Obligație de a face. Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1042
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 349/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect acțiune în constatare și obligația de a face.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2008, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2269/13.12.2007 pronunțată în dosarul susmenționat, Judecătoria Lugoja admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtului, și, în consecință, a obligat pe pârât să ridice porțiunea de platformă betonată construită pe terenul proprietatea sa și care încalcă linia de hotar, ocupând o porțiune din terenul proprietatea reclamanților și a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului să reașeze acoperișurile din plastic ondulat ale magaziilor și să execute/ridice un canal/taluz între proprietăți, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului față de capătul de cerere formulat de reclamanți privind obligarea pârâtului să elibereze o porțiune din terenul reclamanților de resturile materialelor de construcții, și, în consecință, a respins acest capăt de cerere, a respins excepția calității procesuale pasive invocată de pârât privitor la restul capetelor de acțiune și a obligat pe pârât la 535,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții și sunt proprietarii unei suprafețe de teren arabil evidențiată în CF nr. 9840. compusă din următoarele nr. top.: nr. 2575-2576/1/2 în suprafață de 1.645 mp, nr. 2574/b,2575-2576/2/1 în suprafață de 9.783 mp, nr. 2577/3 în suprafață de 520 mp și în CF nr. 9780., compusă din următoarele nr. top.:nr. 2575-2576/1/1 în suprafață de 4.253 mp,nr. 2573/b/2 în suprafață de 2.292 mp și nr. 2574/a în suprafață de 5.755 mp.
Pârâtul este proprietarul imobilului evidențiat în CF nr. 9723. compus din nr. cad. 2574/b, 2575-2576/2/2 - teren în suprafață de 780 mp, nr. top. 2574/b, 2575-2576/2/3 - teren în suprafață de 1.386 mp și nr. top. 1577/2 - teren în suprafață de 2.534 mp, pe acest teren fiind amplasată o stație de comercializare de produse petroliere care este evidențiată și ea în cartea funciară și constituie proprietatea pârâtului.
Pârâtul a dobândit proprietatea imobilului menționat mai sus în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2535/07.10.2005 de BNP din T, de la vânzătorii și.
Întrucât terenurile proprietatea reclamanților se învecinează cu terenurile proprietatea pârâtului, anterior cumpărării imobilului de către pârât, între reclamanți, fosta proprietară și SC - T s-a purtat un proces civil având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și demolarea sau mutarea unui chioșc de pe terenul proprietatea reclamanților, pe terenul pârâtei SC - SRL.
Acest proces a format obiectul dosarului nr. 1256/2001al Judecătoriei Lugoj, iar prin sentința civilă nr. 130/28.01.2002 pronunțată de această instanță, modificată prin decizia civilă nr. 152/14.02.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5218/C/2002, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei în calitate de proprietară a terenului învecinat cu terenul proprietatea reclamanților, s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți și s-a dispus demolarea sau montarea de către pârâtă pe terenul său, a unui chioșc proprietatea pârâtei și amplasat parțial pe terenul proprietatea reclamanților.
Aceste hotărâri judecătorești au fost puse în executare formând obiectul dosarului execuțional nr. 19/2004 al BEJ din Conform procesului verbal încheiat în acest dosar la data de 03.05.2004, s-a procedat cu acea ocazie la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți aceasta fiind marcată în teren, constatându-se de către executor că debitoarea a demolat chioșcul care a format obiectul litigiului dintre părți și că, pe aliniamentul liniei de hotar, pe terenul proprietatea reclamanților, de-a lungul gardului existent, pe o lungime de circa 80 - 100 metri, au mai rămas, în urma demolării chioșcului, o platformă de beton, soclul unei pompe, pietriș, cabluri electrice, că scurgerea de la două jgheaburi, inclusiv jgheaburile și streașina depășesc linia de hotar.
Cu toate acestea, cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare dintre pârât și vânzătoarea, la data de 07.10.2005, BEJ din Lae liberat un certificat în dosarul execuțional menționat anterior prin care se certifica faptul că s-a procedat la materializarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și demolarea chioșcului, conform dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii.
Ca urmare a probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 645/15.03.2005 rămasă definitivă, a fost admisă acțiunea reclamanților și obligată pârâta să elibereze terenul proprietatea reclamanților prin curățarea fâșiei de teren de 2 metri lățime și 176 metri lungime, în total 352 mp, de resturile materialelor de construcții respectiv pietriș, bucăți de fier, bucăți blocuri de beton, cabluri electrice și betoane (platforma betonată). Totodată pârâta a fost obligată să reașeze acoperișurile de plastic ondulat ale magaziilor proprietatea acesteia, pentru a nu depăși linia de hotar. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți față de SC - SRL pentru lipsa calității procesuale pasive, instanța reținând că societatea nu este proprietara terenului și nici a construcțiilor evidențiate în CF nr. 9723.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamanți privind obligarea pârâtului să le elibereze terenul de resturile materialelor de construcții, instanța reține că prejudiciile produse reclamanților ca urmare a prezenței acestor resturi pe o porțiune din terenul reclamanților situată în vecinătatea liniei de hotar, nu este consecința vreunei fapte proprii a pârâtului, acele materiale fiind amplasate în zona respectivă de fosta proprietară a imobilului învecinat cu terenul reclamanților și că aceste resturi de materiale de construcții nu au constituit vreodată proprietatea pârâtului și nici nu se află în paza sa. În consecință va admite excepția calității procesuale pasive a pârâtului față de acest capăt de cerere formulat de reclamanți, urmând a-l respinge ca atare.
Văzând că potrivit procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, nu s-a constatat depășirea în prezent a liniei de hotar de către acoperișurile de plastic ondulat ale magaziilor proprietatea pârâtului, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere. În ceea ce privește jgheaburile acoperișurilor magaziilor și lătezii rămași montați după înlăturarea plăcilor ondulate, cu privire la care s-a constatat că ar depăși în prezent linia de hotar, acestea nu au format obiectul prezentei acțiuni.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamanți privind obligarea pârâtului la executarea /ridicarea unui canal/taluz între proprietăți, fără afectarea liniei de hotar, deci amplasat pe terenul proprietatea pârâtului, instanța reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat deoarece, așa cum rezultă din actul adițional la statutul societății - SRL depus la fila 21 dosar, terenul reclamanților nu este afectat în vreun fel de scurgeri de combustibil întrucât stația de comercializare de produse petroliere amplasată pe terenul proprietatea pârâtului și-a încetat activitatea conform actului menționat anterior, la data de 28.05.2003.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât, instanța va respinge această excepție având în vedere că în cauză nu s-a dovedit în mod concret de către părți data producerii faptelor care au avut consecință prejudiciile invocate de reclamanți, iar pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului învecinat cu imobilul proprietatea reclamanților la data de 07.10.2005.
Având în vedere că pârâtul este proprietarul imobilului învecinat cu imobilul proprietatea reclamanților și că întreaga acțiune se întemeiată pe principiul respectării liniei de hotar dintre proprietăți invocându-se în acest sens disp. art. 584 și urm. Cod civil, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât privitor la restul capetelor de acțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, apel, în termenul prevăzut de lege, reclamantul și, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată, cerere înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 8.02.2008.
În motivare, se arată că prima instanță a constatat, cu ocazia cercetării la fața locului, că starea de fapt este în concordanță cu cele afirmate de ei, astfel că se impunea admiterea în întregime a cererii lor. Cu toate acestea, cererea lor este admisă doar în parte, fiind respinsă solicitarea lor de a reașeza pârâtul acoperișurile magaziilor și executarea/ridicarea unui canal/taluz între proprietăți, ca neîntemeiată. De asemenea, este respinsă cererea de eliberare a porțiunii din teren ocupate de pârât cu resturi de materiale de construcții, pentru lipsa calității procesuale pasive. Cu privire la soclul unei pompe, consemnat de instanță în procesul-verbal de constatare cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a omis să se pronunțe.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, instanța a constatat că pârâtul are această calitate cu privire la unele lucrări care se află pe terenul său și pe terenul vecin, iar cu privire la alte lucrări, a considerat că nu sunt efectuate de pârât, astfel că nu are calitate procesuală pasivă. Tribunalul a reținut că acest lucru este inadmisibil, nefiind posibil ca într-o cauză, pe o parte să fie admisă excepția, iar pe de altă parte, să fie respinsă. Eventual, petitul trebuia respins, ca neîntemeiat, pe motiv că nu pârâtul este cel care a ridicat anumite lucrări pe terenul lor.
Cererea lor de ridicare a anumitor construcții de pe terenul lor de către pârât este rezultatul grănițuirii și constatării încălcării liniei de hotar, constituind o cerere accesorie. Problema desființării unor lucrări se pune atunci când proprietarul terenului învecinat a depășit linia de hotar, fără a pune în discuție cine a efectuat lucrările. Atâta timp cât acestea încalcă dreptul lor la proprietate și aparțin terenului învecinat, proprietarul acestuia din urmă este obligat la desființare.
Ei au cerut respectarea liniei de hotar și ridicarea lucrărilor care afectează terenul lor ca urmare a depășirii liniei de hotar.
Calitatea procesuală pasivă în cauză trebuie raportată la calitatea pârâtului de proprietar și nu la cine a efectuat lucrările. Nici platforma nu a fost construită de pârât, dar acesta a fost obligat să o ridice.
În ceea ce privește acoperișul magaziilor pârâtului, deși se constată că jgheabul de la acoperișul unei magazii și două rânduri de lătezi din acoperișul celeilalte magazii depășesc linia de hotar, se respinge cererea de rearanjare a acoperișurilor de plastic ondulat, deoarece acestea nu depășesc linia de hotar.
Cu privire la soclul de beton al unei pompe, instanța constată existența acesteia în procesul-verbal întocmit la fața locului, însă omite a se pronunța.
electrice aflate pe terenul lor aparțin stației de benzină aflată pe terenul vecin, iar resturile de materiale de construcții au rezultat din demolarea parțială a chioșcului care le încălca proprietatea și din care, în prezent, a mai rămas doar fundația de beton.
În drept, se invocă disp. art. 282-298.civ Cod Penal, art. 584.civ, art. 610 și art. 615.civ.
Intimatul a formulat întimpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece el nu se face vinovat de nici o faptă proprie care să fi dus la îngrădirea unui drept al reclamanților, apelanții recunoscând faptul că resturile provin de la fostul proprietar al terenului ( fila 13-14 ).
Prin decizia civilă nr.349/A din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.2269 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, reținându-se că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost corect soluționată, raportat la obiectul fiecărui capăt de cerere, în mod distinct. Prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe petite distincte, fiecare cu un regim juridic distinct, reglementat de diferite texte de lege, astfel că nu se impunea o soluție unitară cu privire la excepția arătată.
Tribunalul a apreciat că în mod corect, prima instanță a analizat calitatea procesuală pasivă în raport cu fiecare solicitare a reclamanților, soluția pronunțată fiind legală.
Pârâtul are legitimare procesuală pentru ridicarea platformei betonate ce încalcă linia de hotar stabilită anterior, față de faptul că, odată cu dreptul de proprietate asupra terenului, a dobândit această platformă. El fiind proprietar, îi revine obligația de a respecta dreptul de proprietate al reclamanților, drept ce a suferit o restrângere prin existența platformei.
În ceea ce privește, însă, resturile de materiale de construcții, acestea au fost depozitate pe terenul reclamanților, însă nu de către pârât, astfel că acesta nu se face vinovat de o faptă culpabilă pentru a fi obligat la înlăturarea consecințelor produse. Reclamanții nu au dovedit că pârâtul ar fi depozitat aceste materiale sau că acestea ar fi proprietatea sa, astfel că el nu poate fi obligat să le ridice.
Dreptul de proprietate al pârâtului asupra platformei a fost dobândit în temeiul accesiunii, în condițiile art. 494.civil, însă nu s-a dovedit existența vreunui drept real în patrimoniul său cu privire la resturile construcției și nici o faptă proprie prejudiciabilă ( că ar fi depozitat el materialele), astfel că, față de existența unor situații juridice diferite, cu regimuri distincte, se impunea soluționarea diferită a excepției arătate.
În ceea ce privește acoperișul, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că nu acoperișurile din plastic ondulat ale magaziilor proprietatea pârâtului depășesc linia de hotar, ci jgheaburile și lătezii rămași montați după înlăturarea plăcilor ondulate, însă s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată în limitele învestirii instanței, potrivit aliniatului ultim al art. 129.pr.civ.
Reclamanții nu au cerut înlăturarea lătezilor rămași și a jgheaburilor de la acoperișul magaziilor, ci reamenajarea acoperișurilor de plastic ondulat pentru ca acestea să nu depășească linia de hotar, lucru ce nu se impune, față de conținutul procesului-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului.
În ceea ce privește soclul de beton al unei pompe, instanța de apel a constatat că reclamanții nu au formulat nici o cerere expresă pentru înlăturarea acesteia, fiind inclus în noțiunea de resturi de materiale de construcții, astfel că nu trebuia ca instanța să analizeze în mod distinct situația juridică a acestuia.
Este vorba de resturi de construcție ce nu au fost ridicate de pârât și nici nu a intrat în patrimoniul acestuia în virtutea accesiunii, astfel că așa cum s-a mai arătat nu se putea dispune obligarea pârâtului la îndepărtarea acestora, în absența unei fapte ilicite proprii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat apelul ca neîntemeiat, dispunând în sensul celor reținute mai sus.
Împotriva acestei decizii, reclamanți și au declarat recurs, înregistrat sub nr- din 1 iulie 2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea deciziei prin admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe, prin admiterea acțiunii introductive în întregime.
Din motivele de recurs se reține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de apel reținând în mod greșit că anumite lucrări ar aparține pârâtului în temeiul accesiunii, în realitate fiind vorba de lucrări ridicate de fostul proprietar pe terenul său, însă cu nerespectarea dispozițiilor legale, din cercetarea la fața locului și raportul de expertiză efectuat în cauză rezultând că toate lucrările la care fac referire se află pe terenul pârâtului, aparținând acestuia.
În ce privește acoperișul pârâtului, arată că aceștia au solicitat rearanjarea acestuia iar nu a plăcilor de pe acoperiș, așa cum greșit a reținut prima instanță.
De asemenea, că dispozițiile art.610 și 615 cod civil sunt în strânsă legătură cu acțiunea în grănițuire, fiind măsuri ce se impun a se efectua ca urmare a constatării depășirii liniei de hotar.
Reclamanții mai arată că în mod greșit a fost constatată lipsa calității procesuale pasive cu privire la anumite capete de cerere, atâta timp cât lucrările aflate pe terenul pârâtului au depășit linia de hotar, încălcând dreptul de proprietate al reclamanților.
În fine, arată că în mod greșit a fost respinsă cererea privind ridicarea unui canal în conformitate cu dispozițiile art.584 Cod civil, prin aceasta instanța îngrădind dreptul reclamanților de a îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.309 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că recursul de față nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește critica potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de grănițuire, se constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât linia de hotar s-a stabilit prin sentința civilă nr.130/28 ianuarie 2002 Judecătoriei Lugoj, modificată prin decizia civilă nr.152/14.02.2003 a Tribunalului Timiș, hotărâre pusă în executare la cererea recurenților.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ce privește cererea reclamanților de a elibera terenul proprietatea acestora de anumite resturi materiale de construcții, întrucât existența acestor reziduuri provin din fapta fostului proprietar la terenului, nefiind consecința faptei proprii a pârâtului.
De asemenea, cererea reclamanților de a fi obligat pârâtul să facă un canal/tuluz pentru scurgerea unor ape reziduale este nefondată, din probele administrate în cauză rezultând că stația de comercializare a produselor petroliere și-a încetat activitatea încă din anul 2003.
În ceea ce privește acoperișul, Curtea apreciază că nu acoperișurile din plastic ondulat ale magaziilor proprietatea pârâtului depășesc linia de hotar, ci jgheaburile și lătezii rămași montați după înlăturarea plăcilor ondulate.
În ceea ce privește soclul de beton al unei pompe, instanța de apel a constatat că reclamanții nu au formulat nici o cerere expresă pentru înlăturarea acesteia, fiind inclus în noțiunea de resturi de materiale de construcții, instanța pronunțându-se asupra cererii de chemare în judecată în limitele învestirii instanței, potrivit aliniatului ultim al art. 129.pr.civ.
Față de cele de mai sus, constatându-se că recursul declarat de reclamanți, nu este întemeiat, urmează să fie respins ca atare, menținându-se decizia atacată, precum și hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.349 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat, pentru grănițuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red.IG/26.11.2008
Dact./27.11.2008
Red. Judecătoria Lugoj -JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
