Obligație de a face. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 111/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 775/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care față de actele și lucrările dosarului,instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta - TRANS SRL l-a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5422,66 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de avarierea autoturismului, nr. de identificare cod VIN- -, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta susține că pârâtul angajat ca șofer al societății a transportat autoturismul indicat în petitul acțiunii la destinație unde s-a constatat că este avariat; avariile au fost stabilite prin expertiza tehnică extrajudiciară efectuată la 26.10.2007; iar din concluziile acestuia, raportat la atribuțiile pârâtului conform fișei postului reiese vinovăția acestuia în producerea prejudiciului.
În drept sunt invocate prev. art.270 Codul Muncii, 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 775/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta - TRANS SRL în contradictoriu cu pârâtul G și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4785 lei reprezentând contravaloare prejudiciu și suma de 2290 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamantei sub aspectul prejudiciului cauzat de pârât din vina și în legătură cu munca sa sunt întemeiate, cuantumul solicitat vizând pierderea de valoare suferită de autoturism ca urmare a descalificării din valoare nouă în valoare de ocazie. Apărarea pârâtului în sensul avarierii autoturismului din cauza unei furtuni a fost înlăturată ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâtul G solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței ca nelegală și netemeinică și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că este nevinovat, lipsind intenția privind avarierea autoturismului, care s-a produs în realitate ca urmare a unei furtuni și că deși a cerut relații în acest sens de la poliție și autorizația de reparație aceste relații nu au fost trimise. De asemenea, recurentul arată că lipsa intenție rezultă și din faptul că fiind în interes de serviciu nu avea nici un motiv să producă un astfel de incident rutier. Solicită a se aprecia și asupra contravalorii prejudiciului în sumă de 4.785 lei pe care-l consideră nejustificat de mare.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 270 alin.1 Codul Muncii "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Condițiile de fond ale răspunderii patrimoniale, reieșite din textul de lege sus enunțat sunt următoarele: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, a autorului faptei, existența unui contract de muncă valabil încheiat, fapta ilicită a salariatului aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția autorului faptei.
În speță, în mod corect, raportat la probele dosarului instanța de fond a reținut ca fiind întrunite toate aceste elemente de natură să atragă răspunderea patrimonială în sarcina pârâtului deoarece: acesta a fost angajat al societății intimate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul de șofer, din fișa postului (6-8) reiese că"răspunde de integritatea mărfurilor primite spre transport, din momentul primirii și până la preluarea acestora de către destinatar-punct 24(8); nu se contestă efectuarea de către pârât a transportului autoturismului de la furnizor la dealerii autorizați precum și avarierea acesteia în timpul transportului; avarii fiind constatate prin procesul verbal încheiat la 26.10.2007 de experții auto D, respectiv. (23).
Apărările pârâtului, reinterate ca și critici în recurs, corect au fost înlăturate de prima instanță deoarece: antrenarea răspunderii patrimoniale se face în lumina textului de lege sus enunțat indiferent de forma de vinovăție (deci chiar și în situația culpei); producerea avariilor din cauza unei furtunii nu a fost dovedită, ori potrivit art. 1169 Cod civil, revenea pârâtului sarcina probațiunii celor susținute în acest sens; s-a răspuns informațiilor solicitate în probațiune de pârât de la Poliția T-fila 87, precum și adresa emisă de intimată la data de 22.05.2009, depusă la 80-probe avute în vedere de prima instanță și care nu dovedesc o situație contrarie celei reținute în hotărâre.
Cu privire la întinderea prejudiciului, prima instanță și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză tehnică administrat în fața instanței reținerea de către expert a sumei de 4785- însușită de către instanță- a avut la bază raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat la scurt după eveniment din care reies avariile autoturismului în cauză, precum și facturile emise de producător pentru pierderea de valoare suferită ca urmarea descalificării autoturismului din VN( vehicul nou) și VO (vehicul vechi). Este de reținut că prejudiciul pretins de reclamantă constă în această pierdere de valoare- care, raportat la probele sus enunțate, a fost pe deplin dovedită.
Față de cele ce preced, curtea constatând că soluția primei instanțe se fundamentează pe ansamblu probatoriu administrat în cauză, că reflectă o interpretare și aplicare corectă a textului de lege sus enunțat, iar criticile recurentului nu se încadrează în nici unul din motivele de casare sau modificarea a hotărârii, prevăzute de legiuitor expres și limitativ în conținutul art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă,
În conformitate cu art.312 alin1, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, a respins ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către pârâtul recurent, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 775 din 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4.ex./ 03.02.2010
jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Mirela Pop
