Obligație de a face. Decizia 1084/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1138/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1084
Ședința publică de la 23.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 81 A din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât și cu intimatele pârâte DISTRIGAZ SUD și C DISTRIGAZ SUD
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, în calitate de reprezentant al recurentului pârât-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 22.06.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, avocatul, pentru intimatul reclamant-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 03.06.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, însoțită de chitanța nr. 45 din 3 iunie 2009, lipsind intimatele pârâte Sud A și Sud rețele
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 17 iunie 2009, a unei întâmpinări formulată de către intimatul, cu copie pentru comunicare.
Avocatul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Solicită comunicarea întâmpinării depuse la dosar și acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de apărările formulate.
Curtea comunică avocatului recurentului copia întâmpinării formulată de intimatul, depusă la dosar cu respectarea dispozițiilor art. 308 alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă.
Avocatul intimatului, având cuvântul asupra cererii formulate, arată că se opune la acordarea unui termen pentru motivul invocat, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la doar cu respectarea termenului procedural, partea adversă având suficient timp pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia. În situația în care instanța va aprecia că se imune acordarea unui termen în acest sens, solicită ca întâmpinarea să fie avută în vedere ca și concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, având în vedere obiectul recursului, prin care se critică, în mod exclusiv, compensarea cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune acordarea unui termen pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentului să ia cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar, act procedural prin care nu se invocă excepții de ordine publică.
Dispune strigarea pricinii la ordine, având în vedere că a fost solicitată pe lista cauzelor la amânare fără discuții.
La reluarea cauzei, răspund aceleași părți.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului pârât-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului reclamant-pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se avea în vedere apărările expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1680 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 45 din 3 iunie 2009, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 20 februarie 2008, sub nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pârâții, Sud SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să desființeze instalația de alimentare cu gaze naturală, aflată pe proprietatea sa, în termen de zece zile de la pronunțarea unei hotărâri executorii, să fie obligată pârâta Sud SA la debranșarea imobilului situat în-, de la instalația de alimentare cu gaze naturale, în termen de cinci zile de la pronunțarea unei hotărâri executorii, obligarea aceleiași pârâte să realizeze un nou branșament pentru alimentarea cu gaze naturală a aceluiași imobil, în cazul în care pârâtul nu își va executa obligația, să fie autorizat reclamantul la desființarea instalației pe cheltuiala pârâtului, în cazul în care pârâta Sud SA nu își va executa obligația, să fie obligată la plata unei amenzi civile, conform art. 580 Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
La data de 23 mai 2008, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată; pe cale de cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la găsirea unei soluții tehnice și punerea ei în aplicare, pe cheltuiala sa, privind fundația comună a celor două imobile, privind structura de rezistență a imobilului de la nr. 19, obligarea reclamantului la efectuarea lucrărilor de izolare a canalului imobilului situat la nr. 19, cu respectarea STAS-urilor tehnice și a avizelor organelor de specialitate, obligarea reclamantului la efectuarea lucrărilor de reparații la imobilul de la nr. 19 sau a contravalorii acestora, în situația în care vor fi efectuate de pârât, precum și obligarea la efectuarea instalațiilor de alimentare cu gaze a imobilului de la nr. 19, pe cheltuiala sa, cu avizele tuturor organelor abilitate și a respectării legii, precum și la plata contravalorii daunelor produse prin acțiunile sale, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 23 mai 2008, instanța a dispus disjungerea petitelor reconvenționalei formulate la punctele 1 - 4 și 6, formând un nou dosar, cu nr-.
La termenul de din 06 iunie 2008, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC Sud Rețele SRL.
Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut că, pe terenul care a avut anterior nr. 21, se află două construcții tip parter, așa cum rezultă din actul de alipire autentic nr. 545/2007.
În urma efectuării expertizei tehnice, instanța a reținut că alimentarea cu gaze naturale a imobilului pârâtului este asigurată din branșamentul reclamantului, robinetul de racord și regulatorul aflându-se în demisolul noii construcții, autorizate la cererea reclamantului, ceea ce prezintă pericol potențial de explozie, iar țeava de alimentare cu gaze naturale a pârâtului pornește din demisolul casei reclamantului și ajunge la exterior prin zidul construcției.
A mai reținut, din expertiza efectuată, că instalația aparținând pârâtului se poate alimenta din rețeaua de gaze naturale stradală, printr-un branșament propriu.
Deși prima instanță a constat că pârâtul a avut acordul antecesorului reclamantului pentru a se lega la branșamentul existent, în prezent, regimul imobilului s-a schimbat, alipindu-se alte patru loturi la terenul inițial.
Pornind de la împrejurarea că reclamantul a obținut o autorizație de demolare a vechilor construcții și o autorizație de construire pentru un imobil cu patru etaje, a reținut că țeava de alimentare cu gaze naturale a imobilului pârâtului nu se mai încadrează în normele legale, conferite de Legea nr. 351/2004 modificată, așa cum s-a reținut în raportul de expertiză.
În consecință, față de art. 480 și următoarele Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea principală, a obligat pârâtul la ridicarea instalației aflate pe proprietatea reclamantului.
În temeiul Legilor nr. 351/2004 și nr. 346/2007, a respins cererile reclamantului vizând efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de debranșare, de realizare a unui nou branșament, de eliberare a avizelor necesare, ca neîntemeiată, reținând că există o procedură specială și obligatorie în domeniul avizării și efectuării a acestor lucrări.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se impune stabilirea unui termen de executare a obligației ce îi incumbă pârâtului, față de faptul că prezenta procedură nu permite stabilirea unui termen, iar reclamantul are posibilitatea să-l constrângă pe pârât să se conformeze obligației, în cazul în care nu ar executa-o de bunăvoie.
Instanța a apreciat că este neîntemeiată și cererea reclamantului de executare a hotărârii pe cheltuiala pârâtului, cu motivarea că reaua voință în executarea sentinței de către pârât nu se poate prezuma, iar reclamantul nu deține încă un titlu în acest sens.
A respins și cererea de aplicare a unei amenzi civile în sarcina pârâtelor societăți comerciale, față de împrejurarea că reclamantul nu deține un titlu executoriu, având ca obiect o obligație de a face, mai mult, în sarcina societății nu s-a stabilit nicio obligație de a executa.
Cu privire la cererea reconvențională, având ca obiect obligația reclamantului - pârât reconvențional să efectueze instalația de alimentare cu gaze a imobilului său, a apreciat că cererea este neîntemeiată, având în vedere că o atare obligație cade în sarcina proprietarului consumator, deci, în sarcina pârâtului - reclamant reconvențional, conform Legii nr. 351/2004 modificată.
În baza art. 274 și următoarele Cod de procedură civilă a compensat cheltuielile de judecată administrate de reclamant și de pârâtul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod de procedură civilă, reclamantul și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 81 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul - pârât - reclamant împotriva sentinței civile nr. 6374 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II a Civilă, în contradictoriu cu apelantul - reclamant - pârât și intimatele - pârâte SC Sud SA și SC Sud Rețele SRL; a admis apelul formulat de apelantul - reclamant - pârât împotriva aceleiași sentințe civile; a schimbat în parte sentința atacată; a respins, ca rămas fără obiect, petitul privind obligarea pârâtului - reclamant la ridicarea instalației de alimentare cu gaze naturale; a obligat pârâtul - reclamant la cheltuieli parțiale de judecată către reclamantul - pârât, în sumă de 1.229 lei; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a obligat apelantul - pârât - reclamant la plata cheltuielilor de judecată în apel către apelantul - reclamant - pârât în sumă de 1.100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, examinând sentința apelată, prin prisma art. 294 și următoarele Cod de procedură civilă, în raport de criticile formulate de, astfel cum au fost restrânse la termenul de judecată din 22 ianuarie 2009, privitoare la modalitatea de soluționare a petitului ce vizează cheltuieli de judecată, precum și la împrejurarea că pârâtul a executat obligația impusă prin hotărâre, a constatat că sentința apelată este, în parte, nelegală, urmând a fi schimbată în consecință.
Astfel, față de împrejurarea că apelantul a învederat executarea obligației de către intimatul, în temeiul art. 296 alin. 1 raportat la art. 112 pct. 3 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins, ca rămas fără obiect, petitul privind obligarea pârâtului - reclamant la ridicarea instalației de alimentare cu gaze naturale, apreciind că, în condițiile în care chiar partea interesată a învederat executarea obligației de către debitorul acesteia, nu i se creează apelantului o situație mai grea în propria cale de atac, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 296 teza a II-a Cod de procedură civilă.
Se constată că prima instanță a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată administrate de părțile persoane fizice, cu încălcarea art. 276 Cod de procedură civilă, criticile apelantului sub acest aspect fiind întemeiate, având în vedere că prima instanță a respins cererea reconvențională. În aceste condiții, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 276 Cod de procedură civilă, text care permite compensarea cheltuielilor doar în situația când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte.
În consecință, față de dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, sentința apelată a fost schimbată în parte și, sub acest aspect, tribunalul a dispus obligarea pârâtului - reclamant reconvențional la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamantul - pârât reconvențional, în cuantum de 1.229 lei, sumă formată din onorariul expertului, taxa de timbru și timbrul judiciar, precum și onorariul avocatului.
În raport de dispozițiile art. 274, 276 și 298 Cod de procedură civilă, față de împrejurarea că apelul declarat de reclamantul a fost admis prin schimbarea în parte a sentinței, conform considerentelor anterior arătate, tribunalul l-a obligat pe apelantul - intimat la plata cheltuielilor de judecată, administrate în calea de atac, către apelantul, în cuantum de 1.100 lei, reprezentând onorariul avocatului, față de culpa apelantului intimat, în declanșarea căii de atac.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul - reclamant, solicitând admiterea recursului, cu consecința menținerii soluției compensării cheltuielilor de judecată, pronunțate de către Judecătoria Sectorului 5 B și obligării sale la plata doar a din valoarea cheltuielilor de judecată vizând judecata în apel, deoarece nu doar el a inițiat calea de atac a apelului, astfel cum greșit a reținut Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ci și reclamantul - pârât - apelant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine cauzei, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu consecința obligării la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamantul - pârât, în sumă de 1229 lei, dar și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1.100 lei, către apelantul.
În acest sens, recurentul a arătat că, în mod corect, instanța de fond, soluționând doar o parte din capetele de cerere cuprinse în cererea sa reconvențională, mai puțin cele disjunse, a dispus compensarea cheltuielilor de judecată administrate de și de recurent, instanța de apel admițând, în mod nelegal, acest motiv de apel și obligându-l la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu soluționarea fondului pricinii, în cuantum de 1.229 lei.
Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de apel rezidă, în opinia recurentului, și în aceea că, în mod greșit, tribunalul a interpretat și aplicat legea, obligându-l la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 1.100 lei, reținând eronat că apelantul este în culpă în declanșarea căii de atac a apelului. Or, din piesele dosarului, rezultă că sentința civilă nr. 6374/12.09.2008 a Judecătoriei sectorului 5 Baf ost apelată de ambele părți, astfel încât, în cauză, erau incidente dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă și ambele părți trebuiau obligate, în mod egal, la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca temeinice și legale, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, intimatul a arătat că pârâtul - reclamant nu a avut nici o pretenție admisă și, fiind singurul care a căzut în pretenții, tribunalul a apreciat, în mod corect, că prima instanță a procedat greșit, când a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, încălcând astfel dispozițiile art.276 Cod procedură civilă.
Referitor la critica recurentului, cu privire la obligarea acestuia, de către tribunal, la plata cheltuielilor de judecată administrate în calea de atac a apelului, intimatul a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă, întrucât nu există nici o participare procesuală, ci un singur reclamant și un singur pârât.
În etapa procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analiza deciziei recurate va avea două branșe distincte, raportate la cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond și la cele aferente apelului.
Astfel, în ceea ce privește măsura compensării dispusă de instanța de fond, cenzurată și schimbată de instanța de apel, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este cea legală, întrucât, în cauză, nu erau incidente dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, care prevăd posibilitatea compensării cheltuielilor de judecată, doar în situația în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte.
Or, din examinarea cererii principale și a cererii reconvenționale, astfel cum a fost disjunsă, prin încheierea de la data de 23.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, rezultă că cererea principală, formulată și precizată de reclamantul-pârât, a fost admisă în parte, fiind obligat pârâtul - reclamant la ridicarea instalației cu alimentare cu gaze naturale, aflată pe proprietatea reclamantului, respingându-se celelalte capete de cerere formulate de reclamant, ca neîntemeiate, iar cererea reconvențională (petitul 5) formulată de pârâtul - reclamant a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În această ipoteză, nu putem admite teza recurentului, conform căreia cererea reconvențională nu a fost respinsă în totalitate, astfel încât s-ar fi impus compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât, astfel cum constată Curtea, singurul capăt al cererii reconvenționale, cu care instanța de fond a rămas învestită, a fost respins, în urma disjungerii, capetele disjunse din cererea sa reconvențională, formând un dosar nou și putând determina o apreciere distinctă a instanței de judecată, învestită cu acele capete de cerere, asupra cheltuielilor de judecată ce vor fi necesare și se vor efectua în dosarul nou format.
În cest context, Curtea apreciază că, în mod legal, tribunalul a schimbat soluția pronunțată de instanța de fond, obligându-l pe pârâtul - reclamant reconvențional la plata cheltuielilor parțiale de judecată, în cuantum de 1.229 lei, sumă formată din onorariu expertului, taxa de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocațial, al căror cuantum nu a fost contestat și, oricum, ar fi reprezentat un aspect de temeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu ar fi putut fi cenzurat de către instanța de recurs.
În ceea ce privește soluția tribunalului d e obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluționarea apelului, în favoarea apelantului, Curtea o apreciază, de asemenea, ca fiind legală, întrucât, contrar susținerilor recurentului, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă, care se aplică, în caz de coparticipare procesuală, numai între reclamanți sau numai între pârâți, în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce a avut fiecare, sau după felul raportului de drept dintre ei și, nicidecum, între reclamant și pârât, părți cu interese contrarii.
Or, în cauză, se constată că, deși ambele părți au exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 6374/12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, apelul declarat de apelantul a fost anulat, ca netimbrat, astfel încât nu a mai fost examinat pe fondul său, iar apelul formulat de apelantul a fost admis, schimbându-se în parte sentința atacată, constatându-se că a rămas fără obiect petitul privind obligarea pârâtului - reclamant la ridicarea instalației de alimentarea cu gaze naturale și fiind obligat pârâtul reclamant la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamantul - pârât în sumă de 1.229 lei.
Astfel, împrejurarea că a intervenit executarea obligației de către pârâtul - reclamant, între momentul pronunțării soluției de către instanța de fond și momentul soluționării apelului, deci, pe parcursul procesului, nu înlătură culpa procesuală a pârâtului - reclamant în declanșarea căii de atac a apelului de către apelantul, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată aferente apelului.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt operante motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, tribunalul respectând obligațiile impuse de art. 261 Cod procedură civilă, privind expunerea motivelor de fapt și de drept, ce au fundamentat soluția pronunțată și interpretând și aplicând, în mod legal, dispozițiile pertinente în materia cheltuielilor de judecată, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant împotriva deciziei civile nr. 81 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
În conformitate cu art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 și 316 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe recurentul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 45 din 03.06.2009, cheltuieli de judecată reduse în considerarea criteriilor instituite de art.274 alin.3 Cod procedură civilă, prin raportare, în special, la obiectul recursului și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant împotriva deciziei civile nr. 81 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât și cu intimatele - pârâte SC Sud SA și SC Sud Rețele SRL.
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimatul, reduse conform art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehodact./ cs
2ex./06.07.2009
-5.-;A,
Jud.5.-
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Ioana Aurora Herold
