Obligație de a face. Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1103/ Dosar nr-
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.141/Ap din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5.10.2009, iar apoi pentru astăzi, 12.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții obligarea pârâților să își dea consimțământul necesar în vederea construirii de reclamant, pe terenul proprietatea sa, situat în B, str. - - 44, unui imobil având funcțiunea de.
Prin sentința civilă nr. 8857/26.09.2008, Judecătoria Brașova admis acțiunea formulată de reclamantul, impotriva paratilor si.
A obligat paratii sa isi dea consimtamantul in vederea construirii de catre reclamant pe terenul proprietatea sa, inscris in CF 2427 B, nr. top 7486/27, situat in B,-, a unui imobil avand functiunea de -restaurant.
In caz de neconformare prezenta hotarare suplineste cosimtamantul paratilor in vederea obtinerii de catre reclamant a autorizatiei de construire.
S-a luat act de imprejurarea ca nu s-au solicitat de catre reclamant cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 141/A/12.05.2009, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de apelanții pârâți și împotriva sentinței civile nr. 8857/26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dos. nr-.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de apelanți.
A respins excepțiile lipsei de obiect a cererii și a lipsei de interes a reclamantului, invocată de apelanți și, în consecință:
A schimbat în parte sentința civilă în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței civile.
A luat act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Motivele de apel se axează în principal pe invocarea și argumentarea unor excepții procesuale de fond (lipsa calității procesuale pasive, lipsa de obiect a cererii și lipsa interesului reclamantului) și inadmisibilității acțiunii introductive din perspectiva încălcării principiului unanimității iar în ceea ce privește fondul cauzei, motivele apelului se reduc la susținerea că din probele administrate în cauză nu rezultă că apelanții pârâți ar fi împiedicat în vreun fel exercițiul dreptului de proprietate al reclamantului.
Tribunalul a procedat la analizarea ca atare a motivelor de apel.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, potrivit Legii nr. 50/1991 republicată, anexa nr. 1 pct. 2.5.6. pentru emiterea autorizației de construire, este necesar acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, în speță noua construcție urmând a avea funcțiunea de. Această cerință este menționată și în certificatul de urbanism nr. 1417/09.04.2007 emis reclamantului în etapa premergătoare obținerii autorizației de construire.
Potrivit extrasului de carte funciară depus la fila nr. 28 în recurs, pârâta nu este proprietara sau titulara vreunui alt drept real asupra imobilului vecin cu cel al reclamantului, situat în mun. B,-, numai pârâtul figurând ca titular al dreptului de proprietate asupra acestuia, dobândit prin succesiune. În consecință, reclamantul nu poate solicita obligarea la darea consimțământului necesar construirii imobilului cu funcțiunea de, decât a pârâtului proprietar al imobilului vecin cu al său, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în apel fiind întemeiată și urmând a fi admisă.
Acțiunea civilă are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau unui interes, pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă a reclamantului.
În speță, reclamantul urmărește înlăturarea atitudinii pretins abuzive a pârâtului și suplinirea în instanță a lipsei consimțământului acestuia, în legătură cu exercitarea dreptului său de proprietate prin edificarea pe terenul său, deținut în coproprietate cu alte persoane, a unei construcții cu destinația de.
Pe terenul deținut de reclamant există deja edificată o construcție cu aceeași destinație, unitate denumită "", pentru care acesta obținuse toate acordurile și autorizațiile administrative necesare, reclamantul intenționând să mai edifice o nouă construcție cu funcțiunea de, pentru care sunt necesare noi acorduri și autorizații. Astfel, la filele nr. 87 - 88 și 99 - 169 ale dos. de fond sunt depuse certificatul de urbanism și memoriul tehnic de arhitectură aferente noii investiții - construcție imobil cu funcțiune de, pentru care se cere acordul pârâtului proprietar vecin.
Această nouă construcție, deși a fost edificată deja, după cum rezultă din adresa nr.9738/10.02.2009 a Primăriei B, din acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. dos-, din nota de inspecție încheiată la data de 20.03.2007 de către reprezentantul Primăriei mun. B - Direcția de și Urbanism, din procesul verbal de constatare a contravenției nr. 02495/08.06.2008 și din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de către prima instanță, nu este autorizată conform prevederilor Legii nr. 50/1991 rep. tocmai datorită lipsei consimțământului pârâtului.
De altfel, acțiunea civilă menționată are ca obiect obligarea reclamantului din prezenta cauză la demolarea imobilului în litigiu pe considerentul lipsei autorizației de construire. Nu are relevanță în acest context existența în materialitatea ei a construcției cu destinația de câtă vreme în speță litigiul poartă asupra legitimității edificării acesteia, respectiv reclamantul dorește reglementarea existenței ei legale.
În consecință, susținerile apelantului pârât, relative la lipsa de obiect a prezentei cereri de chemare în judecată și la lipsa interesului reclamantului în promovarea cererii, din moment ce tocmai lipsa consimțământului pârâtului a împiedicat reglementarea situației legale a construcției, sunt nefondate iar excepțiile invocate de acesta prin motivele de apel au fost respinse.
În ceea ce privește încălcarea de către reclamant a principiului unanimității invocată de apelantul pârât, din extrasul de carte funciară rezultă că, într-adevăr, imobilul pe care s-a edificat noua construcție și pentru care se cere acordul pârâtului, este deținut în coproprietate de reclamantul cu alte persoane -, ina și - (fila nr. 4 dos fond). Însă acest principiu nu poate fi invocat în speță deoarece prezenta cerere nu vizează un act de dispoziție care să încalce drepturile coproprietarilor ci vizează un act de administrare. Dacă acești coproprietari și-au dat sau nu acordul la edificarea construcției nu are relevanță în cauză iar această împrejurare nu privește raporturile părțile din prezentul litigiu ci pe cele dintre reclamant cu ceilalți coproprietari.
Mai mult decât atât, încălcarea regulii unanimității nu poate fi invocată de pârâtul proprietar al imobilului vecin în prezentul litigiu ci eventual de către coproprietarii care s-ar considera vătămați de actele săvârșite de reclamant în legătură cu imobilul aflat în coproprietatea lor în cadrul unui demers judiciar distinct, fără legătură cu acest litigiu.
Drept urmare, această apărare a apelantului pârât și corelativ, susținerea că reclamantul s-ar prevala de propria turpitudine pentru a-și valorifica drepturile subiective, sunt nefondate, astfel că au fost înlăturate.
În ceea ce privește fondul litigiului, apelantul pârât nu a formulat critici concrete relative la temeinicia și legalitatea sentinței civile apelate. A susținut doar că din probele administrate în cauză rezultă că refuzul său nu este unul abuziv și nu ar fi încălcat în acest mod dreptul de proprietate al reclamatului. În speță însă nu s-a pus problema încălcării dreptului de proprietate al reclamantului în modalitatea clasică a săvârșirii de către pârât a unor acte materiale. Litigiul vizează limitarea exercitării acestui drept al reclamatului ca urmare a refuzului abuziv al pârâtului de a consimți la autorizarea și la edificarea construcției cu destinația de pe propriul teren deținut în coproprietate cu alte persoane, după cum în mod temeinic a arătat prima instanță.
Apelantul nu a argumentat în mod concret pe care din probe își întemeiază susținerea și care din probe nu ar fi fost corect interpretate și apreciate de către prima instanță.
Or, câtă vreme instanța de fond descris pe larg starea de fapt și de drept dedusă din probele administrate în cauză, a argumentatin extensoconcluziile la care a ajuns, prezentând conținutul probelor administrate și modul în care acestea se coroborează, apreciindu-le și evaluându-le în mod corect, simpla susținere generică a apelantului în sensul că din probe rezultă contrariul, nu este suficientă pentru ca instanța de apel, să aprecieze că hotărârea ar fi nelegală și netemeinică.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții și.
Prin recursul formulat, reclamantul a solicitat modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
Prin recursul declarat, pârâții și, au solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat.
Motivele de recurs vizează neacordarea cheltuielilor de judecată către pârâta, nelegala respingere a excepțiilor lipsei de obiect și a lipsei de interes, nesocotirea principiului unanimității și lipsa abuzului de drept.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul urmărește înlăturarea atitudinii pretins abuzive a pârâților și suplinirea în instanță a lipsei consimțământului acestora, în scopul autorizării construcției edificată cu destinația de pentru care însăși Legea nr. 50/1991 condiționează emiterea autorizației de cordul vecinilor.
Instanțele de fond au reținut temeinicia cererii de chemare în judecată, considerând că prin refuzul pârâților de a-și da consimțământul în sensul menționat, aceștia au săvârșit un abuz de drept.
Motivele de recurs formulate de pârâți vizează neacordarea către pârâta a cheltuielilor de judecată, nelegala respingere a excepției lipsei de obiect și a lipsei de interes a reclamantului, nerespectarea principiului unanimității și lipsa abuzului de drept al pârâților.
în speță a teoriei abuzului de drept a fost invocată de pârâți și în cuprinsul motivelor de apel, arătându-se că reclamantul își întemeiază cererea de chemare în judecată pe abuzul de drept, constând în aceea că pârâții îl împiedică pe acesta să își exercite dreptul de proprietate asupra terenului său și că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții l-ar fi împiedicat într-un fel pe reclamant în exercitarea dreptului de proprietate.
În mod greșit instanța de apel a analizat superficial motivul de apel constând în lipsa abuzului de drept, reținând insuficiența argumentării acestuia, în pofida caracterului devolutiv al apelului. Se are în vedere faptul că apelul determină o rejudecare a fondului cauzei, în limitele stabilite de apelant, respectiv în raport cu motivele invocate.
Existența abuzului de drept presupunea exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale, respectiv pornește de la premisa că dreptul subiectiv civil nu e exercitat în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic și social în vederea căruia e recunoscut de lege (art. 3 alin. 2 din Decretul 31/1954) și nu e exercitat cu bună credință (art. 970 alin. 1 Cod civil). Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de un abuz de drept decât atunci când titularul acestuia, cu rea credință, îl deturnează de la finalitatea lui.
In justificarea refuzului sau de a-si da consimțământul pentru autorizarea imobilului cu destinația de, pârâtul invoca inconveniente evidente ale existentei barului in imediata sa vecinatate, care aduc atingere exercitarii dreptului sau de proprietete, in raport de probele administrate.
Instanta retine incidenta in cauza a dispozitiilor art.304 alin.1 Cpc. potrivit carora modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, astfel ca analiza sustinerilor partilor se va face numai prin prisma motivelor de nelegalitate expres prevazute de textul de lege.
Legea condiționează obținerea autorizației de consimțământul vecinilor, tocmai pornind de la premisa existenței inconvenientelor aduse acestora, ca o expresie a adagiului "qui suo iure utitur, neminem laedit", respectiv "cine își exercită dreptul său nu vatămă pe nimeni". Ca urmare în temeiul dispozițiilor legale, pârâtul poate refuza exprimarea consimțământului, respectiv își poate valorifica dreptul recunoscut de Legea nr.50/1991 în scopul apărării dreptului său de proprietate.
Ca urmare, este evident că pârâtul nu a săvârșit un abuz de drept, deturnând dreptul subiectiv civil de la finalitatea lui, ci l-a exercitat potrivit scopului său economic și social.
Reținând că hotărârea instanței de apel, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în temeiul considerentelor menționate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 141/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va modifica în parte, în sensul schimbării în tot a sentinței civile nr. 8857/26.09.2008 Judecătoriei Brașov și respingerii cererii de chemare în judecată, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Celelelate motive de recurs, invocate de recurentul pârât vor fi respinse, nefiind întemeiate, astfel cum a reținut corect și instanța de apel.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă efectuarea cheltuielilor de judecată de către pârâta, astfel încât motivul de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată pretins efectuate de ceasta va fi respins, conform art.1169 Cod civil.
Întrucât prin decizia atacată s-a stabilit lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, recursul formulat de nu poate privi decât acest aspect, urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de reclamantul va fi anulat ca netimbrat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, ca urmare a neplății taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul reclamantul împotriva deciziei civile nr. 141/A/12.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.141/A/12.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Schimbă în tot sentința civilă nr.8857/26.09.2008 a Judecătoriei Brașov, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurentul reclamant la plata către recurentul pârât a sumei de 508,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Opinie separată,
În sensul respingerii recursului formulat de pârâtul și menținerea hotărârii atacate.
Președinte,
- -
Pt.Grefier,
-,
aflată în concediu medical,
semnează grefier șef secție,
Opinie separată,
În opoziție cu ceilalți membrii ai completului, apreciez că recursul pârâtului se impunea a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul urmărește înlăturarea atitudinii pretins abuzive a pârâtului și suplinirea consimțământului său necesar edificării unei construcții cu destinația de pe terenul proprietatea reclamantului.
În opinia majoritară, refuzul pârâtului de a-și da consimțământul pentru autorizarea noii construcții cu destinația de este justificată de inconvenientele pe care le implică existența unui în apropierea locuinței sale, în acest sens fiind invocată depoziția martorului.
În aprecierea faptului că pârâtul a săvârșit sau nu un abuz de drept, s-a pornit de la analiza probelor administrate în acest sens, ori, din reglementarea actuală a motivelor de recurs (art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă) rezultă că recursul este o cale extraordinară de atac bazată numai pe motive de nelegalitate și nu de temeinicie. Instanța de recurs nu este îndrituită să reaprecieze probele și nici să verifice dacă instanța de apel a săvârșit "o gravă eroare de fapt" în contextul în care art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Cu toate acestea, trecând peste impedimentul de ordin procedural menționat mai sus, recursul pârâtului nu putea fi admis întrucât soluția instanței de fond, menținută în apel, se bazează pe o judicioasă analiză a probelor administrate în cauză (martori, înscrisuri) cu susținerile părților, reținându-se în mod temeinic faptul că refuzul pârâtului de a-și da acordul la autorizarea noii construcții edificate de vecinul său este șicanatoriu, determinat de existența unei situații conflictuale mai vechi.
În ceea ce privește pretinsele prejudicii pe care pârâtul le-ar avea de suferit prin autorizarea funcționării localului, prejudicii care ar justifica refuzul său, se observă că prin hotărârea instanței de fond acestea au fost în mod judicios înlăturate, pe baza multiplelor probe din care rezultă că limita sonoră în localul reclamantului este de o intensitate joasă iar, cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că între casa pârâților și imobilul în litigiu este o distanță de aproximativ 25 metri, în interiorul barului există boxe de 4 w, iar terasa nu este dotată cu instalații de sonorizare.
În altă ordine de idei, dreptul legal al pârâtului de a-și da acordul pentru autorizarea construcției vecinului său trebuie exercitat "potrivit scopului lui economic și social", ceea ce înseamnă că un asemenea drept este justificat în măsura în care pârâtul dovedește că prin construirea unui, reclamantul îi cauzează un prejudiciu, însă acest prejudiciu trebuie să fie cert, actual și de o suficientă importanță care să justifice, la rândul său, încălcarea limitelor dreptului de proprietate al reclamantului.
În acest sens, pârâtul poate refuza să își dea acordul pentru construirea unui edificiu de către vecinul său atunci când, din planul de construire ar rezulta că este depășită granița dintre cele două proprietăți, construcția este la o distanță mai mică decât cea legală, cuprinde ferestre ce încalcă servitutea de vedere, nu se respectă regimul de înălțime din zonă, etc. În speță, refuzul pârâtului nu este justificat de astfel de prejudicii, ci se invocă prezumtive și viitoare încălcări ale normelor ce țin de activitatea ce se va desfășura în noua construcție și care va implica emiterea de zgomote de natură a-l deranja pe pârât. Este de observat că normele de conviețuire și de bună vecinătate a căror încălcare se invocă de către pârât nu sunt actuale și nu au legătură directă cu regimul construcțiilor și cu "scopul economic și social" pentru care legiuitorul a reglementat dreptul subiectiv de care se prevalează pârâtul.
Într-adevăr, dreptul acestuia de a se opune la edificarea unei construcții nu este unul absolut, în schimb dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului pe care dorește să construiască este unul absolut, întrucât este singurul din categoria drepturilor reale care conferă titularului său exercițiul tuturor atributelor și nu poate fi limitat fără o justificare reală și în conformitate cu spiritul ți scopul legii de care se prevalează pârâtul.
În concluzie, opinez că prin soluția majoritară se consfințește un abuz de drept, determinat de exercitarea cu rea credință a dreptului pârâtului de a se opune la edificarea unei construcții de către vecinul său, abuz prin care se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate al reclamantului.
Președinte,
- -
Red./30.10.2009
Red.op. sep. 7 25.11.2009
Tehnoredact./25.11.2009/ 6 ex
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen
