Obligație de a face. Decizia 1017/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1017/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Popa | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursului civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în O- -. 19 județul B în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 533/LM/2007 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul reclamant, asistat de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială de la dosar emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât SPITALUL CLINI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. Se arată că instanța de fond a tratat cu superficialitate acest litigiu de muncă, recurentul a fost angajat în anul 1990 pe bază de concurs, deci are un drept câștigat, este medic specialist chirurg, iar în articolul 16 din contractul de muncă este stipulat că în atribuțiile sale de serviciu intră și obligația de a presta gărzi. După 16 ani, noua conducere a spitalului, medicul șef, în mod abuziv a intervenit în raportul de muncă, modificându-l unilateral, revocând acest drept al recurentului, cu încălcarea Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sănătății Publice care prevede că medicii specialiști chirurgi au dreptul la venituri salariale în plus realizate ca urmare a prestării realizate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 533/LM/2007 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția tardivității.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihor reținut următoarele:
Prin adresa nr. 10246/4.10.2006. emisă de Spitalului Clinic Județean B s-a înștiințat reclamantul dr. că s-a revocat aprobarea conducerii unității comunicată cu adresa nr.9095/1.09.06, întrucât cererea d-lui doctor de a efectua activitatea de medic chirurg inclusiv includerea în serviciul de gardă la una din cele trei secții de chirurgie ale spitalului județean nu a fost avizată de către șeful secției clinice Chirurgie III. Despre această decizie reclamantul a luat cunoștință în luna octombrie 2006 potrivit susținerilor acestuia consemnate prin încheierea de ședință din 25.05.2007. Întrucât nu s-a emis nici o decizie referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației, excepție invocată de către pârât în baza art 283 muncii, respectiv art.73 din L 168/1999. Potrivit contractului de muncă înregistrat sub nr. 6999/21.12.1990. reclamantul are locul de muncă la Dispensarul policlinic nr.2. Așadar, interdicția de a lucra în cadrul Spitalului Clinic Județean B și de a efectua gărzi, nu reprezintă o modificare a locului de muncă în înțelesul disp. art.41 din muncii. Nu are nici o relevanță faptul că reclamantului i s-a permis să lucreze în cadrul spitalului și de asemenea nu prezintă importanță aspectele învederate de către pârât în legătură cu semnarea sau nesemnarea unor fișe de observație depuse la dosar. Trebuie subliniat faptul că ocuparea unui loc de muncă în spital se face pe bază de concurs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fiind formulate următoarele critici:
- considerentul în baza căruia Tribunalul a respins acțiunea în sensul că interdicția impusă reclamantului de a nu mai lucra în cadrul Spitalului Clinic Județean B și de a nu mai efectua gărzi, nu ar reprezenta o modificare a locului de muncă, este eronată, chiar intimatul recunoscând că el a desfășurat activitate de medic chirurg în cadrul spitalului, unde el a efectuat și gărzi;
- câtă vreme intimatul recunoaște că recurentul face gărzi într-o secție a sa și că personalul angajat al secției chirurgie III a fost transferat cu locul de muncă, mutându-se în staționarul I pe secția de chirurgie II, apare inexplicabil cum totuși recurentul nu poate presta activitatea în cadrul spitalului;
- prin interdicția impusă recurentului de a efectua gărzi retribuția acestuia a suferit o diminuare semnificativă;
- prima instanță nu a luat în considerare fișa postului în conținutul căreia sunt menționate atribuțiile de serviciu ale recurentului;
În drept sunt invocate dispozițiile art. 80 - 82 din Legea nr. 168/1999 coroborate cu art. 3041și art. 274 Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că ambulatoriul de specialitate este o unitate complet distinctă și diferită de spital, postul recurentului nu s-a mutat în urma organizării în noua secția chirurgie, acesta rămânând tot în cabinetul medical de ambulatoriu; intimata precizează totodată că orele de gardă nu sunt considerate ore suplimentare și nici cumul de funcții, gărzile efectuate de recurent în cadrul II i-au fost aprobate în considerarea numărului insuficient de medici începând cu luna octombrie 1993, iar în prezent acesta se află în imposibilitate fizică de a efectua gărzi.
În ipoteza în care s-ar admite recursul intimata solicită a se avea în vedere că acțiunea este tardiv introdusă, față de prevederile art. 283 lit. a din Codul muncii și art. 73 lit. a din Legea 168/1999, iar cât privește daunele morale solicitate, intimata arată că sunt neîntemeiate, astfel încălcarea de către recurent a normelor profesionale și deontologice nu îl îndreptățește să se declare prejudiciat.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței atacate nu pot fi acceptate, prin hotărârea de respingere a acțiunii dedusă judecății, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, în raport de materialul probator existent la dosar.
Contrar susținerilor părții recurente, conținutul contractului individual de muncă încheiat la data de 21 decembrie 1990 între recurent și Spitalul Județean județul B, reprezintă cheia dezlegării prezentei spețe, punctul de pornire în rezolvarea acesteia rezidând chiar în clauza privitoare la locul de muncă al recurentului și care în opinia acestuia nu ar avea relevanță.
Referitor la aspectul sus arătat, este de reținut că locul de muncă inserat în contractul de muncă înregistrat sub nr. 6999/1990 este dispensarul Policlinic nr. 2 O, activitatea fiind desfășurată de recurent în calitatea de medic principal în specialitatea chirurgie generală.
Același loc de muncă apare menționat și în fișa postului recurentului (fila 30 din dosarul Tribunalului) la punctul 3, iar faptul că în afara atribuțiilor enumerate la punctul 6 din același act a fost inclusă și sarcina de a efectua gărzi în spital nu este de natură a schimba datele problemei pentru că locul său de muncă nu a suferit în timp modificări, el a rămas tot la Dispensarul Policlinic nr. 2, iar gărzile, astfel cum de altfel s-a și specificat în fișa postului, urmau a fi efectuate "potrivit reglementărilor în vigoare". În acest context, elocvente sunt prevederile art. 31 alin. 1 și 2 și art. 32 din Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor din unitățile sanitare, aprobat prin nr. 870/2004, prevederi conform cărora în liniile de gardă pot fi incluși și medici din afara unității, însă cu avizul șefului de secție și cu aprobarea conducătorului unității, activitatea urmând a fi desfășurată în afara programului de la norma de bază. Or, recurentul nu a mai fost inclus începând cu luna septembrie 2006 în programul de gardă întocmit de către șeful Secției Chirurgie III și aprobat de conducerea unității sanitare, măsură luată în temeiul prerogativelor pe care dispozițiile enunțate anterior le stabilește pe seama șefilor de secție.
Prin faptul că în perioada posterioară lunii septembrie 2006, recurentul nu a mai fost inclus în programul de gărzi de către șeful secției, nu înseamnă că acestuia i s-a fi schimbat locul de muncă, deoarece acesta a rămas încadrat în toată perioada ce-a urmat momentului încheierii contractului său de muncă la Dispensarul Policlinic nr. 2, iar conform atribuțiilor descrise în fișa postului, în perioada în care a fost cuprins în programul de gărzi, le-a efectuat la secția de chirurgie.
În principiu, unitatea angajatoare nu poate trece un salariat, fără consimțământul acestuia, în mod definitiv, în altă muncă, stabilitatea constituind unul din principalele sale drepturi, însă în speță nu se poate conchide că intimatul ar fi procedat nelegal la modificarea unilaterală a contractului de muncă al recurentului, cu nesocotirea prevederilor art. 41 din Codul muncii. Date fiind considerentele anterior reliefate, conform cărora intimatul nu și-a încălcat obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, care să fi fost materializată în luarea vreunei măsuri de modificare a locului de muncă al recurentului ori a salariului acestuia, concluzia ce se desprinde este aceea că soluția de respingere a acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere este legală, deci inclusiv în ceea ce privește daunele morale solicitate, cunoscut fiind că acordarea acestora, admisibilă în principiu, trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de salariat, pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestora, în legătură cu munca, iar în cauza dedusă judecății nu poate fi vorba de existența unui prejudiciu moral, pe seama salariatului.
Cât privește excepția tardivității acțiunii invocată de intimată prin întâmpinare, reiterată în actuala etapă procesuală, excepția menționată a primit o rezolvare corectă din partea instanței de fond, în condițiile în care în speță nu s-a emis nici decizie referitoare la încheierea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al reclamantului, pentru ca să fie incidente prevederile art. 283 lit. a din Codul muncii.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, sentința atacată urmând a fi păstrată în totul, constatând totodată că nu s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civil declarat derecurentul reclamant, cu domiciliul în O- -. 19 județul B în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 533/LM/2007 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
în concediu de odihnă
semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
decizie: /25.06.2008
Complet fond: Fl.
tehnoredactat în 2 ex.:./11.07.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Pantea Viorel, Popa
