Obligație de a face. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1074
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.219 din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurentul pârât și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat,pentru recurentul pârât, a susținut că instanța de apel în mod eronat a micșorat suma reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri și construcții efectuate de pârât la imobilul reclamantului, de la 24.617 lei la 20.166 lei, considerând că nu este o eroare materială strecurată în concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul calculând corect cele două sume de 6327 lei și 18290 lei. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței, ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant, a susținut că în mod corect instanța de apel a diminuat cuantumul sumei acordată de instanța de fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10.09.2007, reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să-i predea imobilul *spațiul comercial și cameră de ), situat în com. de sat, potrivit înțelegerii din data de 10.10.2004, consemnată într-un act sub semnătură privată.
A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat că la data de 7.08.2004 a încheiat cu pârâtul o convenție prin care, pentru suma de 1000 dolari, i-a vândut un spațiu comercial și o cameră din. Ulterior, în data de 10.10.2004, tot prin înțelegere, au stabilit ca după minimum 1 an pârâtul să-i predea bunurile iar reclamantul să-i restituie prețul încasat și totodată să-i achite c/val. îmbunătățirilor pe care acesta le-a adus bunului.
A menționat că la data de 1.06.2007, i-a solicitat pârâtului să-i restituie imobilul conform înțelegerii, dar acesta a refuzat iar el a cosemnat suma reprezentând prețul vânzării pe numele acestuia, considerând că și-a îndeplinit obligația contractuală.
Pârâtul a formulat întimpinare și cerere reconvențională arătând că este de acord cu predarea spațiului comercial, după achitarea prețului și a c/valorii îmbunătățirilor aduse imobilului la valoarea actuală.
A precizat că a adus îmbunătățiri imobilului constând in demolat din chirpici și a construit alta din temelie cu temelie de beton, ziduri din cărămidă arsă acoperită cu țiglă și o parte cu plăci de azbociment, polată la streașină, pardosit cu gresie, faianțare la chiuvetă, tencuit interior și exterior, finisat în multibat, gletuit, zugrăvit in vopsea lavabilă interior și exterior, instalație electrică, montat uși și geamuri din termopan, instalație sanitară cu 2 chiuvete și boiler, instalație de aer condiționat, hazna de scurgere a apei, folosind lemnărie și bile de lemn noi.
Reclamantul a formulat întâmpinare și precizare la acțiunea principală, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000.000 lei vechi, reprezentând c/val. materialelor rezultate din demolarea vechii clădiri.
A arătat, de asemenea, că lucrările efectuate de pârât nu sunt cele arătate in cererea sa și că acesta a refăcut acoperișul preferând țigla și înlocuind-o in proporție de 15 %, a gletuit interior, a făcut polată la streașină, și a zidit numai în perimetrul de la grindă la acoperiș, iar instalația electrică exista la vechea clădire.
Prin sentința civilă nr. 1525/2008 a Judecătoriei Craiovas -a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului și cererea reconvențională.
A fost respinsă cererea reclamantului în despăgubiri reprezentând c/v materialelor demolate de pârât ca fiind rămasă fără obiect.
A fost obligat pârâtul să-i predea reclamantului clădirea spațiu comercial și camera din proprietatea acestuia din sat, comuna de Cîmp.
A fost obligat reclamantul să-i restituie pârâtului suma de 1000 dolari primită cu titlu de preț și la plata sumei de 24. 617 lei reprezentând c/v lucrărilor de îmbunătățiri și construcții efectuate de acesta la imobilul reclamantului.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligat reclamantul la 2000 lei cu acest titlu către pârât.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că la data de 7.08.2004, între părți a intervenit o convenție privind vânzarea imobilului proprietatea reclamantului, compus din clădire spațiu comercial și o cameră din, construită din chirpici și acoperită cu plăci de azbociment, situată în com. de Cîmp sat, pentru prețul de 1000 dolari primit de la pârâtul.
In această convenție s-a menționat și o clauză potrivit căreia, după minimum un an de la funcționare, pârâtul să-i restituie reclamantului imobilul respectiv, iar acesta să-i înapoieze suma de 1000 dolari încasată cu titlu de preț și cheltuielile pe care pârâtul le face pentru modernizarea spațiului comercial dovedite prin documente, chitanțe și facturi fiscale. La data de 1.06.2007, reclamantul i-a solicitat pârâtului să-i restituie spațiul comercial și pentru că nu s-au înțeles cu privire la valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului de către pârât, reclamantul i-a consemnat acestuia prețul.
La imobilul proprietatea reclamantului, ce a făcut obiectul convenției, pîrîtul a adus îmbunătățiri care au fost evaluate prin expertiză la suma de 18.290 lei, manopera lucrării fiind de 6.327 lei. Aceste îmbunătățiri au sporit valoarea imobilului și potrivit clauzelor stabilite de comun acord trebuie să fie achitate pârâtului de către reclamant.
În drept s-au indicat dispoz. art. 969 civ. 1073 și urm. civ.
Cererea reclamantului in despăgubiri, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000.000 lei vechi, reprezentând c/val. materialelor rezultate din demolări și însușită de acesta, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, reclamantul acceptând restituirea acestor materiale de către pârât in timpul expertizei.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul -, criticând- ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, a susținut, în esență că, în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 24617 lei reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățiri și construcții efectuate de pârât la imobilul proprietatea sa, când, în realitate, așa cum a rezultat din expertiza tehnică realizată în cauză, ar fi trebuit obligat la suma de 18290 lei, confuzia instanței în interpretarea actului dedus judecății fiind aceea că a adunat suma de 18290 lei cu suma de 6327 lei, ultima sumă reprezentând manoperă din totalul de 18290.
Reclamantul a mai susținut că în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, fără a stabili cărei părți îi aparține culpa, având în vedere că din probele administrate reieșit clar că pârâtul se face vinovat de declanșarea procesului întrucât apelantul-reclamant încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului dedus judecății.
Prin decizia nr.219 din 01.04.2009, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 20.166 leu reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri și a construcției efectuate de pârât la imobilul reclamantului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Instanța de apel a constatat că este întemeiat primul motiv de apel întrucât Tribunalul în mod greșit a stabilit suma de 24.617 lei ca valoare a lucrărilor de îmbunătățiri și construcții efectuate de pârât, deoarece din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului este de 18.290 lei, iar a manoperei de 1245,55 lei conform anexei, și nu de 6327 lei cum, dintr-o eroare s-a menționat în raport - eroare neobservată de prima instanță. A stabilit că suma datorată de reclamant pârâtului este de 20.166 lei, în loc de 24.617 lei.
C de-al doilea motiv de apel referitor la acordarea cheltuielilor de judecată s-a considerat neîntemeiat, instanța reținând că s-au aplicat corect dispozițiile art.276 în baza cărora s-au compensat parțial cheltuielile - reclamantul fiind în culpă procesuală pentru că nu i-a restituit pârâtului prețul imobilului și valoarea îmbunătățirilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, susținând că prima instanță a stabilit corect suma datorată de reclamantul- pârât pentru îmbunătățirile pe care le-a adus imobilului acestuia, considerând că reclamantul putea să ceară îndreptarea unei eventuale erori materiale pe calea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a stabilit corect suma datorată de reclamant pârâtului, la 20.166 lei,total rezultat din adăugarea la suma de 18.290 lei ce reprezintă valoarea lucrărilor de construcție și îmbunătățiri efectuate de pârât ( constând în valoare materiale - 11.961,65 lei și valoare manoperă - 6.327,45 lei ) a sumei de 1.246 lei ce reprezintă valoarea manoperei lucrărilor efectuate de pârât pentru demolarea vechii clădiri.
Din concluziile și anexa la raportul de expertiză rezultă în mod clar că în suma de 18.290 lei este inclusă și suma de 6.327 lei reprezentând valoarea manoperei la lucrările de îmbunătățiri, astfel că în mod eronat prima instanță a adăugat această sumă la valoarea totală a îmbunătățirilor.
Prin acest mod de calcul s-a ajuns ca reclamantul să plătească pârâtului de două ori valoarea manoperei lucrărilor de îmbunătățiri - ceea ce reprezintă o soluție incorectă, injustă - și în mod legal a fost corectată de către instanța de apel prin decizia recurată.
sumelor stabilite prin raportul de expertiză se poate realiza și prin exercitarea căilor de atac, fără a fi condiționată de formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză.
De altfel, raportul de expertiză nu conține erori materiale, prima instanță fiind în eroare cu privire la componența sumei de 18.291 lei, neobservând că include și valoarea manoperei îmbunătățirilor.
Față de aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei, urmând ca, în baza art.312 pr.civ. să se resping, ca nefondat, recursul.
În baza art.274 pr.civ. recurentul se va obliga către intimat la plata cheltuielilor de judecată suportate de acesta în recurs - în sumă de 1500 lei - reprezentând onorariu apărător, cheltuieli justificate cu chitanța nr.19 din 19 oct.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.219 din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
-
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
