Obligație de a face. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1000/
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, având ca obiect "obligație de a face", împotriva sentinței civile nr. 751/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 iulie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 21 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 751/M/2009 a Tribunalului Brașova respins acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata SC SRL B ca nefondata.
A obligat reclamantul la plata câtre parata a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, de susținerile reclamantului confirmate de parata prin întâmpinare, si prin răspunsul la interogatoriu, in perioada 29.10.2008-19.11.2008, acesta a lucrat in cadrul societarii parate, fara a-i fi încheiat un contract individual de munca. Astfel, in urma sesizării reclamantului, la sediul societarii s-a efectuat un control din partea ITM B, care a constatat ca nu s-a încheiat contract de munca, si s-a dispus obligarea societarii sa procedeze la încheierea sa, dispunându-se si sancționarea contravenționala a acesteia.
Aspectele sunt confirmate si de faptul ca s-a probat in instanța, prin depunerea proiectelor de contracte de munca, faptul ca acestea au încercat încheierea actului, fara a se ajunge la un consens. Astfel, in primul contract depus se menționează încheierea actului pe perioada determinata de 2 luni, începând cu data de 29.10.2008 si pana la 29.12.2008, fara a fi indicat cuantumul salariului, si fara perioada de proba, in altul se indica încheierea actului pe perioada nedeterminata, începând cu data de 29.10.2008, salariul de baza brut fiind de 1294 lei, iar perioada de proba de 30 zile. Aceste contracte nu sunt semnate de câtre reclamantul salariat.
Prin prezenta acțiune se solicita pronunțarea unei hotărâri de obligare a paratei la încheierea contractului individual de munca, in condițiile ultimului proiect de contract, mai puțin perioada de proba.
Încheierea contractului reprezintă întâlnirea voințelor concordante ale pârtilor asupra clauzelor contractuale, in urma negocierilor purtate. Intervenția instanței in acest proces de negociere, si eliminarea unei clauze contractuale, respectiv cea privind perioada de proba, nu este admisibila. Astfel, in urma negocierilor repetate, termenii contractuali propuși de parata s-au modificat, clauzele din cele doua proiecte depuse la dosar fiind diferite. Reclamantul urmărește practic încheierea actului intr-o forma combinata a celor doua proiecte, fiind necesar insa a exista insa un consimțământ al parților cu privire la clauzele contractuale, neputând interveni instanța in procesul de negociere.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.16 al.1 muncii, contractul individual de munca se încheie in baza consimțământului parților, in forma scrisa, in limba.
de aceste considerente, in temeiul textului legal enunțat anterior, instanța a reținut ca cererea reclamantului privind obligarea paratei la încheierea contractului de munca, este nefondata. In consecința, restul petitelor, ce au caracter accesoriu de primul, urmează au fost respinse pentru același considerent.
Pentru clarificarea situației sale, in sensul de a stabili daca perioada cat a prestat activitate in cadrul societarii parate trebuie înscrisa in carnetul de munca, constituind vechime in munca, si de asemenea incasarea remunerației aferente, reclamantul are deschisa calea unei acțiuni de constatare a activității prestate, dar nu de obligare a paratei la încheierea contractului, astfel cum s-a solicitat prin prezenta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând în esență că prima instanță a încălcat prevederile art. 3 Cod civil, refuzând să judece acțiunea deși era motivată în fapt și drept. Se arată că a fost de acord cu ultima variantă a contractului, mai puțin cu clauza referitoare la " perioada de probă" întrucât expirase, astfel că solicitarea respectării prevederilor art. 17 din Codul muncii este legală.
Intimata a depus concluzii scrise.
Recursul nu este fondat.
Susținerea că prima instanță a săvârșit o denegare de dreptate nu poate fi primită cât timp s-a motivat cauza de respingere a acțiunii. Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată nu echivalează cu o denegare de dreptate care se realizează numai în condițiile limitativ prevăzute de art. 3 cod civil respectiv refuzul judecătorului de a soluționa o pricină pe motiv de insuficiență a legii, or, în speță cauza s-a judecat iar motivarea a fost clar argumentată.
Nu pot fi primite nici susținerile pe fond. Fără îndoială între părți s-au purtat negocieri privind clauzele contractuale, dovadă fiind multiplele variante de contract de muncă. Este de precizat că în procesul de negociere, instanța judecătorească nu are nici o atribuție legală, fiind la latitudinea părților să convină asupra clauzelor contractuale reglementate prin norme dispozitive ale legii. Instanța poate însă suplini consimțământul în caz de refuz, dacă s-a realizat acordul de voință, fapt ce determină încheierea contractului în sens de operațiune juridică. În speță, un asemenea acord nu s-a realizat, părțile rămânând în faza de negocieri, iar faptul că reclamantul a prestat munca în perioada 29.10 - 19.11.2008, nu schimbă datele problemei, timpul lucrat înscriindu-se în dispozițiile art. 31 din Codul Muncii referitoare la perioada de probă.
Față de considerentele expuse, corect prima instanță a reținut că lipsa acordului dintre părți nu dă loc admiterii acțiunii, astfel că și recursul va fi respins, menținându-se hotărârea recurată ca fiind legală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul este obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 751/M/2009, a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.07.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red ML 29.07.2009
Tehnored AG 29.07.2009/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Daniel
