Obligație de a face. Decizia 1099/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1099
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local T împotriva sentinței civile nr.305 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta (), pârâții Primăria Mun.T, Ministerul Finanțelor Publice-prin T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către pârât Primăria mun. T în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 305 din 26.02.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a respins acțiunea față de această pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului T și a obligat acest pârât să-i elibereze reclamantei o adeverință cu privire la perioada lucrată în cadrul Consiliului Popular T, pe perioada 01.09.1980 - 22.11.1982.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei T, și a respins acțiunea față de Primăria Municipiului
A obligat pârâtul Consiliul Local T la plata de daune interese în cuantum de 50 lei/zi de întârziere până la data eliberării adeverinței.
A obligat pârâtul Consiliul Local T la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 130,55 lei,către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1301/13.06.2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria T și obligată aceasta să îi elibereze reclamantei o adeverință din care sa rezulte perioada lucrată în cadrul Consiliului popular al municipiului T, în intervalul 1980-1982, fiind respinsă excepția invocată de această pârâtă. Au fost respinse cererile în contradictoriu cu DGFP și Consiliul local T, precum și obligarea la daune interese, ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Primăria Municipiului T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța nu a reținut susținerea sa că nu este deținătoarea statelor de plată pentru încasatorii procentuali, astfel încât este în imposibilitate de a emite adeverința solicitată.
Prin decizia civilă nr. 622/CA/20.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul O l t, secția civilă - litigii de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-.
Instanța, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtele Primăria T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, privind lipsa calității procesuale pasive. În acest sens s-a reținut că reclamanta avea raporturi de muncă cu Consiliul Popular al Municipiului T, iar succesoarea acestei instituții este Consiliul Local T, astfel că între pârâtele DGFP și Primăria T și reclamantă nu există raporturi contractuale care să atragă vreo obligație în sarcina acestora.
Pe fondul cauzei, analizând actele aflate la dosar s-a reținut că reclamanta a fost salariată în cadrul Consiliului popular al municipiului T - circumscripția financiară, în perioada 01.09.1980 - 22.11.1982, perioadă ce este înscrisă în carnetul de muncă. Începând cu anul 2005 reclamanta s-a adresat cu mai multe cereri Primăriei T, prin care solicita eliberarea unei adeverințe cu veniturile realizate, act necesar în vederea recalculării pensiei, însa această instituție i-a comunicat că aceasta nu figurează în arhivele pe care le deține.
În speță s-a apreciat, în raport de prevederile art. 40 alin. 2 lit. h), conform cărora angajatorul are obligația să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, că această obligație îi revine angajatorului Consiliul Local T, având în vedere și înregistrările din carnetul de muncă, care potrivit Legii 19/2000, fac dovada vechimii in muncă.
Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local T și a fost obligat acesta să elibereze reclamantei o adeverință cu privire la perioada lucrată în cadrul Consiliului Popular T, pe perioada 01.09.1980 - 22.11.1982.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea daunelor interese în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, instanța l-a admis, având în vedere dispozițiile art.1082 Cod civil, precum și faptul că reclamanta a făcut dovada prejudiciului pe care îl suportă prin întârzierea eliberării adeverinței, prejudiciu ce constă în imposibilitatea recalculării pensiei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul Consiliul local T la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local T, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că, începând cu anul 1990, Circumscripția Financiară Taf ost preluată de către Administrația Generală a Finanțelor Publice T cu toate documentele și arhiva întocmite de anagajați.
În acest sens, recurentul a arătat că, în urma verificării statelor de plată ale Consiliului Popular al Municipiului T pentru anii1980-1982, s-a constatat că instituția nu deține statele de plată cu încasatorii procentuali, fapt care i-a fost adus la cunoștință reclamantei prin adresa nr.21493/24.07.2007 și adresa nr.27751/14.09.2007, conform prevedrilor Legii nr.554/2004.
A mai arătat că reclamanta a fost încunoștințată, de asemenea, cu privire la faptul că cererea i-a fost redirecționată către Administrația Generală a Finanțelor Publice T, solicitându-se acestei instituții soluționarea cazului reclamantei, motivat de faptul că în arhiva Consiliului Local al Municipiului T nu se regăsesc statele de plată de la Consiliul Popular al Municipiului T, Circumscripția Financiară - încasatorii procentuali.
În ceea ce privește obligarea sa la plata daunelor interese în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere până la eliberarea adeverinței, precum și la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a susținut că aceste obligații nu pot fi stabilite în sarcina sa, întrucât Consiliul Local al Municipiului T nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi reținută reaua credință cu privire la neeliberarea adeverinței, fiind vorba de imposibilitatea instituției de a răspunde solicitărilor reclamantei motivat de faptul că în arhivele sale nu există statele de plată.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând, sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea aprecaiză că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Având în vedere că, în cauză, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului T este în strânsă legătură cu fondul cauzei și cu obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea recurată, fiind motivată pe lipsa calității recurentului de deținător al arhivei fostei Circumscripții Financiare din cadrul Consiliului Popular al Municipiului T, Curtea urmează a examina această excepție odată cu criticile recurentului pe fondul cauzei.
Astfel, se apreciază că instanța de fond, reținând că pârâtul Consiliul Local al Municipiului T este cel obligat în raportul juridic dedus judecății, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și o justă apreciere a probelor administrate.
Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit mențiunilor înscrise în carnetul de muncă, reclamanta a fost angajată în perioada 01.09.1980-22.11.1982 la Consiliul Popular al Municipiului T- Circumscripția Financiară în funcția de încasator procentual, fiind așadar de necontestat calitatea de angajator a acestei fostei instituții a administrației publice locale la data respectivă.
În cursul anului 1990 început reorganizarea autorităților administrației publice locale, pe baza principiilor autonomiei locale, fiind adoptate o serie de acte normative prin care s-a realizat trecerea la noile instituții ale administrației publice locale, în acest sens fiind Legea nr. 5/1990 privind administrarea judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor la organizarea de alegeri locale si Hotarirea Guvernului nr. 932/1990 privind pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Legii nr. 5/1990.
De asemenea, în anul următor a fost adoptată Legea nr.9/1991 privind administratia publica locala, prin care au fost abrogate actele normative menționate, dar și Legea nr. 57/1968 privind organizarea si functionarea consiliilor populare și care la art.117 dispunea că " secretarii si ceilalti angajati ai actualelor primarii si prefecturi ramin in functie, respectiv trec la consiliile locale si judetene, urmind a fi confirmati pe post sau, dupa caz, inlocuiti, in conditiile legii".
Din succesiunea acestor acte normative și din prevederile textului de lege enunțat se poate deduce că actualul Consiliu Local al Municipiul T este succesor al fostului Consiliu Popular al Municipiului T, cel puțin pe linia preluării personalului angajat la această fostă instituție.
Prin urmare, în virtutea acestei calități, pârâtul avea obligația păstrării arhivelor de personal și comunicării, pe baza acestora, a relațiilor necesare foștilor salariați ai Consiliului Popular al Municipiului
În acest sens, sunt prevederile art.40 alin.2 lit.h, invocate de instanța de fond în motivarea soluției sale, prevederi potrivit cărora angajatorului îi revine, printre altele, obligația "să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului", precum și disp.art. 163 alin.2, în conformitate cu care " statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii".
Recurentul pârât susține că Circumscripția Financiară din cadrul fostului Consiliu Popular al Municipiului Taf ost preluată, odată cu documentele întocmite și arhiva de personal, de către Administrația Generală a Finanțelor Publice în anul 1990, fără a indica însă actul normativ care atestă această preluare, procesele-verbale de predare primire a arhivei sau alte documente atestând predarea arhivei către instituția menționată.
Mai mult, se constată că, în urma înaintării cererii reclamantei către Direcția Generală a Finanțelor Publice prin adresa nr.27345/26.09.2005, această din urmă instituție a comunicat prin adresa nr.30846/12.10.2005 (fila 9 dosar nr-) că în arhiva instituției nu se regăsesc date privind veniturile realizate de reclamantă în perioada 01.09.1980-22.11.1982, întrucât la data respectivă Circumscripția Financiară aparținea de Primăria
La rândul său, Primăria Municipiului T - Compartimentul Arhivă, prin adresa nr.21493/24.07.2007 (fila 10 dosar nr-) a comunicat reclamantei că, din verificarea statelor de plată ale Consiliului Popular al Municipiului T anii 1980-1982, s-a constatat că nu deține state cu încasatorii procentuali, iar în motivarea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate într-un prim ciclu procesual de Tribunalul Tulcea, această instituție a invocat, ca și recurentul pârât din prezentul recurs, faptul că arhiva s-ar afla la Administrația Financiară, spre competența căreia a fost redirecționată cererea reclamantei.
Față de răspunsurile comunicate, instanța de recurs a solicitat din nou Direcției Generale a Finanțelor Publice T relații privind situația arhivelor fostei Circumscripții Financiare din cadrul Consiliului Popular al Municipiului T, prin adresa nr.18707/28.12.2009 această instituție comunicând că personalul a rămas la DGFP T, însă arhiva a fost preluată de Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului
Prin urmare, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cele trei instituții, chemate în judecată ca pârâte în prezenta cauză - Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T- își fiecare calitatea de deținător al arhivei de personal al fostei Circumscripții Financiare din cadrul Consiliului Popular al Municipiului T și își declină reciproc competența de soluționare a cererii reclamantei privind comunicarea informațiilor legate de calitatea sa de salariat al acestei instituții în perioada 01.09.1980-22-11-1982, astfel încât la aproape 5 ani de la formularea cererii sale, reclamanta se află în situația de a nu primi un răspuns la această cerere și, chiar mai mult, în situația de a nu-i fi adusă la cunoștință instituția deținătoare a arhivei, competentă a-i furniza informațiile solicitate.
În aceste condiții, nu se poate decât constata că, în temeiul art.40 lit, obligația eliberării adeverinței revine persoanei juridice succesoare a Consiliului Popular al Municipiului T, menționat în calitate de angajator în carnetul de muncă al reclamantei, iar această instituție rezultă a fi, potrivit actelor normative prin care s-a inițiat organizarea autorităților publice locale pe principiile autonomiei locale descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, recurentul Consiliul Local al Municipiului T, rămânând acestei instituții (ce avea obligării păstrării statelor de plată conform art.163 alin.2 muncii) sarcina efectuării demersurilor pentru obținerea datelor solicitate de la instituția căreia pretinde că i-ar fi fost predată arhiva fostei Circumscripții Financiare, conform documentelor care potrivit legii trebuiau întocmite cu ocazia unei astfel de predări.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect a fost reținută calitatea procesuală pasivă a recurentului și în mod corect a fost obligat acesta de către instanța de fond la eliberarea adeverinței.
În ceea ce privește critica recurentului conform căreia nu se impunea obligarea sa la plata daunelor în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere sau la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu exista reaua sa credință în neeliberarea adeverinței solicitate, Curtea reține că această cerere accesorie nu a vizat plata daunelor pentru prejudiciul cauzat, pentru a se pune problema verificării la acest moment a condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv existența vinovăției pârâtului în cauzarea prejudiciului, ci reclamanta a înțeles să uzeze de instituția daunelor cominatorii ca un mijloc de constrângere a debitorului la executarea unei obligații de a face de natura celei stabilite de instanță în sarcina pârâtului, obligație pe care pârâtul nu a înțeles să o execute de bună voie până la data sesizării instanței sau pronunțării hotărârii.
De asemenea, nu se poate reține lipsa culpei procesuale, din moment ce recurentul pârât a căzut în pretenții în cauză de față, fiind stabilită în sarcina sa obligația de eliberare a adeverinței care a determinat-o pe reclamanta să se adreseze instanței, condiții în care în raport de disp.art.274 pr.civ. pârâtul datorează cheltuieli de judecată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursului declarat de pârâtul Consiliul Local T împotriva sentinței civile nr.305 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta (), pârâții Primăria Mun.T, Ministerul Finanțelor Publice-prin T, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.FC -
/
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
