Obligație de a face. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 116
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de reclamantul și de pârâtul Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 866 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul - intimat și consilier juridic pentru intimatul - recurent Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, lipsă fiind reprezentanții intimaților Municipiul I,prin Primar și Ministerul Culturii,cultelor și Național.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,recurentul intimat a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurentul - intimat,cu delegație aflată la fila 10 dosar,depune la dosar chitanța seria nr. - din 10 martie 2009 în sumă de 2 lei,chitanța nr. - din 10 martie 2009 în sumă de 2 lei și timbru judiciar mobil în sumă de 0,15 lei,prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Consilier juridic pentru intimatul - recurent Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I depune la dosar delegație de reprezentare în instanță.
La interpelarea instanței, avocat pentru recurentul - intimat și consilier juridic pentru intimatul - recurent Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I susțin că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul - intimat având cuvântul,solicită admiterea recursului formulat de,apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Iași este greșită sub aspectul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I,prin Primar.
Apărătorul susține că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995,recurentul - intimat a dobândit un drept de preemțiune asupra imobilului,având posibilitatea de a cumpăra, preferențial, locuința ce nu a fost restituită foștilor proprietari.
Invocă și dispozițiile art. 43 litera b din HG nr. 498 din 18 aprilie 2003,potrivit cărora, pentru imobilele cu destinația de locuințe, care nu s-au restituit în natură,deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași.
Proprietar al imobilului în litigiu este Municipiul I,care poate încheia contract de vânzare- cumpărare prin Primar.
În ceea ce privește recursul promovat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I,avocat solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Prin motivele de recurs invocate, s-a invocat faptul că în speță are calitate procesuală pasivă Statul Român,prin Consiliul Local al Municipiului I și nu Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,însă avocat susține că imobilul este proprietatea Statului Român,Consiliul Local având doar un drept de administrare a imobilului,calitate procesuală în cauză având Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice.
Solicită admiterea recursului formulat de,respingerea recursului formulat de Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul - recurent Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice având cuvântul,solicită admiterea recursului formulat de Statul Român,apreciind că Tribunalul Iașia pronunțat o soluție greșită în ceea ce privește stabilirea obligației de a încheia contractul de vânzare- cumpărare cu recurentul în sarcina Statului Român,prin Ministerul Finanțelor Publice și nu în sarcina Consiliului Local.
În ceea ce privește recursul promovat de,consilier juridic solicită respingerea acestuia.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4873 din 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Municipiul I prin Primar, iar pe fond s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin I, Municipiul I prin Primar și Ministerul Culturii și Cultelor și în consecință:
Pârâtul Municipiul I prin Primar a fost obligat să perfecteze cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în I, st. ---, nr. 40, în care reclamantul locuiește în prezent în calitate de chiriaș.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul prin Primar, solicitând obligarea pârâtului la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru locuința în care are calitatea de chiriaș.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul împreună cu familia sa locuiesc în respectiva locuință din anul 1979, contractul de închiriere încheiat în anul 1979 fiind modificat în anul 2001 și cu toate că sunt îndeplinite condițiile legale, pârâtul refuză să-i vândă locuința închiriată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că imobilul din litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, iar în prezent face parte din domeniul privat al Municipiului I, astfel că excepția invocată în cauză este neîntemeiată, fiind respinsă.
Potrivit adresei nr. 1479/04.12.2007, aflată la fila 35 dosar, imobilul din litigiu nu se află înscris în Lista Monumentelor Istorice pe anul 2004, considerente pentru care s-a admis acțiunea în sensul celor solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Municipiul I, prin Primar, Ministerul Culturii și Cultelor, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin I, apelanții reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia dintre ei.
Prin decizia civilă nr. 866 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin, reprezentant prin I, împotriva sentinței civile nr. 4873/17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au admis apelurile formulate de pârâții Municipiul I, prin Primar și Ministerul Culturii și Cultelor împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul I, prin Primar și Ministerul Culturii și Cultelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Totodată au fost păstrate dispozițiile instanței de fond privind admiterea acțiunii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin, reprezentat prin I și obligarea pârâtului Statul Român să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în I, str. ---, nr. 40.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
În mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, prin Primar, reținându-se eronat că Municipiul I este proprietarul imobilului, proprietar fiind Statul Român, întrucât imobilul a intrat în patrimoniul său în baza Decretului nr. 111/1950 și inventariat în domeniul privat.
Se reține că încuviințarea cererii de introducere în cauză a Ministerului d e Finanțe în calitate de reprezentant al Statului Român, s-a realizat tocmai pentru că imobilul în cauză este proprietatea acestuia din urmă, iar Consiliul Local I are doar un drept de administrare întărit prin dispozițiile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul în cauză se află în administrarea Consiliului Local și face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 și a intrat în patrimoniul Statului în baza Decretului nr. 111/1950, fiind înregistrată cererea de revendicare a imobilului care a fost respinsă, astfel încât au fost reținute dispozițiile art. 42 din Legea nr. 10/2001.
În ce privește apelul Ministerului Culturii și Cultelor, reține tribunalul că imobilul nu face parte din Lista monumentelor istorice ori de patrimoniu exceptate de la vânzare, astfel încât în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001, reglementare care statuează dreptul de preemțiune al Statului Român la cumpărarea unui imobil monument istoric, aspecte care nu conturează existența unei identități între persoana pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, pentru a conferi acestui pârât calitate procesuală pasivă.
În ce privește apelul formulat de Statul Român,prin, tribunalul a reținut că acesta este nefondat. Corect a reținut instanța de fond că reclamantul împreună cu familia sa ocupă imobilul din anul 1979 cu contract de închiriere, contract ce a fost modificat în anul 2001.
Tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 și ale art. 43 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora titularul dreptului de a cumpăra apartamentul deținut în calitate de chiriaș are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru înlăturarea refuzului nejustificat al Municipiului I, prin Primar, de a perfecta actul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din litigiu.
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă au fost admise apelurile formulate de Primarul mun. I și Ministerul Culturii și Cultelor și s-a respins apelul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin
În baza art. 274 Cod procedură civilă Statul Român prin a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul și pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de
În motivarea recursului promovat reclamantul a arătat că în mod nelegal tribunalul a procedat la respingerea acțiunii sale în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, întrucât obligația de a încheia actul de vânzare-cumpărare privind locuința din I, str. ---, nr. 40, poate fi asumată numai de acest pârât în calitate de proprietar al imobilului.
Recurentul arată că refuzul Primarului,ca reprezentant al Municipiului I, deținătorul imobilului din litigiu, este nejustificat în raport cu dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Arată că dreptul de preemțiune instituit de art. 43 al. 3 din lege presupune că la egalitate de preț să fie preferat un anumit subiect al actului juridic, având în vedere calitatea acestuia, fără însă a lăsa la latitudinea deținătorilor actuali vânzarea imobilelor nerestituite.Motivează recurentul că deține imobilul din litigiu cu contract de închiriere din anul 1979, împrejurare ce a fost ignorată de reprezentanții pârâtului Municipiul
Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate sub aspectul respingerii acțiunii în contradictoriu cu Municipiul
În recursul formulat de Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de I, se arată că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Statului Român întrucât imobilul din litigiu se află în administrarea Consiliului Local În esență, recurentul arată că potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și a Legii nr. 215/2001 trebuia făcut distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate publică ce aparține unităților administrativ-teritoriale. Se arată că și prin dispozițiile art. 421 din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a instituit reglementarea ca în privința imobilelor cu destinație de locuințe, care nu s-au restituit în natură, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, înstrăinare care se face cu respectarea legislației în vigoare. Apreciază că atâta timp cât pârâtul Consiliul Local I ca unitate administrativă deține imobilul în administrare, în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru motivele arătate se solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu Statul român prin pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Intimații Municipiul I, prin Primar și Ministerul Culturii și Cultelor au formulat întâmpinare, arătând că în mod corect în cauză s-a reținut lipsa calității lor procesuale pasive. Municipiul I arată că nu este proprietarul imobilului din litigiu întrucât acesta a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1950. Intimatul Ministerul Culturii și Cultelor a arătat că imobilul din litigiu nu este inclus în lista monumentelor istorice ori de patrimoniu exceptate de la vânzare, astfel încât nu îi revine nici o obligație rezultată din raportul juridic de drept material dedus judecății. Intimații solicită respingerea recursului promovat de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate de reclamantul și Statul român, Curtea reține incidența motivului înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, drept pentru care recursurile formulate urmează a fi admise, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea inițială înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Municipiul I, prin Primar, la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în I, str. ---, nr. 40, deținut din anul 1979 cu contract de închiriere.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată de reclamant pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, coroborat cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 10/2001 care reglementează posibilitatea înstrăinării imobilelor către chiriași.
Reclamantul-recurent deține din anul 1979 în baza contractului de închiriere nr. 4936/16.04.1979 imobilul din litigiu. Ulterior, contractul de închiriere a fost reînnoit cu contractul nr. 5771 din 27.07.2001 și din 25.04.2008 (fila 39 dosar apel).
Datorită refuzului manifestat de Municipiul I, de a-i vinde locuința, reclamantul a promovat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele care în urma procedurii prevăzută la Cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite, rămân în administrarea deținătorilor actuali. În speță, apartamentul din I, str. ---, nr. 40, a rămas în administrarea unității administrativ-teritoriale, aspect ce nu a fost contestat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 imobilele cu destinație de locuințe care nu au fost restituite foștilor proprietari pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, iar prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003 se arată că "pentru imobilele cu destinație de locuință care nu s-au restituit în natură, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași".
De aceea, raportat la obiectul litigiului, instanțele aveau obligația de a fixa cadrul procesual al judecății sub aspectul calității procesuale pasive a părților și prin verificarea împrejurării dacă bunul ce face obiectul litigiului aparține domeniului public sau privat.
Astfel, în statuarea asupra calității procesuale pasive trebuie avute în vedere normele înscrise în Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001 ce fac distincție între dreptul de proprietate ce aparține Statului și dreptul de proprietate publică ce aparține unităților administrativ-teritoriale.
În speță, bunul din litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al Statului. Imobilul din litigiu se regăsește în patrimoniul Municipiului I și se include astfel în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, fiind administrat de Consiliul Local
Raționamentul judiciar se axează și pe dispozițiile art. 19, art. 21 alin. 1 și art. 38 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia administrativă în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive, consiliile menționate având, printre altele și atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei și orașului.
Prin urmare, constatând că statuarea asupra calității procesuale pasive a fost greșit realizată de tribunal, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 să fie admise cererile de recurs formulate de reclamantul și pârâtul Statul Român, decizia civilă nr. 866/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, urmând a fi modificată în parte. Reținând calitatea procesuală pasivă a Municipiului I, urmează ca în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul pârâtului Municipiul I împotriva sentinței civile nr. 4873/17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași să fie respins. Pentru considerentele sus menționate se va admite apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de I, împotriva aceleiași sentințe și urmare a reținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român se va respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acesta.
Vor fi menținute dispozițiilor hotărârilor pronunțate referitoare la admiterea apelului formulat de Ministerul Culturii și Cultelor, precum și cele referitoare la admiterea acțiunii reclamantului în sensul obligării pârâtului Municipiul I, prin Primar, la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul pentru apartamentul situat în I, str. ---, nr. 40.
Se va lua act că recurentul-reclamant a renunțat la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite cererile de recurs formulate de reclamantul și pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 866 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,decizie pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge apelul formulat de pârâtul Municipiul I,prin Primar împotriva sentinței civile nr. 4873 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași.
Admite apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de I împotriva sentinței civile nr. 4873 din 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin și I și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin și
Menține dispozițiile deciziei apelate referitoare la admiterea apelului formulat de Ministerul Culturii și Cultelor.
Menține dispozițiile sentinței instanței de fond referitoare la obligarea pârâtului Municipiul I,prin Primar la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul.
- act de renunțarea recurentului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: ,
Judecătoria Iași:
26.03.2009
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Cristina Văleanu, Viorica Olariu
