Obligație de a face. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 207 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat, și intimații pârâți, asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, DUPĂ CARE Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9.
A arătat că se impune obligarea intimaților de a efectua canalizarea pe toate laturile imobilului său, întrucât numai în acest mod se poate face o scurgere a tuturor apelor pluviale. În prezent, acestea îi inundă gospodăria și se infiltrează în pereții imobilului și în gard.
A arătat că a fost în mod nelegal a fost admis capătul de cerere privind efectuarea lucrărilor de racordare la gaze de pe proprietatea intimaților pe cea a recurentei.
În ceea ce privește servitutea de vedere, a arătat că cele două ferestre ale intimaților sunt amplasate la o distanță nelegală față de imobilul recurentei și pot observa tot ceea ce se petrece în curtea recurentei.
A mai arătat că se impune obligarea intimaților de a efectua reparații exterioare și interioare la întreg imobilul, întrucât, prin scurgerea apelor pluviale dirijate nelegal de intimați pe proprietatea recurentei, s-a produs igrasie.
În ceea ce privește mutarea toaletei, acest lucru nu este posibil, avându-se în vedere dimensiunile reduse ale terenului recurentei.
Lucrările de înălțare a racordului electric au fost făcute cu mulți ani în urmă de, care este și proprietara acestora. Din acest motiv s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
A pus concluzii de admitere a recursului și schimbarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a arătat că cererea de recurs nu conține motive de nelegalitate a hotărârii, ci doar critici privind starea de fapt, fapt ce ar duce la respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că în privința motivului de recurs privind canalizarea pe toate laturile, instanța nu putea exercita rolul activ decât prin prisma cererii de chemare în judecată, iar reclamanta a solicitat efectuarea canalizării doar pe două laturi.
Al doilea motiv, privind mutarea racordului de gaze, a arătat că actualul amplasament aduce atingere dreptului de proprietate al intimaților, iar mutarea este posibilă.
În ceea ce privește servitutea de vedere, a susținut că cele două deschideri nu cad sub incidența art. 612 Cod civil.
Pentru ridicarea racordului electric numai recurenta poate iniția demersurile necesare.
A solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregisatrată la data de 17.01.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să efectueze canalizare pe proprietatea sa pe 2 laturi ale imobilului, să desființeze cele 2 ferestre, etaj și parter amplasate pe peretele din spatele imobilului proprietatea sa și să fie obligat să suporte contravaloarea reparațiilor interioare la întreg imobilul reclamantei, reparații ce se impun datorită igrasiei provocată de scurgerea apelor pluviale dirijate nelegal de pârât pe proprietatea reclamantei.
La data de 15.02.2008 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei să-și monteze rețelele de electricitate și gaze pe proprietatea sa pentru a nu le tulbura dreptul de proprietate asupra propriului imobil și să-și construiască toaleta la distanța legală față de linia de hotar ce desparte proprietățile părților.
La termenul din 25.02.2008 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat obligarea reclamantei la închiderea celor 2 ferestre ale imobilului care au deschidere și vedere către proprietatea pârâtului și sunt situate la o distanță de 1 de proprietatea sa.
La termenul din 10.03.2008 reclamanta și-a întregit acțiunea principală în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și pe numita, calitatea procesuală pasivă a acesteia rezultând din actul de partaj voluntar aut. sub nr. 1512/2006.
Prin sentința civilă nr.12087 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea și a fost admisă în parte cererea reconvențională.
Au fost obligați pârâții să refacă racordul la canalizare și căminele de racord, să realizeze o rigolă la stradă în zona aleii de acces la casa reclamantei și să refacă rigola de colectare a apei din vecinătatea casei reclamantei.
Au fost respinse capetele de cerere privind servitutea de vedere, precum și obligarea pârâților de a suporta contravaloarea reparațiilor interioare la întreg imobilul proprietatea reclamantei, ca neîntemeiate.
fost obligată reclamanta să-și amplaseze toaleta pe terenul proprietatea sa cu respectarea distanțelor prevăzute de normele sanitare și să efectueze lucrări de înălțare a racordului electric în zona scării de acces la mansarda casei pârâților.
Au fost respinse capetele de cerere reconvențională privind servitutea de vedere precum și schimbarea amplasamentului racordului la rețeaua de gaze.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligată reclamanta către pârâți la 345 lei, cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că imobilul reclamantei și cel al pârâților au format inițial un singur corp de proprietate, ce a aparținut autorului comun, fiind construit în anul 1947, iar în urma partajului succesoral imobilul a fost împărțit în natură, formându-se două proprietăți separate.
Din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză s-a reținut că țeava care preia apele pluviale de la pârât este de dimensiuni foarte mici, astfel că în cazul unor debite mari apa din ploi este preluată doar parțial de canalizare, iar restul se scurge pe de acces în indiviziune către casa reclamantei.
Referitor la capătul de cerere privind servitutea de vedere, s-a reținut că imobilul pârâtului are două ferestre pe latura din spate, fereastra de la parter cu geamuri, care asigură iluminatul și ventilarea și fereastra de la mansardă, care este montată pe acoperiș, înclinată și are vedere spre proprietatea reclamantei la distanța de peste 4. de limita proprietății.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la contravaloarea reparațiilor interioare la imobilul reclamantei, expertiza efectuată a relevat că pentru eliminarea igrasiei sunt necesare lucrări ample și complexe de refacere a izolației hidrofuge de la baza pereților, iar costul acestor lucrări nu poate fi pus în sarcina pârâților, ele urmând a fi executate în totalitate de reclamantă.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a reținut că toaleta reclamantei nu respectă distanța față de proprietatea pârâtului prevăzută de normele sanitare, fiind incidente disp. art.34din Ordinul nr.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației precum și dispozițiile art.610 civil.
S-a mai constatat că expertiza a stabilit că rețeaua electrică și racordul la televiziunea prin cablu traversează în diagonală terenul din fața casei pârâtului, fiind montate aerian, putând crea dificultăți pârâtului în condițiile în care ar intra în curte cu mijloace de transport sau ar executa lucrări de construcții în zona respectivă.
Capătul de cerere reconvențională privind servitutea de vederea fost respins, întrucât cele două ferestre de la casa reclamantei nu au vedere directă în proprietatea pârâtului, deoarece la limita proprietății de 1. de casa reclamantei, pârâtul a ridicat un gard care nu permite vederea în proprietatea acestuia.
De asemenea, a fost respins capătul de cerere reconvențională privind schimbarea amplasamentului racordului la rețeaua de gaze, deoarece acestea sunt făcute la limita proprietății pârâtului și nu îi aduc prejudicii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții și .
În apelul declarat de reclamantă, se arată că se impunea admiterea în întregime a capătului de cerere privind obligarea pârâților să efectueze canalizare pe proprietatea lor, pe două laturi ale imobilului, întrucât temeinicia acestui capăt de cerere a fost dovedit prin expertiză.
S-a criticat soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la astuparea celor două ferestre de vedere de la etaj și parter, amplasate la o distanță nelegală, susținându-se că instanța trebuia să încuviințeze o altă expertiză pentru lămurirea stării de fapt.
Instanța de fond a respins în mod greșit capătul de cerere privind obligarea pârâților să suporte reparațiile interioare și exterioare la imobil, deși prin expertiză s-au evaluat distrugerile provocate prin activitatea pârâtului.
Se mai arată că instanța a admis în mod nelegal și netemeinic cererea privind mutarea toaletei, întrucât această toaletă a fost montată chiar de pârât și întotdeauna s-a găsit în locul respectiv, neexistând alte posibilități de amplasare.
Sentința mai este criticată și pentru soluția de obligare a reclamantei la efectuarea lucrărilor de înălțare a racordului electric, arătându-se că reclamanta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât aceste lucrări se fac de societatea "".
În apelul declarat de pârâți se critică sentința sub aspectul soluției de admitere în parte a cererii principale și se arată că instanța de fond a acordat ceva ce nu s-a cerut, întrucât cererea reclamantei nu face nicio referire la obligarea pârâților la realizarea unor acorduri sau lucrări pe zona aflată în afara proprietății lor totodată, lucrările la care au fost obligați pârâii de instanța de fond sunt lucrări ce ar trebui realizate pe domeniul public, și care, ținând de rețeaua generală de canalizare, nu cad în sarcina pârâților.
Se mai arată că este nelegală soluția instanței de fond cu privire la respingerea cererii reconvenționale pentru închiderea ferestrelor apelantei reclamante, situate spre imobilul pârâților, având în vedere concluziile expertizei și regimul juridic al servituții de vedere reglementat de art.612 și următoarele civil, cu precizarea că legiuitorul nu a condiționat interdicția realizării unor deschideri de vedere, fără respectarea distanței legale, de posibilitatea reală de a avea vedere spre proprietatea învecinată.
Este de asemenea greșită soluția instanței dată capătului de cerere pentru mutarea racordului la gazele naturale, deoarece conducta de racord la gaze a casei reclamantei este montată pe partea interioară a gardului de la casa pârâtului,iar acest racord a existat anterior partajării imobilului.
Prin decizia civilă 207 din 25 martie 2009 Tribunalului Doljs -au admis apelurile, s-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că pârâții au fost obligați să efectueze canalizarea pe două laturi ale imobilului lor - latura de la intrarea principală a imobilului reclamantei, cât și cea din spatele imobilului proprietatea acesteia.
A fost obligată reclamanta să efectueze lucrări de mutare a racordului la gaze de pe proprietatea pârâtului pe proprietatea sa și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin sentința apelată s-a dat altceva decât s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilității, în condițiile în care cererea în obligație de a face avea un anumit obiect determinat, iar instanța i- obligat pe pârâți la refacerea racordului la canalizare și a unei rigole de colectare a apei, precum și la realizarea unei alte rigole.
Sub acest aspect, s-a impus reformarea sentinței apelate și admiterea primului capăt de cerere din acțiunea introductivă, în sensul obligării pârâților să efectueze canalizarea pe două laturi ale imobilului lor, și anume pe latura de la intrarea principală a imobilului reclamantei, precum și pe cea din spatele acestuia.
Instanța de apel a avut în vedere faptul că expertiza administrată la fond relevă faptul că țeava care preia apele pluviale de la pârât este de dimensiuni foarte mici, iar în cazul unor debite mari ale ploilor apa este preluată în canalizare doar parțial, restul scurgându-se pe de acces în indiviziune către casa reclamantei.
Motivul de apel privind soluția dată capătului de cerere privind servitutea de vedere a fost considerat neîntemeiat, Tribunalul apreciind că dispozițiile art.612 civil, nu sunt aplicabile în speță deoarece imobilul a aparținut unui singur proprietar și a fost împărțit în natură între moștenitorii săi, formându-se două gospodării distincte și învecinate, astfel că fostul copărtaș, devenit proprietar exclusiv al unei părți din imobil în urma partajului, nu îl poate îndatora pe celălalt fost copărtaș, devenit proprietar exclusiv al unei alte părți din imobil, la închiderea ferestrelor care nu respectă distanța prevăzută de art.612 civil, pentru că situația celor două imobile învecinate s-a născut în urma partajului și nu a existat la data realizării ferestrelor.
Referitor la contravaloarea reparațiilor la imobil, prima instanță a dat în mod corect relevanță expertizei efectuate, luând în considerare necesitatea refacerii izolației hidrofuge de la baza pereților și faptul că o asemenea lucrare la imobilul proprietatea reclamantei nu poate fi pusă în sarcina pârâților.
Cât privește solicitarea pentru mutarea toaletei, s-au avut în vedere concluziile expertizei și dispozițiile art.34 din Ordinul 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediu de viață al populației, care au fost corect reținute de prima instanță, în condițiile în care anexa este situată chiar la limita proprietății pârâților.
S-a respins critica privind lipsa calității procesuale pasive a reclamantei în cadrul capătului de cerere reconvențională având ca obiect obligația de înălțare a racordului electric, întrucât demersurile legale pentru realizarea unei astfel de lucrări pot fi făcute doar de reclamantă, ca proprietară a imobilului, iar costurile aferente acestor lucrări se impun a fi suportate tot de aceasta.
S-a apreciat ca fondat motivul de apel referitor la cererea privind mutarea racordului la gazele naturale, dat fiind că la soluționarea acestuia prima instanță nu a avut în vedere concluziile expertizei (pag. 169, pct.8, dosar Judecătorie), potrivit cărora racordul la gaze al casei reclamantei este montat pe partea interioară a gardului de la casa pârâtului. Or, această situație este în măsură să cauzeze pârâtului tulburare a normalei folosințe a imobilului său, ca prerogativă a dreptului de proprietate recunoscut de art.480 civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Criticile reclamantei au vizat:obligarea pârâților să refacă lucrările de canalizare pe toate laturile imobilului lor, deoarece în caz contrar reclamanta este prejudiciată și nu poate folosi în mod normal proprietatea sa; obligarea reclamantei să refacă racordul la gaze; admiterea cererii privind închiderea ferestrelor de vedere de la etaj și parter; suportarea reparațiilor la imobilul reclamantei de către pârâți; respingerea cererii privind obligarea reclamantei de a-și muta toaleta pe un alt amplasament, arătându-se că este imposibil de realizat mutarea; respingerea cererii privind refacerea racordului la rețeaua electrică, reclamanta neavând în acest caz calitate procesuală pasivă.
La data de 14.09.2009 intimații pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Unul din principiile care guvernează procesul civil este cel al disponibilității, potrivit cu care reclamantul este cel care investește instanța și stabilește cadrul procesual sub aspectul persoanelor chemate în judecată și al obiectului litigiului.
Judecătorul exercită pe tot parcursul procesului un rol activ, însă acesta nu presupune modificarea obiectului acțiunii, deoarece art. 129 alin. 6 îl obligă să se pronunțe doar asupra cererilor formulate de părți.
Legea sancționează depășirea limitelor investirii instanței, fiind prevăzut de art. 322 pct. 2 ca motiv de revizuire a hotărârilor pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nepronunțarea asupra unui lucru cerut ori acordarea a mai mult decât s-a cerut.
Tribunalul a reținut corect că prima instanță fost investită prin primul capăt al acțiunii cu o cerere de obligare a pârâților să refacă lucrările de canalizare pe două laturi ale proprietății lor, respectiv pe latura amplasată la intrarea principală a imobilului reclamantei și pe latura din spatele imobilului pârâților, astfel că s-a pronunțat în limitele investirii, rolul său activ fiind limitat de principiul disponibilității.
Obligarea reclamantei de a efectua lucrări de mutare racordului la gaze a fost justificată de tribunal pe baza probei cu expertiza tehnică, din concluziile căreia rezultă că racordul reclamantei este amplasat pe casa pârâților. Exercitarea dreptului de proprietate, ca drept absolut, presupune ca titularul său să nu fie împiedicat în folosința normală a bunului asupra căruia poartă dreptul, iar eventualele sarcini sau servituți care afectează bunul trebuie să fie limitate la cazurile prevăzute de lege și să existe numai atunci când un fond învecinat nu poate fi exploatat în absența respectivelor sarcini.
Așadar, pârâții au dreptul să ceară reclamantei să înceteze orice acte care le-ar stânjeni exercitarea dreptului de proprietate, atunci când există posibilitatea ca exploatarea fondului reclamantei să nu interfereze cu fondul pârâților. Amplasarea racordului de gaze al reclamantei pe casa pârâților poate fi modificată, existând posibilitatea tehnică a acestei schimbări, și se impune din perspectiva faptului că pârâții, ca titulari ai dreptului real de proprietate, au dreptul să pretindă încetarea oricăror acte de natură a-i tulbura în folosința utilă a bunului lor.
Prima instanță a reținut corect că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca pârâții să fie obligați să astupate ferestrele aflate la parter și mansardă, deoarece nu aduc prejudicii reclamantei. Astfel, art. 612 civ. interzice unui proprietar să practice ferestre de vedere spre imobilul învecinat, sub distanța legală, din acest text decurgând dreptul de a cere proprietarului care are ferestre de vedere amplasate la o distanță mai mică decât cea legală să le desființeze.
Obligația de desființare există doar pentru ferestrele de vedere, ori în speță s-a dovedit că la parterul casei pârâților există o fereastră mată, prin care nu se vede spre proprietatea învecinată, iar fereastra de la mansardă are deschidere verticală, pentru iluminat, aflată la o distanță de peste 4, astfel că nu cade sub incidența art. 612 civ. În atare situație, soluția de respingere a cererii reclamantei s-a dat cu respectarea dispozițiilor legale.
Temeiul juridic al cererii reclamantei pentru suportarea reparațiilor la imobilul său de către pârâți îl constituie dispozițiile art. 998, 999 civ. astfel că reclamanta trebuia să dovedească nu numai existența unui prejudiciu în patrimoniul său, dar și săvârșirea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii de către pârâți și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Dreptul de proprietate al părților asupra celor două corpuri de imobil a fost stabilit prin decizia civilă 341/26 ian. 2006 Curții de APEL CRAIOVA, așa încât orice pretenții reciproce ale acestora unii față de alții trebuie analizate începând cu această dată. Prejudiciul pe care reclamanta pretinde că l-a suportat ca urmare a preluării defectuoase apelor pluviale de la casa pârâților trebuie, de asemenea, raportat la data sistării stării de indiviziune și dobândirea proprietăților exclusive. Prin urmare, reclamanta trebuia să dovedească existența elementelor răspunderii civile delictuale începând cu această dată.
Prin raportul de expertiză s-a arătat că imobilul reclamantei prezintă infiltrații de apă în pereți, însă acestea se datorează nu numai scurgerii apelor din curtea pârâților, ci și izolației hidro necorespunzătoare imobilului reclamantei, amenajării necorespunzătoare a propriei rigole de scurgere apelor, inexistența unei rigole corespunzătoare pe stradă, pentru eliminarea igrasiei fiind necesare lucrări complexe de refacere a izolației la baza pereților.
Așadar, prin concluziile expertizei reclamanta nu a putut dovedi că prejudiciul s-a născut după anul 2006, că este culpa exclusivă a pârâților și că există raportul de cauzalitate cerut de art. 999 civ. în realitate igrasia existentă la construcția sa fiind determinată de mai mulți factori iar faptul că lucrărilor ce se cer a fi efectuate sunt de amploare duce la concluzia că prejudiciul a început să se producă anterior datei când părțile au devenit proprietari ai construcțiilor învecinate.
Cum dispozițiile ce reglementează angajarea răspunderii civile delictuale au fost corect aplicate de instanțe, criticile aduse de recurentă nu sunt fondate.
Instanțele au aplicat corect și dispozițiile art.34 din Ordinul 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediu de viață al populației, constatând că toaleta reclamantei este amplasată la o distanță mai mică de 10 față de locuința învecinată. Cum reclamanta are obligația de a efectua orice modificări sunt posibile la imobilul său, astfel încât să nu afecteze exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate, aceasta este obligată să schimbe amplasamentul toaletei, chiar dacă starea de fapt care va fi creată nu îi este convenabilă. Expertul a concluzionat că această toaletă poate fi amplasată în magazia reclamantei, evitând astfel actualul amplasament de pe linia de hotar.
Instanța apreciază ca fiind fondată critica vizând obligarea reclamantei de a efectua lucrări de înălțare a racordului electric.
Faptul că rețeaua electrică aeriană poate crea dificultăți pârâtului în cazul în care ar intra în curte cu mijloace de transport înalte sau ar executa lucrări de construcții nu poate duce la obligarea reclamantei de a cere unității specializate să modifice traseul acestei rețele.
Reclamanta a invocat în mod corect excepția lipsei calității sale procesual pasive, deoarece nu este cea care a solicitat ca rețeaua electrică să aibă un anumit traseu sau înălțime și eventualul prejudiciu suferit de pârâți nu este produs ca urmare a faptei culpabile a reclamantei. Nu poate fi primită motivarea tribunalului în sensul că se impune admiterea cererii reconvenționale pentru că reclamanta este obligată să facă demersurile legale pentru realizarea lucrărilor la rețeaua electrică, deoarece aceste modificări presupun plata unei sume de bani, ori reclamanta nu poate fi obligată să suporte o astfel de cheltuială, în condițiile în care lucrările s-au efectuat anterior datei când a devenit proprietarul casei și ele sunt în proprietatea unității specializate.
Prin urmare, apreciind că reclamanta nu afectează prin fapta sa exercitarea dreptului de proprietate al pârâților și că nu sunt incidente în cauză nici elementele răspunderii pentru fapta lucrului, cererea pârâților urmează a fi respinsă, aplicarea legii de către instanțele de fond în această cauză fiind eronată.
Potrivit art. 312 c, se va admite recursul, se va modifica decizia în sensul că schima în parte decizia din apel, în sensul că admițând apelul reclamantei se va respinge cererea pârâților privind obligarea reclamantei de a efectua lucrări de înălțare a racordului electric în zona scării de acces la mansarda pârâților.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
Potrivit art. 274 c, intimații pârâți vor fi obligați către recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 207 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, intimat.
Modifică decizia civilă nr. 207 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în sensul că admițând apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 12087 din 08.09.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, schimbă în parte sentința. Respinge cererea pârâților privind obligarea reclamantei de a efectua lucrări de înălțare a racordului electric în zona scării de acces la mansarda pârâților.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimații pârâți către recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored GI
4ex/20.102.009
jud.apel,
Jud.fond
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
