Obligație de a face. Decizia 10088/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10088
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță
JUDECĂTOR 3: Elena Stan Judecător
Grefier
xxx
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei nr.7549/26.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul reprezentat de avocat, a lipsit intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată potrivit dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă, depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 239 de la 12 februarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta B - SUCURSALA
A confirmat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, respectiv suplimentul la raport (filele 80-85 din dosar).
A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cuprinzând salariul și sporurile realizate în perioada 01.07.1968 - 09.06.1971 conform suplimentului la raportul de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 25 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației.
A obligat pârâta către reclamant la 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în perioada solicitată de reclamant a i se elibera adeverință -01.07.1968 - 5.06.1971, acesta a fost salariatul unității, in funcția de.
Din raportul de expertiză depus la dosar si suplimentul la raport depus ca urmare a comunicării de către unitate a tuturor statelor de plată, rezultă salariul brut lunar si sporurile cu caracter permanent conform art. 78 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, reclamantul a solicitat o adeverință cu sporurile primite în perioada 01.07.1968-05.06.1971, adeverință ce i-a fost eliberată acestuia.
Pe parcursul soluționării litigiului reclamantul a formulat o cerere prin care solicita eliberarea unei adeverințe care să ateste sporul pentru lucrul peste programul normal și sporul pentru condiții deosebite.
Cu adresa nr. 2919/12.07.2007 s-a comunicat atât acestuia, cât și instanței că nu au fost acordate asemenea sporuri. În aceste condiții recurenta nu putea să ateste alte situații decât cele rezultate din evidență.
În aceste condiții stabilirea prin expertiză și obligarea recurentei să elibereze o adeverință cu salariul brut pe perioada 01.07.1968-05.06.1971 fără ca acesta să fi cerut a fost nelegală.
Un alt motiv de critică a fost că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia.
Astfel, potrivit art. 4 pct.3 din OUG 4/2005 sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute de alin.2 al art.4 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii eliberate de angajator care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestuia.
Instanța de fond a transformat această procedură în obligația de a elibera o adeverință care să ateste datele înscrise în cartea de muncă a reclamantului, salariile brute fiind deja înscrise în cartea de muncă, iar adeverința privind sporurile de care a beneficiat fusese eliberată.
Un alt motiv este acela că sentința este lipsită de temei legal și dată prin aplicarea greșită a legii deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile OUG nr.4/2005 și art. 164 din Legea 19/2000.
Invocarea art. 78 din legea 19/2000 este greșită deoarece prevederile acestuia se aplică perioadelor după intrarea în vigoare a legii și nu perioadei 1968-1971 reglementată de art. 164 pct.1 din legea 19/2000.
Sentința este lipsită de temei legal și în ceea ce privește obligarea la daune cominatorii deoarece obligația de a face era deja executată.
Curtea prin decizia civilă nr. 7549 din 26 august 2008, admis recursul formulat de pârâta SC. SA B, împotriva sentinței civile nr. 239 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. -, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
S-a modificat sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl constituie eliberarea unei adeverințe care să ateste sporurile de care a beneficiat în perioada anilor 1968-1971.
La pagina 20 din dosarul instanței de fond se găsește adeverința nr.303 din 18.03.2007 care atestă sumele primite de către reclamant drept sporul pentru condiții grele, spor de toxicitate și spor de șantier în perioada respectivă, precum și temeiul legal în baza căruia au fost acordate aceste sporuri.
Deși există această adeverință la dosar instanța de fond a dispus în mod eronat efectuarea unei expertize care să calculeze salariul brut lunar individual inclusiv sporurile și adaosurile de care a beneficiat reclamantul, aceasta în condițiile în care așa cum s-a arătat obiectul cererii de chemare în judecată era eliberarea unei adeverințe cu sporurile de care a beneficiat.
Din însăși expertiza întocmită de expert reiese că sporurile de care a beneficiat reclamantul în perioada 1968-1971, sporuri cu caracter permanent și care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele precizate în adeverința nr. 303/18.03.2007 eliberată de către recurenta-pârâtă. Același expert menționează la pct.3 că reclamantul a lucrat și 8 sau 10 ore pe zi fiind plătit pentru orele lucrate, acesta neconstituind un spor cu caracter permanent.
Cu toate acestea instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să elibereze o adeverință cu salariul și sporurile realizate de către reclamant în perioada 01.07.1968-09.06.1971.
Mai mult, obligând pârâta și la 25 lei/zi de întârziere până la executarea obligației fără a motiva de ce se impune această obligație în condițiile în care, așa cum s-a arătat pe de o parte reclamantul nu solicitase o asemenea adeverință care să cuprindă și salariile brute de care a beneficiat, iar pe de altă parte adeverința cu sporurile de care a beneficiat îi fusese eliberată.
La data de 10 septembrie 2008, formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 7549 din 26 august 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Consideră că instanța de recurs admis recursul declarat împotriva hotărârii de fond fără să cerceteze motivele de casare sau modificare și fără să dea justă apreciere probelor administrate încălcându-se astfel prevederile art. 318 cod procedură civilă.
In dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul a criticat, pe fondul cauzei, motivele care au dus la admiterea recursului declarat de intimată.
Contestația în anulare se respinge pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Dispozițiile art. 318 teza a II- cod procedură civilă stipulează faptul că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Aceste motive de casare sau modificare sunt însă prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă și numai omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui asemenea motiv, invocat de către recurent, face posibilă admiterea contestației în anulare specială.
Instanța de recurs nu este însă obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt de și drept care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel încât omisiunea de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută în dispozițiile art. 318 cod procedură civilă.
Examinând dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, instanța constată că aui fost analizate, cu ocazia judecării recursului, toate motivele de casare invocate de recurent.
Promovarea acestei căi extraordinare de atac de către contestator este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor art.318 cod procedură civilă. Sub acest aspect, este necesară sublinierea deosebirii dintre motivele de casare și modificare la care se referă art. 318 cod procedură civilă și argumentele de fapt și de drept care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare sau modificare pe care-l sprijină, iar aceste motive sunt prevăzute limitativ în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă. In acest sens, instanța este obligată să răspundă tuturor motivelor de casare sau modificare nu și afirmațiilor frazelor sau argumentelor de fapt și de drept care susțin aceste motive.
De asemenea, instanța de recurs este îndrept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să se arate temeiul și justificarea respingerii acestuia, să dovedească din punct de vedere juridic netemeinicia acestuia chiar dacă nu s-a răspuns la toate afirmațiile și argumentele recurentului.
In speță, contestatorul a susținut că instanța de recurs a pronunțat hotărârea ca urmare a unei grave greșeli materiale, fără a analiza cu atenție actele depuse la dosar.
Invocarea interpretării greșite a probelor administrate în cauză sau neluarea în considerare a unor probe administrate în primă instanță nu constituie însă un motiv de admisibilitate al contestației în anulare, specială, astfel încât promovarea acestei căi extraordinare de atac de către contestator este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă.
Față de cele arătate și în baza dispozițiile art. 320 cod procedură civilă se va respinge contestația în anulare promovată de contestatorul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.7549/26.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.
2 ex/IE/10.12.2008
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora, Elena Stan
