Obligație de a face. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (398/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1038
Ședința publică de la 16.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.1224 A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic -, în baza delegației depusă la fila 18, lipsind intimatul reclamant .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului - pârât, susține că, față de dispozițiile încheierii de ședință anterioare, din data de 05.05.2009, nu are cunoștință dacă Dispoziția nr.632/04.11.2002, emisă în baza Legii nr.10/2001 de către Primarul Municipiului B, a fost sau nu contestată de intimatul - reclamant și lasă la aprecierea Curții modalitatea de aplicare a dispozițiilor art.1551din Codul d e procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul - pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:
Obiectul litigiului este reprezentat de terenul în suprafață de 61,75 mp, situat în B, B- - de H, nr.20, sector 1, restituit în natură persoanei îndreptățite, cu păstrarea concesiunii, obligație izvorâtă din dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001, deci, imobilul restituit face obiectul unui contract de concesiune, motiv pentru care persoana îndreptățită se în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare în contractul de concesiune, deci Primăria Municipiului B și-a îndeplinit obligația de a transmite concesiunea la momentul soluționării cererii de restituire în natură.
În opinia sa, la momentul pronunțării hotărârii, nu se mai justifică calitatea de pârât a municipalității, atâta timp cât intimatul s-a subrogat în drepturile acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, la data de 25 martie 2003, sub nr.3770/2003, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Municipiul B prin Primarul General să ridice pe cheltuiala sa construcția (fundația) edificată pe terenul situat în B, B- - de H nr.20, sector 1 și să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 04 noiembrie 2002, prin Dispoziția nr.632 a Primarului General al Municipiului B, i-a fost restituit în natură terenul de 61,75 mp. situat în B, B- - de H nr.20, sector 1, fiind pusă în posesie prin procesul - verbal nr.26892 din 07 noiembrie 2002. Pe aceste teren se află o fundație, care a fost construită cu mai mulți ani în urmă. La solicitarea adresată funcționarilor din cadrul Primăria Municipiului B, cu privire la existența acestei fundații, singura informație pe care a primit-o a fost aceea că există un contract de concesiune încheiat între Primăria Municipiului B și o societate de construcții, ce nu i-a putut fi indicată, deoarece nu se găsesc documentele respective.
La termenul din 15 aprilie 2004, fost depusă o cerere de intervenție în interes propriu de către, care a cumpărat de la reclamantă, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.437 din 26 martie 2003 de Biroul Notarului Public " ", drepturile litigioase ce rezultă din dosarul nr.3770/2003 al Judecătoriei Sectorului 1, iar instanța a constatat transmiterea calității procesuale active de la către cumpărătorul de drepturi litigioase, astfel încât toate actele de procedură au fost îndeplinite în cauză numai față de.
Prin sentința civilă nr.9805 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosar nr.3770/2003, a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că, prin contractul de concesiune din 31 ianuarie 1997, Consiliul General al Municipiului Bac oncesionat SC & Co SA suprafața de 93 mp. aferentă imobilului situat în B, B- - de H nr.20, sector 1, imobil restituit reclamantului prin Dispoziția nr.632 din 04 noiembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Față de existența contractului de concesiune, instanța a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată, iar pentru al doilea capăt de cerere s-a reținut că nu a făcut dovada că terenul în litigiu este stăpânit de persoane care ar pretinde un drept de proprietate asupra bunului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV a Civilă sub nr.995/2005.
Ca urmare a modificării normelor de competență materială, dosarul a fost înaintat spre soluționare și înregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a Va Civilă sub nr-.
Prin decizia civilă nr.1666 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a fost respins apelul, ca nefondat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că imobilul a fost restituit moștenitoarei fostului proprietar în temeiul Legii nr.10/2001, însă aceasta avea obligația, potrivit art.14 din lege, de a respecta concesiunea, subrogându-se în drepturile statului sau ale altei persoane juridice deținătoare, parte în contractul de concesiune.
În ceea ce privește apărarea apelantului, referitoare la rezilierea contractului de concesiune pentru nerespectarea obligației concesionarului, tribunalul a apreciat că această analiză nu poate face obiectul unei cercetări pe cale incidentală într-o acțiunea în obligație de a face.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.1805 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, a fost admis recursul, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza Tribunalului București pentru rejudecarea apelului.
În considerente s-a reținut că, față de lămuririle prezentate de părți la instanța de recurs, nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au stabilit situația de fapt prin efectuarea unei expertize care să identifice suprafața de teren restituită, suprafața de teren concesionată și dacă suprafața de teren restituită a fost utilizată pentru investiția ce făcut obiectul concesiunii, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare nr.727 din 23 februarie 1998. S-a mai arătat că în mod greșit a apreciat instanța de apel că nu era îndreptățită să analizeze pe cale incidentală dacă concesiunea mai este în ființă, având în vedere susținerea intimatului Municipiul B, precum și dispozițiilor art.11 din contractul de concesiune încheiat la data de 31 ianuarie 1997, pe care reclamantul era obligat să îl respecte, potrivit art.14 din Legea nr.10/2001 și art.1 din Dispoziția de restituire nr.632 din 04 noiembrie 2002.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă sub nr-.
La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert tehnic.
Prin decizia civilă nr.1224 A din 10 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.9805 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr.3770/2003, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General, a obligat pârâtul să ridice pe cheltuiala sa construcția (fundația) identificată conform anexelor raportului de expertiză întocmit în apel d e expert, situată în B, B- - de H nr.20, sector 1 și-, sector 1.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelant, a indicațiilor instanței de recurs și a probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.632 din 04 noiembrie 2002 emisă de Municipiul B prin Primarul General s-a restituit numitei, în temeiul Legii nr.10/2001, în natură terenul în suprafață de 61,75 mp. situat în B, B- - de H nr.20, sector 1, care a fost predat proprietarului prin procesul - verbal de predare - primire nr.26892 din 07 noiembrie 2002.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.437 din 26 martie 2003 de Biroul Notarului Public " ", numitul a cumpărat drepturile litigioase ce rezultă din dosarul nr.3770/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 de la numita.
La termenul de dezbateri din recurs, intimatul Municipiul B prin Primarul General a precizat că a fost reziliat contractul de concesiune nr.3 din 31 ianuarie 1997, care viza terenurile marcate cu culoarea neagră pe planul de situație al blocurilor H 3 și H 4.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr.726 din 23 februarie 1998, încheiat între Consiliul General al Municipiului B și SC & Co SA, a fost vândută cota parte de 21,79% din blocul H 4, iar terenul aferent, de 199 mp. a fost concesionat începând cu data de 01 aprilie 1996.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică s-a constatat că suprafața de teren restituită nu a fost utilizată pentru investiția ce a făcut obiectul concesiunii și a contractului de vânzare - cumpărare nr.726 din 23 februarie 1998.
Conform adresei emise de Primăria Municipiului B, imobilul din str. - de H (fosta Str. - -) nr.20 este ocupat de o construcție neterminată de tip A (p+1), îngrădită pe conturul la sol cu gard metalic, cu o suprafață de 61,75 mp.
Având în vedere că pe terenul restituit autoarei reclamantului se află o construcție abandonată, care a fost ridicată ca urmare a unui contract de concesiune ce nu mai este în vigoare, încheiat de pârât, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1073 Cod civil, reclamantul, în calitate de proprietar, având dreptul la liniștita posesie și folosință a imobilului, care este împiedicată prin fapta Municipiului B prin Primarul General.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul B prin Primarul General, la data de 13 februarie 2009, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 20 februarie 2009, sub nr-.
Prin motivele de recurs se arată că dreptul de proprietate al reclamantei inițiale, în ceea ce privește terenul în litigiu, rezidă din Dispoziția nr.632/2002 a Primarului General al Municipiului B, prin care i-a fost restituit acesteia în natură suprafața de 61,75 mp. situată în B, B- - de H nr.20, sector 1, partea fiind pusă în posesie prin procesul -verbal nr.26892 din 07 noiembrie 2002. Intimatul a dobândit, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.437 din 26 martie 2003, drepturile litigioase cu privire la imobilul în litigiu, devenind, astfel, reclamantul din prezenta cauză.
Se precizează că pretențiile intimatului sunt nefondate, datorită existentei contractului de concesiune la momentul emiterii actului ce conferă, inițial, drept de proprietate reclamantei asupra terenului în litigiu. Astfel, imobilul în speță a fost restituit moștenitoarei fostului proprietar în temeiul Legii nr.10/2001, iar în cuprinsul dispoziției de restituire s-a menționat că imobilul s-a restituit în natură persoanei îndreptățite, cu păstrarea concesiunii, această obligație izvorând din art.14 din lege, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției.
Potrivit textului invocat, dacă imobilul restituit face obiectul unui contract de concesiune, persoana îndreptățită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii în echivalent. În situația opțiunii pentru restituirea în natură, persoana îndreptățită se subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare în contractele de concesiune, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. Această subrogare a noului proprietar în drepturile concedentului intervine de drept, prin efectul legii.
În raport de dispozițiile legale invocate și față de titlul de proprietate al autoarei reclamantului - dispoziția de restituire în natură, instanța de judecată ar fi trebuit să rețină că fostul deținător al bunului notificat, respectiv Primăria Municipiului B, și-a îndeplinit obligația de a transmite concesiunea la momentul soluționării cererii de restituire în natură. Prin urmare, intimatul este subrogat în toate drepturile și obligațiile concedentului Consiliul General al Municipiului B din contractul de concesiune. Ca atare, la momentul pronunțării hotărârii nu s-a mai justificat calitatea de pârât a municipalității, câtă vreme intimatul s-a subrogat în drepturile acestuia și are față de concesionar alte căi de reziliere a contractului și de desființare a construcției realizate de acesta.
Recurentul susține că tribunalul a dispus ridicarea construcției realizate pe terenul în litigiu, deși nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte rezilierea contractului de concesionare ori nulitatea actului de vânzare-cumpărare nr.727/23.02.1998.
Nu este argumentată susținerea instanței de apel, în sensul că suprafața de litigiu a fost utilizată pentru investiția ce a făcut obiectul concesionării și al vânzării (aspect reținut doar de expertul desemnat în cauză). Or, în baza rolului activ, instanța de judecată era obligată să clarifice chestiuni de fapt și de drept, ce țin de cauza pendinte, iar nu să se limiteze la concluziile exprimate prin expertiza întocmită de expert.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, precum și a probelor administrate în toate ciclurile procesuale, inclusiv în recursul de față, Curtea apreciază că instanța de apel nu a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, pentru a face o aplicare legală a dispozițiilor în materie, motiv pentru care sunt incidente prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente (dând posibilitatea părților implicate în litigiu să beneficieze de toate căile de atac prevăzute de Codul d e procedură civilă):
Prin Dispoziția nr.632/2002 emisă de Primarul General al Municipiului B, reclamanta a primit în natură suprafața de 61,75 mp, situată în B, Bd. - de H nr.20, sector 1, cu obligația de a păstra concesiunea existentă deja asupra terenului, instituită prin contractul de concesiune nr.3/31.01.1997, încheiat între Consiliul General al Municipiului B și SC & Co SA, înscris ce trebuie însă coroborat cu contractele de vânzare-cumpărare nr.726/23.02.1998, respectiv 727/23.02.1998 și contractul de asociere nr.377/16.11.1994 (nr.66/15.11.1994 și nr.67/15.11.1994).
Ulterior, vinde drepturile litigioase din prezenta acțiune, dreptul său de proprietate fiind determinat prin dispoziția menționată, către reclamantul, cel care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.195/21.07.2004 de Societatea Civilă "Ad " Notarial, dobândește și dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 215 mp, situat în B, Intr. Geneva nr.4, sector 1.
Raportul de expertiză întocmit de expert tehnic, în apel, pentru identificarea imobilului ce face obiectul concesionării, a avut în vedere atât actele aflate la dosar pentru terenul restituit reclamantei, cât și înscrisurile emise pentru terenul din B, Intr. Geneva nr.4, sector 1, în acest fel neputându-se stabili cu exactitate ce regim juridic are terenul de 61,75 mp din B, Bd. - de H nr.20, sector 1.
Astfel, expertul s-a raportat și la contractul de vânzare-cumpărare nr.195/2004, la Dispoziția nr.226/25.01.2002 emisă de Primarul General al Municipiului B în favoarea numitei, la contractele de vânzare-cumpărare nr.726, respectiv 727/23.02.1998, fără a face distincție între acestea și obiectul lor, prin raportare la contractele de asociere nr.66, respectiv nr.67 din 15.11.1994 (filele 16,26 dosar nr-).
Drept consecință, instanța de apel nu a ținut seama de considerentele deciziei de casare, ce sunt obligatorii din perspectiva art.315 Cod procedură civilă, în sensul că nu a identificat terenul ce i-a fost restituit în natură reclamantei, prin Dispoziția nr.632/2002 emisă de Primarul General al Municipiului B, dacă acesta face obiectul concesiunii și dacă suprafața în litigiu a fost utilizată pentru investiția ce a făcut obiectul concesiunii. În raport de aceste date, tribunalul era obligat să verifice în ce măsură intimatul este subrogat sau nu în drepturile concedentului, spre a fi incidente dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001.
Din chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii recurate, dar și din considerentele acesteia reiese că instanța de apel a privit, în ansamblu, tot terenul deținut de, nu numai cel reclamat inițial de vânzătorul drepturilor litigioase.
În lipsa rolului activ, determinat de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, susținându-și argumentele doar pe concluziile unei expertize instrumentată deficitar (atât ca obiective propuse, cât și ca mod de expunere a acesteia).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului București - Secția Civilă, instanță ce va proceda la administrarea corespunzătoare a probelor ce vor rezulta din dezbateri (înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.1224 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului București - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.F//
2ex./21.07.2009
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Claudiu
