Obligație de a face. Decizia 1145/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1145/R/2008
Ședința publică din 23 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții G, și, împotriva deciziei civile nr. 141/A din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților recurenți G, și, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 16, intimata, asistată de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar- fila 11, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul recurenților.
La întrebarea instanței, avocatul ales al recurenților arată că a reprezentat părțile la instanța de fond și apel și cunoaște prezentul dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
eprezentantul pârâților recurenți G, și, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate și în consecință, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2391/25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s, în sensul respingerii acțiunii în obligația de a face. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3100 lei, constând în onorariu avocațială, taxa judiciară de timbru și deplasarea la instanță.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În susținere arată că în prezenta cauză s-au administrat toate probele necesare soluționării juste a cauzei, în mod corect reținându-se că parcela S8 în suprafată de 117 mp a rămas în indiviziune având destinația de drum de trecere.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2391/25 septembrie 2007 Judecătoriei Vișeu d e, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții G, și, în consecință i-a obligat pe pârâți să permită folosirea căii de acces identificată ca fiind parcela S8 din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 87/96 al Judecătoriei Vișeu d e. Pârâtii au fost obligati la 320 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
In motivarea sentinței instanța reținut că, la stabilirea masei succesorale după defuncții decedat la 19 decembrie 1995 și, decedată la 30 ianuarie 1967, s-a stabilit că parcela S8 ce face obiectul litigiului în suprafață de 117 mp, constituie un drum de servitute de trecere pentru imobilele de la nr. 128 și 128/c și, în eventualitatea parcelării suprafeței S7, servitute de trecere și pentru această parcelă. Acest teren nu a fost atribuit în lotul primei părti, ci a rămas în indiviziune, nefiind partajat sau atribuit vreunui moștenitor.
Prin decizia civilă nr. 14/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții G, și în contra sentinței civile nr. 2391/25. a Judecătoriei Vișeu d e județul Apelanții au fost obligați să plătească intimatei, suma de 235 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, ntrucât pârâților nu le-a fost conferit un drept de proprietate asupra acestui teren, instanța a considerat că, în mod abuziv pârâții au adus atingere dreptului indiviz al reclamantei asupra imobilului.
Apelantul a fost reprezentat prin avocat în fața instanței de fond, astfel că, aspectul invocat de acesta referitor la faptul că era plecat în Germania și că nu ar fi fost legal citat, nu are susținere.
Pe fond, apelul declarat de pârâți este nefondat și urmează a fi respins
pentru cele ce urmează.
S-a probat în cauză că terenul ce face obiectul litigiului a avut destinația de drum de acces atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâți. Acest aspect reiese atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din raportul de expertiză întocmit de ing. în dosarul nr. 2829/1992, care a stat la baza hotărârii de partaj.
Împrejurarea că pârâții care au același domiciliu, au blocat calea de
acces a reclamantei a fost parțial recunoscută de aceștia și dovedită în cauză.
Apelanții-pârâți nu se pot prevala de îngrădirea accesului lor la fântâna despre care se face vorbire, ei neformulând nici o cerere în legătură cu aceasta.
Întrucât parcela în suprafață de 117 mp constituie drum de trecere pentru casele de la nr. 128 și 128/c (fostele nr. de casă ale părților la data când s-a judecat partajul), apelanții nu pot pretinde că numai ei sunt proprietarii acestui drum, prin urmare, îngrădirea accesului reclamantei constituie un abuz, așa cum în mod corect a constatat instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții G, și, solicitând instanței modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2391/2007 pronunțată de Judecătoria Vișeul de în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, nefiind cuprinse motivele pe care se sprijină, iar unele motive sunt străine de natura pricinii.
Recurenții au precizat că adresele indicate de intimate nu sunt reale, pârâtul recurent lucrează în Germania cu contract de muncă și nu împiedicat-o pe intimată să folosească drumul în litigiu, pârâtul recurent locuiește în orașul nr. 130/A și nu la nr. 142/A și nu împiedicat-o pe reclamantă să folosească drumul în litigiu. Recurenții au susținut că drumul de acces în suprafață de 117 mp din dosarul 87/1997 a fost constituit pentru părțile din proces și pentru casa de la nr. 128, nu și pentru casa de la nr. 128 unde locuiește intimata, întrucât aceasta a cumpărat de la o terță persoană terenul fond dominat și și- construit casa de la nr. 128, neasigurându-și cale de acces în propria curte.
Recurenții au invocat faptul că hotărârile pronunțate de cele două instanțe sunt netemeinice și nelegale, reținându-se aspecte nedovedite, întrucât instanțele aveau datoria a pune în vedere intimatei să prezinte contractul de vânzare-cumpărare pe care și- construit casa de la nr.128 Se mai învederează faptul că drumul în litigiu trece prin curtea locuinței pârâților G și, iar reclamanta are posibilitatea de intra în curte direct din strada principală. În drept, au fost invocate disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile invocate de pârâți vizează netemeinicia și nelegalitatea deciziei pronunțate în apel. Potrivit reglementării actuale, recursul este o cale extraordinară de atac și motivele de recurs pot să vizeze numai nelegalitatea deciziei pronunțate în apel nu și netemeinicia acesteia. Critici cu privire la starea de fapt reținută ca urmare a administrării probelor pot fi
făcute numai în instanța de apel sau eventual în revizuire.
Primul motiv de recurs vizează nelegala citare pârâților și, întrucât aceștia nu locuiesc la adresele indicate către reclamantă. Motivul de recurs este nefondat. Pârâții nu pot invoca faptul că au fost lipsiți de apărare, atâta vreme cât încă de la instanța de fond au fost reprezentați de către dl. avocat, potrivit delegației de la fila 27 dosar nr- al Judecătoriei Vișeul de, atât la fond cât și în apel. Apărătorul pârâților nu indicat instanței că aceștia au alt domiciliu și nu s- arătat vătămarea produsă care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură, potrivit disp.art.105 alin.2 Cod proc.civ. Întrucât pârâții au fost reprezentați de către apărătorul ales, curtea apreciază că drepturile acestora nu au fost vătămate, din contră, au beneficiat de asistență juridică calificată, apărătorul ales putând formula cereri în probațiune și invoca apărări pe fondul cauzei.
În motivele de recurs pârâții au invocat faptul că decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar unele motive sunt străine de natura pricinii, reproducând disp.art.304 pct.7 Cod proc.civ. Simpla reproducere a dispozițiilor legale fără să detalieze care sunt motivele străine de natura pricinii reținute în mod greșit de către instanța de apel, nu echivalează cu motivarea recursului pe temeiul arătat. Verificând decizia pronunțată în apel, curtea constată că este legală, considerentele reținute se bazează pe probațiunea administrată. Nu poate fi vorba de nemotivarea deciziei pronunțate în apel, curtea constatând că acesta este motivată, arătându-se considerentele pentru care apelul pârâților a fost respins.
Pârâții recurenți recunosc în motivele de recurs că suprafața de 117 mp stabilită în dosarul 87/1996, fost constituit pentru părțile din proces și pentru casa de la nr.128. În aceeași idee curtea constată că drumul de acces a rămas în indiviziune pentru toți coproprietarii, inclusiv pentru reclamantă și, în consecință, în calitate de coproprietară aceasta are dreptul să-l folosească, chiar dacă a mai cumpărat un teren lângă casa de la nr.128 și a mai edificat o construcție.
Din probatoriul administrat rezultă că terenul în suprafață de 117 mp a fost folosit ca drum, până când reclamanta îngrădit fântâna folosită și de către pârâți,fapt care i-a determinat pe aceștia să închidă drumul de acces al reclamantei, aducând atingere dreptului indiviz al acesteia.
Referirile pe care le fac recurenții pârâți la starea de fapt reținută de instanță vizează temeinicia hotărârii și nu legalitatea acesteia, și aceste motive nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prev.de art.304 pct.1-9 Cod proc.civ.
În drept, fost invocat și motivul de nelegalitaate prev.de art.304 cpt.9 Cod proc.civ. însă pârâții recurenți prin apărătorul ales nu au dezvoltat acest motiv de recurs și nu au arătat ce dispoziție legală a fost încălcată.
Curtea constatând că prin prezentul recurs nu se verifică motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.7-9 Cod proc.civ. în temeiul art.312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâților.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G, și, împotriva deciziei civile nr. 14/A din 24.01.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/3.06.2008
Jud. apel:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
