Obligație de a face. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1040/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1117
Ședința publică de la 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 145 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
are ca obiect - obligație de a face.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 18.06.2009 și apoi la 25.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7145/30.10.2008, Judecătoria sectorului 6 Baa dmis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, a respins cererea de obligare a pârâților la desființarea instalației de gaze naturale și a branșamentului la apa potabilă, ca inadmisibilă;a admis excepția prescripției; a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 11.066 lei ROL contravaloare chirie pentru perioada 1980 - 1994, sumei de 17.197 lei ROL contravaloare impozit pentru perioada 1995 - 2002 și a sumei de 41.210 lei ROL contravaloarea instalației de separare a branșamentului de apă, ca fiind prescrisă. A disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 lei RON contravaloarea reparațiilor la căminul de apă, pentru care a acordat termen - 20.11.2008, cu citarea părților.
Instanța de fond a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1401/25.09.1979, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra corpului de clădire A, situat pe terenul din B,-, sector 6, format din 5 camere și bucătărie, precum și 2 magazii (corp stânga), de la.
Terenul în suprafață de 162,50 mp, aferent construcției a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr.58/1974.
Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr.263/18.08.1994, terenul în suprafață de 162,50 mp a fost trecut în proprietatea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Așa cum reiese din înscrisurile aflate la filele 48-54 dosar, terenul în suprafață totală de 520,02 mp, situat în-, a fost dobândit de și prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10055/02.04.1935, pe care au edificat construcția compusă din 2 corpuri, unul alcătuit din parter și etaj, și un altul, compus din parter.
Autorul reclamantului, a dobândit o cotă parte din acest imobil prin moștenire, iar, prin sentința civilă nr.234/29.12.1973 a Tribunalului Municipiului B, s-a dispus ieșirea din indiviziunea în care se afla autorul reclamantului cu celălalt moștenitor, fiindu-i atribuită în deplină proprietate construcția corp A din partea împreună cu magaziile de lemn 1 și II situate în continuarea acestui corp, pe care, astfel cum s-a arătat anterior, le-a înstrăinat reclamantului.
Deși nu s-a dezbătut succesiunea, potrivit afirmațiilor pârâților, din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă că aceștia sunt succesorii în drepturi ai celuilalt moștenitor,.
În privința terenului pe care se află căminul de apă și regulatorul de gaze, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr.1172/18.02.1997 a Judecătoriei sectorului 6 B, autorul pârâților a solicitat ieșirea din indiviziune, cererea sa fiind respinsă, întrucât, din expertiza efectuată în cauză, a reieșit că pe terenul în indiviziune se află construcții de utilitate comună, instalația de gaze și căminul de apă, soluție cu care, la acel moment, reclamantul, pârât în acea cauză, a fost de acord.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul, așa cum s-a arătat anterior, este proprietar unic doar asupra corpului A de construcție și asupra terenului în suprafață de 162,50 mp, aferent acesteia, dar nu poate pretinde niciun drept asupra diferenței de teren, pe care se află și instalațiile a căror desființare o solicită, iar, în privința acestui teren, s-a decis deja, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, că se află într-o stare de indiviziune forțată,instanța a apreciat că și cererea de desființare a instalațiilor de gaze și a branșamentului de apă potabilă este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
De altfel, și atitudinea reclamantului, care pretinde ca și pârâții să suporte c/val reparațiilor și a instalații lor, conduce la aceeași concluzie, în cazul în care părțile nu ar folosi în comun aceste instalații, cererea sa fiind lipsită de sens.
În ceea ce privește sumele de 11066 lei ROL, reprezentând c/val chiriei pentru terenul de sub locuință, plătită statului pentru perioada 1980-1994, 17137 lei ROL, cu titlu de impozit pe proprietate, plătit în perioada 1995-2005, și 41210 lei ROL, c/val instalației de separare din branșamentul de apă potabilă din căminul proprietate privată, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere disp. art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu disp. art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din același act normativ, în conformitate cu care dreptul la acțiune având ca obiect un drept patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani, în raport de perioada pentru care reclamantul pretinde aceste sume și data introducerii cererii, 28.08.2008, fiind evidentă împlinirea termenului.
Prin decizia civilă nr.145/A/30.01.2009 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței instanței de fond și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut în vedere, în esență, aceleași considerente de fapt și de drept reținute de prima instanță.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs reclamantul la data de 17.04.2009, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Afirmația de folosință comună a proprietății terenului și a instalațiilor utilitare este total eronată, întrucât această interpretare a dat posibilitatea primei instanțe și tribunalului să considere că este imposibilă desființarea instalațiilor, fapt total fals.
Reclamantul a solicitat conform art.494 cod civil ca pârâții să-și ridice țevile de pe pereții locuinței acestuia, făcute prin forță și fără acordul său, precum și a celor de apă potabilă situate, în parte, pe proprietatea reclamantului.
Se arată că imobilul este proprietate privată fără sarcini.
Actul de cumpărare precizează că terenul imobilului reclamantului a fost în indiviziune, iar construcțiile au ieșit din indiviziune ceea ce înseamnă că nu mai sunt comune.
Prin indiviziune se înțelege că fiecare proprietar își gestionează cota parte indiviză.
Instanța greșit a considerat folosința în indiviziune, considerând-o comună.
Pârâții au contoare separate, astfel: la gaze au 2 contoare nr.78854/1980, nr.-/2006, la apă - nr.94024/1993.
Se precizează că pârâții au avut aprobare de la - să-și facă branșamentul separat, dar au refuzat neachitând contravaloarea lucrărilor.
Recursul este întemeiat numai pentru considerentele ce urmează;
Curtea apreciază că nu poate fi menținută soluția instanțelor anterioare referitoare la admitereaxcepției inadmisibilității cererii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, respectiv a consecinței admiterii acesteia, a respingerii cererii de obligare a pârâților la desființarea instalației de gaze naturale și a branșamentului la apa potabilă, întrucât exigentele dreptului la un proces echitabil pentru partea reclamantă, obligă la respectarea următoarelor imperative de ordin procedural;
(1).partile angajate intr-un proces civil trebuie sa beneficieze de o judecata in sistemul dublului grad de jurisdicție, si aceasta din perspectiva unui drept la judecata concret si efectiv.
grad de jurisdicție înseamnă posibilitatea efectiva pe care o au pârtile de a aduce pretenția lor in fata a doua judecați de fond, in mod succesiv, o judecata in prima instanța si o judecata in apel.
Judecata in fond presupune o cercetare a pricinii atât din punct de vedere al legalității-al normelor de drept aplicabile cauzei pendinte, cat si din punct de vedere al temeiniciei-al aprecierii probelor administrate in cauza.
(2).asigurarea desfășurării unui proces echitabil înseamnă, un examen atent al tuturor capetelor de cerere, al argumentelor si al cererilor de proba, obligația de a motiva soluțiile pronunțate-întindere ce diferă in funcție de natura si dificultatea pricinilor(susținerile parților care reclama in justiție si apărările tuturor persoanelor angajate in proces de reclamant), indicarea cu suficienta claritate a temeiurilor de fapt si de drept care au condus instanța spre o anumita soluție, motivarea detaliata, acolo unde este cazul, pentru a clarifica elemente hotărâtoare pentru cauza pendinte, prezentarea structurata si logica a argumentelor, termen rezonabil in funcție de circumstanțele spetei,etc.
Faptul existenței unei hotărâri judecătorești-sentința civilă nr.1172 din 18.02.1997 a Judecătoriei sector IV B-care a avut ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului de 520 mp din - Sării, nr.9, în condițiile în care se menționează în cuprinsul hotărârii că pe terenul aflat în indiviziune se află amplasate construcția de utilitate comună-căminul de apă și regulatorul de gaze, recunoscute de reclamant la interogatoriu și evidențiate în parte în schița întocmită de expert, nu înseamnă că pretenția reclamantuluide obligare a pârâților la desființarea instalației de gaze naturale și a branșamentului la apa potabilă, devine inadmisibilă.
Instanțele de judecată sunt chemate să analizeze în mod concret fiecare pretenție a părților angajate într-un proces civil, pentru ca rezolvarea oferită să reprezinte o soluție definitivă pentru situația litigioasă, fundamentată pe considerente de fapt-rezultat al probelor administrate în cauză-și de drept-rezultat al incidenței normelor de drept specifice raportului juridic litigios.
Soluția in privinta celorlalte capete de cerere urmează a fi păstrată, dat fiind că criticile formulate au vizat în mod explicit modul de soluționare a capătului de cerere respins ca inadmisibil(partea neatacata a hotararii de prima instanta caracter definitiv si irevocabil, la data fixata de legiuitor).
În conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 din același act normativ, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica decizia recurată, va admite apelul, va desființa, în parte, sentința primei instanțe, în sensul că va respinge excepția inadmisibilității, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește acest capăt de cerere -obligarea pârâților la desființarea instalației de gaze naturale și a branșamentului la apa potabilă,vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.145/A/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Modifică decizia recurată.
Admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.7145/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6
Desființează, în parte, sentința primei instanțe, în sensul că:
Respinge excepția inadmisibilității.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact./
2 ex./14.07.2009
------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 6 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu, Ilie
