Obligație de a face. Decizia 10402/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10402

Ședința publică de la 03 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marian Lungu

JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu

JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria

Grefier - -

*******

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate reclamanta și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, împotriva sentinței civile nr.1506/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intimata pârâtă Direcția Silvică Tr. S, având ca obiect, obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, iar pentru intimata pârâtă consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Consilier juridic pentru recurenta pârâtă AJOFM M, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea de recurs și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de AJOFM M pentru motivele arătate în concluzii scrise.

Consilier juridic pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului pârâtei AJOFM

Referitor la recursul declarat de reclamantă, consilier juridic achiesează la concluziile puse de consilier juridic și solicită respingerea recursului.

Cu privire la recursul reclamantei, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat.

Depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1506 din 30.06.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva intimatelor Direcția și

A obligat intimata Direcția Silvică M să plătească reclamantei despăgubiri constând în venitul lunar de completare prev. de Legeanr.174/2006 până la data pronunțării hotărârii, sumă ce va fi actualizată în raport de inflație la data plății.

A obligat intimata AJOFM M să acorde reclamantei, de la data pronunțării hotărârii, venitul lunar de completare prevăzut de Legea nr.174/2006, până la expirarea perioadei cuvenite, în raport de vechimea în muncă.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei 350 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost salariata intimatei Direcția M, fiind disponibiliza tă în cadrul unor măsuri de concediere colectivă, prin decizia nr.95/06.11.2007.

Drepturile bănești solicitate de reclamantă sunt reglementate astfel de Legea nr.174/2006: art.2 (1) Persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Naționala a Pădurilor - ROMSILVA, prevăzute la art. 1, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari, beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistica; b) indemnizația de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și un venit lunar de completare. Venitul lunar de completare este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistica, și nivelul indemnizației de șomaj. (2) Venitul de completare se acorda lunar de la data stabilirii indemnizației de șomaj; (3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizației de șomaj.

Art.1 din lege face referire la concedierile colective efectuate până la data de 31.03.2007, dar prin Hotărârea nr.1376/12.11.2007, acest termen a fost modificat și a devenit 31.12.2008 și se aplică salariaților disponibilizați până la această dată, deci și reclamantei disponibilizată la 07.11.2007.

Prin articolul unic al acestei hotărâri și sintagma folosită " se modifică și devine" este evident faptul că, legiuitorul a dorit ca Legea nr.174/2006 să se aplice pe toată perioada de la data publicării sale până la data menționată,adică 31.12.2008.

In raport de aceste prevederi legale, instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtelor, că actul normativ a intrat în vigoare la data publicării lui și că își produce efectele numai pentru viitor, neputând retroactiva.

A reținut că pârâta Direcția Silvică Tr. S, în nici un act depus la AJOFM M, începând cu depunerea Programului de concediere în timpul serviciilor de preconcediere realizate de către personalul AJOFM și a depunerii dosarelor de șomaj, nu a precizat că salariații disponibilizați sunt beneficiarii Legii nr.174/2006, așa încât reclamanta nu a primit drepturile cuvenite potrivit acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În acest sens, reclamanta critică sentința pentru că instanța, deși recunoaște că este îndreptățită să primească drepturile prevăzute de Legea nr.174/2006, omite să-i acorde drepturile prevăzute la art.2 lit. a din lege.

Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă M să achite aceste drepturi în valoare de 1836 lei și în subsidiar dacă se reține culpa celeilalte pârâte să-i plătească aceasta drepturile solicitate.

Nu a invocat temeiul de drept al motivelor de recurs.

În motivarea recursului său pârâta a susținut că disponibilizarea s-a efectuat potrivit Codului Muncii și a Contractului Colectiv de Muncă, și nu în baza Legii nr.174/2006.

Astfel, prin notificare pârâta Direcția Silvică M, a făcut referire doar la drepturile prevăzute de art.74 din Contractul colectiv de muncă, iar concedierea care a avut loc în noiembrie 2007 și nu are nici o legătură cu temeiul de drept stipulat prin Legea nr.174/2006, neavând legătură cu retrocedarea terenurilor forestiere.

Solicită să se constate că disponibilizarea s-a efectuat în condițiile Codului Muncii și a Contractului colectiv de muncă.

Deși instanța reține culpa celelilalte pârâte pentru neacordarea drepturilor solicitate, nelegal obligă și recurenta la plata venitului de completare și a cheltuielilor de judecată, fără ca reclamanta să solicite asemenea cheltuieli.

Arată că angajatorul avea obligația să întreprindă măsurile necesare întocmirii documentației, astfel că nu a efectuat acest lucru, iar recurenta pârâtâ a acordat drepturile reclamantei în temeiul Legii nr.76/2002.

Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de recurenta pârâtă.

În drept, invocă prev.art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, ale Legii nr.76/2002 și nr.174/2006, Codul Muncii și Constituția României.

Prin întâmpinare, recurenta reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtei.

Recursurile se resping, pentru considerentele care se expun în continuare:

Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de casare sau de modificare a sentinței.

Astfel, recursul reclamantei se privește ca nefondat, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată a precizat că la momentul disponibilizării, adică a desfacerii contractului individual de muncă i s-a acordat o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna inanuarie a anului în care se fac disponibilizări comunicat de Institutul Național de Statistică.

De aceea, în recurs nu poate să solicite aceste drepturi, care sunt prevăzute de art.2 lit.a din Legea nr.176/2006 pentru că investirea instanței s-a efectuat numai pentru acordarea despăgubirilor constând în venitul lunar de completare reglementat prin art.2 lib.b din această lege și instanța s-a pronunțat în limitele investirii, astfel că nu a fost încălcat principiul disponibilității.

Potrivit art.316 Cod procedură civilă Dispozițile de procedură civilă privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivinice celor cuprinse în acest capitol, astfel că prin raportare la art.294 din același cod, în recurs nu se pot face alte cereri noi.

Nu este întemeiată nici critica recurentei pârâte, în sensul că disponibilizarea s-a efectuat în condițiile Codului Muncii și a Contractului colectiv de muncă, în condițiile în care din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat că sunt aplicabile prevederile Legii nr.174/2006, relevanță în acest sens prezentând notificarea comunicată Agenției Municipale de Ocupare Forței de Muncă B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B ( filele 71 - 78 dosar fond).

În cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 2 din Legea nr.174/2006 și chiar recurenta confirmă că a acordat reclamantei indemnizația de șomaj, astfel că în condițiile legale amintite, aceasta era îndreptățită și la plata venitului lunar de completare în condițiile legale, iar instanța a apreciat judicios că sub acest aspect culpa aparține Direcției Silvice Tr.

Așa cum rezultă din actele dosarului și cum corect a reținut instanța, notificarea s-a efectuat către Agenția Județeană de Ocuparea Forței de Muncă B întrucât Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA are sediul în Municipiul B, fiind notificată atât Federația Sindicatelor, cât și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, așa cum s-a menționat anterior.

Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor Legii nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, reținând că în temeiul art. 2 din lege persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiază de indemnizația de șomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și de un venit lunar de completare.

În aceste condiți, instanța a apreciat corect că revine sarcina celelilalte pârâte să plătească despăgubiri reprezentând venitul lunar de completare în condițiile Legii nr.174/2006, până la data pronunțării hotărârii, iar recurenta de la data pronunțării până la expirarea perioadei prevăzute de lege, pentru aceasta obligația plății revenindu-i potrivit dispozițiilor legale.

Chiar dacă nu se poate vorbi despre o culpă a recurentei pârâte, s-a apreciat legal că Direcția Silvică Tr.S nu a efectuat mențiunile corespunzătoare referitoare la concedierea colectivă și la aplicarea Legii nr. 174/2006, situație în urma căreia recurenta pârâtă are obligația să acorde reclamantei venitul lunar de completare.

Nici critica privind plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, în condițiile în care s- reținut corect că obligații cu privire la plata venitului lunar de completare revin ambleor pârâte, reclamanta solicitând plata cheltuielilor de judecată prin concluziile scrise ( fila 136 - 138 dosar fond ), cât și cele verbale susținute în fața instanței la data soluționării cauzei.

În cauza de față nu se poate reține nici existența unor motive de ordine publică care în condițiile art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă recursul se priveștre ca nefondat și se repinge, menținându-se hotărârea pronunțată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE MEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate reclamanta și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, împotriva sentinței civile nr.1506/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intimata pârâtă Direcția Silvică Tr.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 03 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.Judec.-

Tehn./2 ex.

12.12.2008

Jud.fond Fl.

Președinte:Marian Lungu
Judecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 10402/2008. Curtea de Apel Craiova