 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela

JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda

JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul domiciliat în comuna C, sat C, județul B, împotriva deciziei nr. 151 A din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurentul, mandatar pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă, reprezentanții pârâtelor intimate Primăria comunei C - prin primar și Unitatea Administrativ Teritorială C, precum și reclamantul intimat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depusă întâmpinare de către reclamanții intimați și. De asemenea, mandatara depune la dosar copia procurii judiciare prin care a fost împuternicită de reclamanta să o reprezinte.

Instanța constată lipsa dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aferente recursului și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea pârâtului recurent să facă dovada plății acesteia la dosar.

La reluarea cauzei, se prezintă recurentul și depune la dosar chitanța nr. - din 5 ianuarie 2010 în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului. De asemenea, depune la dosar copiile unor înscrisuri. Instanța îi înmânează acestuia duplicatul întâmpinării depus de reclamanții intimați la dosar.

Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Recurentul precizează că nu este de acord cu măsurătorile care au fost efectuate de către expert și anume drumul de acces din schița aferentă contractului de partaj voluntar încheiat are o lungime de 48 m și o lățime de 3,30 m, dar ar trebui să aibă 34,70 m lungime și o lățime de 2,60 Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Având în vedere faptul că mandatara pentru reclamanta intimată, nu poate pune concluzii orale, solicită a fi luate ca și concluzii scrise precizările formulate în întâmpinarea depusă la dosar. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2008, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei C, județul B și solicitând obligarea acestui din urmă să deblocheze calea de acces, drum public, pe care a ocupat-o în mod abuziv prin edificarea unui gard și montarea altor obstacole și grănițuirea proprietății lor de cea a aceluiași pârât, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este succesoarea defunctei, că a efectuat un partaj voluntar cu pârâtul pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr. - din 26.05.2003 în urma căruia a primit suprafața de 1.200 mp teren intravilan din totalul de 2,85 ha teren, dar că pârâtul, în mod abuziv, a construit un gard și a montat și alte obstacole pe calea de acces care duce la locuința reclamanților, îngreunând astfel accesul acestora.

Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 2744 din 18.05.2009, a admis în parte acțiunea și, în consecință, a obligat pârâtul să ridice obstacolele (Ť.) puse pe calea de acces și a dispus grănițuirea proprietăților părților, pe linia de demarcație 5, 5a, 6a, 7a, 8a, 9b, 9a, conform identificării efectuate de expertul desemnat în cauză. Prin aceeași hotărâre pârâtul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1430 lei și a fost respins capătul de cerere referitor la ridicarea gardului edificat de pârât.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în mod abuziv pârâtul a amplasat o serie de obstacole, respectiv Ť. pe calea de acces comună, împiedicându-i pe reclamanți să intre în gospodăria lor.

S-a reținut, de asemenea, că se impune grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul stabilit prin expertiza efectuată în cauză potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, expertiză care nu a fost contestată de părți.

Capătul de cerere privind ridicarea gardului a fost respins cu motivarea că deși gardul are un aliniament rectiliniu înspre calea de acces pe toată lungimea sa, problema nu se poate rezolva favorabil în acest cadru procesual, cel mult putând fi vorba de o încălcare a domeniului public, ce poate fi sancționată de unitatea administrativ teritorială deținătoare a terenului în discuție, respectiv Comuna C, prin primar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, în motivarea căruia au arătat că în mod greșit a fost respins capătul de cerere vizând ridicarea gardului în condițiile în care prin deplasarea lui pe o distanță de 0,80 ml - 1 ml s-a îngustat calea de acces, făcând imposibilă trecerea cu mijloace de transport sau de exploatare.

Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 151A din 29.09.2009 a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis capătul de cerere privind ridicarea gardului, obligând pârâtul să devieze porțiunea de gard dinspre drumul ce constituie domeniu public și cale de acces pentru reclamanți, conform configurației identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și pârâtul sunt succesori ai defunctei, iar prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 6318 din 3.10.2003 cei doi și-au partajat în totalitate bunurile imobile rămase după defunctă, reclamantei revenindu-i suprafața de 1.210 mp teren intravilan, identificată în schița anexă înscrisului menționat. Din această schiță rezultă că terenul intravilan se află între 499 și 604/1 și proprietățile lui, pe o latură și, și pe cealaltă latură, iar terenul atribuit reclamantei constituie, împreună cu lotul proprietatea soțului ei, un loc înfundat, fiind înconjurat de alte proprietăți.

Așa fiind, reține instanța de apel, la eliberarea titlului de proprietate comisia locală de fond funciar a păstrat în domeniul public lotul de 48 ml lungime și 3,30 ml lățime, dinspre 499, permițând astfel accesul reclamanților la proprietatea lor.

Raportul de expertiză efectuat în cauză confirmă aceeași situație, respectiv amplasamentul exact al căii de acces cu dimensiunile menționate și evidențiază aspectul că aliniamentul gardului pârâtului nu este rectiliniu și prin urmare nu respectă amplasamentul stabilit prin actul de partaj și procesul verbal de punere în posesie, având o deformare pe aliniamentul A-B-9a, pe o lățime de 0,80 ml, astfel încât calea de acces este îngustată la 2,50 ml și prin urmare accesul reclamanților este îngreunat.

Reținând că în cauză nu se dispută dreptul de proprietate și întinderea acestuia asupra terenului cale de acces, ci doar împrejurarea dacă, prin modul în care pârâtul și-a edificat gardul a îngreunat accesul reclamanților la propria gospodărie, instanța de apel a conchis că împiedicarea reclamanților de a avea acces normal spre locuința lor s-a realizat abuziv de către pârât, nu numai prin amplasarea unor Ť. dar și prin modul în care cel în cauză și-a amplasat gardul dinspre calea de acces.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, în motivarea căruia a arătat că nu este de acord cu măsurătorile efectuate de expert, care sunt eronate. Precizează că el, pârâtul, are cu 0,80 ml lățime în minus, motiv pentru care a pus țărușul în calea de acces și că reclamanții pentru a ajunge la lățimea de 3,30 ml a căii de acces trebuie să ia teren de la numita, care a ocupat 0,80 ml - 1 ml din calea de acces. Arată că eronat s-a trecut lungimea căii de acces ca fiind de 48 ml și nu de 38 ml.

Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 6318 din 31.10.2003, prin care reclamanta și pârâtul au înțeles să sisteze starea de indiviziune existentă între ei cu privire la terenurile rămase după mama lor, reclamanta a primit în lot suprafața de 1.210 mp teren intravilan, iar pârâtul a primit în lot suprafața de 10.390 mp teren intravilan. Cu această ocazie s-a întocmit schița anexă actului de partaj cu delimitarea terenurilor primite în lot de părți și în care este evidențiată calea de acces la terenul atribuit reclamantei, cu dimensiunile de 48 ml lungime și 3,30 ml lățime.

Comisia locală de fond funciar confirmă, prin adresele depuse la dosar, dimensiunile acestei căi de acces stabilite de comun acord de părțile copartajante, titlul de proprietate emis după autoarea părților neavând inclus terenul cale de acces tocmai pentru a asigura accesul reclamanților la terenul proprietatea lor.

Raportul de expertiză și suplimentele la acesta efectuate în cauză identifică calea de acces conform înțelegerii părților din actul de partaj, cu respectarea, deci, a dimensiunilor menționate în anexa la actul menționat, de 3,30 ml lățime și 48 ml lungime.

Proba menționată relevă aspectul că gardul ce împrejmuiește lotul pârâtului nu respectă pe porțiunea A-B-9a aliniamentul din schița amintită, calea de acces fiind îngustată astfel la 2,50 ml.

În condițiile în care pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză după depunerea acestuia la dosar, în fața primei instanțe, iar în calea de atac a apelului, de asemenea, nu a contestat această probă, arătând pentru prima dată prin motivele de recurs că această probă ar fi eronată, dar fără a indica eventualele aspecte de nelegalitate a probei menționate, se conchide că în mod corect s-a dispus de către instanța de apel obligarea pârâtului la respectarea căii de acces în configurația stabilită de comun acord de părți prin actul de partaj.

De asemenea, susținerile pârâtului privind ocuparea terenului constituind cale de acces de către vecinii acestuia fiind formulate pentru prima dată în calea de atac a recursului și vizând, de altfel, aspect de netemeinicie nu vor fi reținute.

În consecință, pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive, în numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul domiciliat în comuna C, sat C, județul B, împotriva deciziei nr. 151 A din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 6993/193/200, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored./21.01.2010

Nr.ex.2

Președinte:Dumitraș Daniela
Judecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda, Plăcintă Dochița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava