Obligație de a face. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.107/
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 455, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în C,-, - parter, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, după ce la prima strigare a fost calificată cauza ca fiind RECURS (din 3 apel a devenit 18 recurs pe ordinea din lista de ședință), se prezintă recurentul reclamant, personal, lipsind apărătorul acestuia și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Instanța apreciază că se impune lăsare cauzei la sfârșitul ședinței pentru eventualitatea de a se prezenta în sala de judecată a intimaților pârâți, cât și a apărătorului recurentului reclamant.
După reluarea cauzei, la ora 13.40, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la prima strigare a cauzei, pentru intimatul pârât Municipiul C prin Primar, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 07 aprilie 2008, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța seria - 0100 din 07 aprilie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 300 lei, iar pentru intimata pârâtă C, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 05979 din 09 aprilie 2008, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 4 din 09 aprilie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 200 lei).
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța seria - - nr. - PJ, eliberată de SPIT-V-onstanța la data de 27 martie 2008, cu care face dovada achitării diferenței de timbraj, în sumă de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, prin apărător, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, desființarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că reclamantul a solicitat vânzarea terenului din litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, susținând că în cauză pot fi aplicate dispozițiile nr. 37/2002. Se referă la art. 2 și 3 din această hotărâre.
Arată că tribunalul nu a făcut vorbire despre această hotărâre, depusă la dosar, care contrazice concluzia instanței.
Se referă la faptul că în anul 2003 a formulat o cerere, adresată către locatorul terenului din litigiu, pârâta C, prin care a solicitat aprobarea cererii sale pentru a putea cumpăra terenul. Iar prin adresa din 04 martie 2003, pârâta i-a răspuns că terenurile aferente terenurilor vândute. deținute legal în baza unui contract de închiriere - cum este și cazul său - se vor vinde în conformitate cu prevederile legale existente."
Solicită instanței să observe și precizările depuse la instanța de fond.
- arată că, în decizia tribunalului este menționat faptul că reclamantul nu s-ar fi adresat cu cerere pentru cumpărarea terenului. Ori, cererea este formulată încă din anul 2003, depusă la dosar în copie.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului pârât Municipiul C prin Primar, solicită respingerea recursului formulat de reclamantul, ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite (fila 18).
Învederează că decizia tribunalului este o hotărâre care poate fi adusă la îndeplinire.
Arată că prin se stipulează că aceste vânzări de terenuri ar avea loc numai dacă s-ar considera oportun. Se referă la o procedură mai anevoioasă, care implică și licitații
Se referă la faptul că acest recurs nu aduce nimic nou.
Apărătorul intimatei pârâte, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite (fila 16).
Consideră că în mod temeinic și legal Tribunalul Constanțaa analizat și a soluționat, în raport de actele și lucrările dosarului.
Este de părere că instanța de apel în mod corect a concluzionat că C nu are calitate procesuală pasivă în capătul de cerere privind vânzarea terenului.
Arată că se crează confuzie, fiind doar mandatarul autorității locale. Este instituția care doar primește cererile în vederea vânzării-cumpărării, acestea fiind înaintate apoi autorității locale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 10.02.2006, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și C, ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâtul Municipiul C prin Primar să întocmească dosarul și să înainteze propunerea de încheiere, în favoarea reclamantului, a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 80 mp aferent locuinței situată în C,-, cumpărată de reclamant în temeiul Legii nr.112/1995, obligarea pârâtei C să încheie, în favoarea reclamantului, contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul menționat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că locuința situată în C,- a fost cumpărată de reclamant în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28666 din 09.05.1997, și că distinct de terenul la care se face referire în cuprinsul acestui contract, în suprafață de 53,77 mp, imobilul include și o altă suprafață de 80 mp, ce i-a fost închiriată de C prin contractul de închiriere nr. 18021/14.05.2001.
A mai arătat reclamantul că durata închirierii s-a împlinit la 07.04.2004, că a continuat să folosească terenul în temeiul tacitei relocațiuni, și că în 2002 a solicitat regiei cumpărarea lui, dar solicitarea nu a fost soluționată până în prezent.
Prin sentința civilă nr.4682/20.04.2007 Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să întocmească documentația privind vânzarea către reclamant a imobilului - teren intravilan în suprafață de 80 mp situat în municipiul C,- - conform nr.37/31.01.2002 și a metodologiei aferentă din anexa acesteia.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamantul a cumpărat locuința situată în C,-, în temeiul Legii nr.112/1995, iar terenul aferent acesteia, în suprafață de 53,77 mp, i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.28666/09.05.1997.
La 14.05.2001 reclamantului i-a fost închiriată și o suprafață suplimentară de 80 mp, care excede celei aferentă imobilului construit, iar posibilitatea vânzării acestei suprafețe de teren rezultă din adresa nr. 1266/04.03.2003 a C, prin care s-a comunicat chiriașului că la 01.08.2002 Consiliul de administrație al regiei a hotărât că terenurile aferente locuințelor vândute în temeiul Legii nr.112/1995, deținute legal în baza unui contract de închiriere valabil, se vor vinde în conformitate cu prevederile legale existente. Cum la acea dată era adoptată nr.37/31.01.2002, care reglementează modalitatea de vânzare, obligația pârâtului Municipiul C de a întocmi documentația necesară înstrăinării terenului în litigiu devine actuală.
Cererea de obligare a C la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că această obligație are caracter administrativ și se naște în momentul în care documentația necesară înstrăinării este întocmită.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de pârâții Municipiul C și C au fost admise de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.455/18.10.2007 prin care s-a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a C și s-a respins acțiunea opusă acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu Municipiul C și a fost obligat intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reținut că Caa cționat ca titular al dreptului de administrare asupra imobilului proprietate de stat la încheierea contractului de închiriere pentru terenul în litigiu, iar în această calitate nu are obligația de a întocmi documentația necesară vânzării lui. Acest aspect rezultă cu claritate din "Metodologia privind vânzarea bunurilor imobile aparținând domeniului privat al Municipiului C", anexă la nr.37/2002, unde C nu este menționată printre direcțiile implicate în activitatea de elaborare a documentației necesare înstrăinării.
Referitor la apelul Municipiului C s-a reținut că vânzarea-cumpărarea unui imobil ce aparține domeniului privat al Municipiului C se realizează după analiza oportunității intenției de a vinde, care aparține proprietarului lui, și cum în cauză reclamantul nu a adresat Municipiului Coa semenea solicitare, prin care să-și fi manifestat opțiunea de a cumpăra terenul aferent locuinței cumpărată în temeiul Legii nr.112/1995, oportunitatea unei asemenea înstrăinări nu a fost analizată, iar documentația prevăzută la lit.j din Metodologia anexă la nr.37/2002 nu a fost întocmită.
A mai constatat instanța că cererea adresată de reclamant C nu creează în sarcina Municipiului C obligația de a întocmi documentația necesară vânzării pentru că această solicitare nu îi este opozabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul și a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Cc âtă vreme din conținutul art. 3 din nr.37/2002 rezultă că regia are prerogative în procedura de întocmire a documentației necesară vânzării terenului aflat în litigiu, textul stabilind expres că regiilor autonome aflate în subordinea Consiliului Local și societăților comerciale la care Consiliul Local este acționar unic, li se acordă mandat special să vândă bunurile imobile proprietate privată a municipiului C, pentru care există relații contractuale.
Conținutul acestor prevederi contrazic argumentația instanței de apel, referitoare la inexistența unei legale investiri a Municipiului C cu o cerere de cumpărare a terenului, pentru că C, în calitate de mandatar al Municipiului C, avea obligația să înregistreze cererea formulată de reclamant, să o înainteze spre soluționare proprietarului terenului și să propună întocmirea documentației pentru vânzarea terenului în litigiu deținut de reclamant în baza unui contract legal încheiat.
- greșita stabilire a temeiului juridic al acțiunii pentru că obligația a cărei îndeplinire se solicită nu a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.112/1995, ci pe cele ale nr.37/2002, care instituie în art.1 doar condiția oportunității vânzării; îndeplinirea acestei cerințe nu poate fi pusă la îndoială în cauză pentru că bunul se află în posesia reclamantului din 2001 și este lipit de imobilul pe care îl deține în proprietate, iar prin înstrăinarea lui nu se creează nici un prejudiciu domeniului privat al municipiului.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.28666 încheiat cu C la 09.05.1997, reclamantul și soția acestuia, au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței situată în C,-, compusă din 3 camere de locuit, cu o suprafață utilă de 53,77 mp; prin același contract le-a fost atribuit în folosință cumpărătorilor, pe durata existenței construcției, terenul aferent locuinței, în suprafață de 53,77 mp.
Prin contractul de închiriere nr.18021/14.05.2001 Caî nchiriat reclamantului suprafața de 80 mp situată în C,-, care depășește terenul aferent construcției, începând cu data de 14.05.2001 și până la 07.04.2004.
Invocând existența unui drept de preemțiune la cumpărarea terenului închiriat și prevederile art.6 și 37 din Legea nr.112/1995, iar ulterior - conform precizărilor depuse la termenul din 13.06.2006 (fila 35 din dosarul de fond) - dispozițiile Codului civil, reclamantul a solicitat obligarea Municipiului C prin Primar, în calitate de proprietar al terenului aflat în litigiu, și a C, în calitatea sa de administrator al aceluiași bun, la întocmirea documentației necesare înstrăinării bunului și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Soluționând cauza, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au apreciat că, în lipsa unor dispoziții exprese din care să rezulte obligația statului sau a unităților administrativ teritoriale de a vinde terenurile aferente locuințelor aflate sub incidența art.9 din Legea nr.112/1995 către cumpărătorii acestora, înstrăinarea lor este guvernată de dispozițiile hotărârii de consiliu local care stabilește metodologia de vânzare a bunurilor imobile aflate în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, respectiv nr.37/2002.
Criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor acestei hotărâri, invocate în recurs, nu pot fi reținute ca întemeiate pentru că instanța de apel în mod corect a apreciat atât asupra lipsei calității procesuale pasive a C, cât și asupra inexistenței obligației Municipiului C de a întocmi documentația necesară vânzării conform metodologiei aprobată prin hotărârea menționată.
Astfel, din conținutul art.3 al hotărârii rezultă că mandatul special acordat regiilor autonome aflate în subordinea Consiliului Local vizează doar imobilele din proprietatea privată a municipiului C, pentru care există relații contractuale între regii și alte societăți comerciale, ori contractul de închiriere nr. 18021/14.05.2001, invocat de reclamant, a fost încheiat de regie cu o persoană fizică, neaflându-se sub incidența normei menționată.
Corect a fost reținută și inexistența obligației Municipiului C de a întocmi documentația necesară înstrăinării terenului închiriat pentru că prevederile nr.37/2002 - care instituie această cerință - nu sunt aplicabile speței; regimul juridic al terenurilor aferente locuințelor cumpărate în condițiile art.9 din Legea nr.112/1995 este cel stabilit de art. 26 alin. ultim din acest act normativ și art. 37 din Normele ei metodologice de aplicare, republicate în baza art.II din nr.HG11/1997, din a căror interpretare rezultă că, în virtutea legii, cumpărătorii acestor construcții devin și proprietarii terenurilor aferente lor, terenul aferent reprezentând "ceea ce ține de respectiva construcție".
Astfel, textul din norme stabilește că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".
Art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea logică a acestor norme rezultă că, dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr.18/1991.
Prin urmare, în calitate de titular al contractul de vânzare cumpărare nr.28666 din 09.05.1997, reclamantul are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinței achiziționată, dar valorificarea acestei vocații nu se poate realiza decât în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991, iar nu în prezentul cadru procesual, urmând ca în cursul procedurii administrative să se determine și limitele "terenului aferent" la fac referire prevederile legale menționate și care, în fapt, reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție și asigură normala ei utilizare.
Constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor de drept material incidente cauzei, cu respectarea limitelor stabilite prin cererea de chemare, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 alin.1 din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 455, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 18 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în C,-, - parter, având ca obiectobligația de a face.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata C și 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul C prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs: /23.05.2008
Gref.AB./2 ex./27.05.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
