Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 110
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții, -, și pe intimatul, având ca obiect acțiune pauliană împotriva deciziei civile numărul 817 din 24.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții și asistați de av.; pentru intimatul răspunde av. ce substituie pe av. Lipsește recurenta -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, recurenții au fost citați cu mențiunea să se prezinte pentru a semna cererea de recurs și să răspundă la excepția nulității recursului declarat.
Recurentul semnează în fața instanței recursul declarat.
Cu privire la recurenta ce se legitimează ci CI seria - nr. - instanța constată că s-a strecurat o eroare materială în citativ în sensul că acesta se numește și este fostă. Și recurenta semnează personal recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului.
Av. pentru recurenții și solicită instanței să aprecieze că în prezenta cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă motivând că prima instanță de control judiciar a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la exercițiul acțiunii pauliene.
Arată că Tribunalul Iașia aplicat în mod greșit dispozițiile art. 975 cod civil desființând integral actul translativ de proprietate deși a reținut că datoria pentru care a fost promovată acțiunea este o datorie personală a recurentului.
Instanța de apel a apreciat ca argument principal pretinsa valoare mică a contractului translativ de proprietate deși legea nu condiționează precizarea valorii unui anumit obiect de anumite norme, cu excepția prețului derizoriu.
Pentru aceste motive apărătorul recurenților solicită respingerea excepției și nu solicită cheltuieli de judecată.
Interpelată, cu privire la cererea de recurs formulată de recurenta -, av. lasă la aprecierea instanței ce se va dispune în acest sens.
Av. pentru intimatul, având cuvântul, pune concluzii în sensul admiterii excepției nulității recursului și anulării cererii de recurs formulate de recurenta -. Solicită și cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.423 din 17 ianuarie 2008 Judecătoriei Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâții, și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a fost admis prin decizia civilă nr.817 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Iași și schimbând în tot sentința; au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâții, () și; s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.904/13 februarie 2006 la BNP, încheiat între și, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător cu consecința inopozabilității contractului față de creditorul; s-a respins cererea privind revenirea apartamentului ce face obiectul contractului în patrimoniul vânzătorilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Din probele administrate în cauză rezultă că, deși începând cu luna noiembrie 2004 era pornită o executare silită împotriva sa de către reclamantul-creditor (în temeiul titlului executoriu - contract de împrumut autentificat sub nr. 1268/11.09.2002), pârâtul-debitor, alături de soția, a înstrăinat bunul imobil ce forma obiectul urmăririi silite către pârâta - cumnată, respectiv soră a celor doi vânzători.
Potrivit dispozițiilor art. 975 Cod civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Instanța de apel reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene (revocatorii), întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 904/13.02.2006 la BNP a produs reclamantului-creditor un prejudiciu, în sensul creării unei stări de insolvabilitate a debitorului, acesta din urmă având deplină cunoștință despre rezultatul păgubitor al actului față de creditor (frauda debitorului).
Însuși debitorul a arătat, cu prilejul deplasării la domiciliul său a executorului judecătoresc, faptul ca nu deține bunuri proprii și, în condițiile în care a înstrăinat ulterior apartamentul-bun comun supus urmăririi, este evident că prin actul de vânzare-cumpărare și-a creat, în mod voit, o stare de insolvabilitate.
Este îndeplinită și condiția existentei unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioară actului atacat, derivată din contractul de împrumut autentificat sub nr. 1268/11.09.2002, apărările făcute de pârâți referitoare la stingerea acestei datorii urmând a fi înlăturate, deoarece existența acestei creanțe a făcut obiectul analizei în cadrul contestației la executare promovată de debitor (dosar nr- al Judecătoriei Iași ), contestație respinsă prin sentința civilă nr. 2523/7.03.2007, în care s-a reținut că debitorul nu a făcut dovada plății debitului, în conformitate cu dispozițiile legale.
În ce privește cea din urmă condiție - complicitatea la fraudă a terțului cumpărător, instanța de apel retine că pârâta avea cunoștință despre executarea silită pornită împotriva vânzătorului, de vreme ce în chiar contractul de vânzare-cumpărare a fost specificat faptul că aceasta știe despre sesizarea notată la cererea creditorului, fiind de acord să cumpere în aceste condiții.
Mai mult, legătura de afinitate cu debitorul-vânzător (cumnată) și legătura de rudenie (soră) cu soția acestuia - vânzătoarea - constituie un element ce susține concluzia că motivele reale ale înstrăinării bunului - scoaterea de sub urmărirea silită - îi erau cunoscute.
Nu poate fi reținută apărarea acestei pârâte, potrivit căreia a avut convingerea că bunul nu aparține debitorului ori soției sale, câtă vreme a contractat cu aceștia, în calitate de vânzători.
Pe de altă parte, intenția înstrăinării apartamentului numai pentru evitarea executării silite rezultă și din faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare, cei doi vânzători - debitorul și soția lui - și-au rezervat dreptul de abitație până la data decesului ultimului dintre ei.
Păstrarea de către vânzători a posesiei asupra apartamentului pentru întreaga durată a vieții, deci lipsirea cumpărătoarei de dreptul de a uza de bun pentru o perioadă atât de îndelungată, este un element care contrazice cu desăvârșire apărarea pârâților, potrivit căreia motivul pentru care apartamentul a fost înstrăinat către parata, nemulțumită de pretinsul gest al mamei care ar fi gratificat-o doar pe cealaltă fiică - soție a debitorului, a fost acela de a restabili bunele relații dintre surori.
Alături de cele mai sus arătate, un alt element care conturează frauda debitorului și complicitatea terțului cumpărător la această fraudă este prețul vânzării: 55.000 lei, mai puțin decât J din prețul de piață al bunului la data vânzării, evaluat prin expertiza tehnică la circa 195.000 lei, valoare confirmată și de către intimații-vânzători la interogatoriul luat în apel.
Intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu există un raport juridic obligațional între ea și creditor, nefiind parte în contractul de împrumut, tribunalul urmând să respingă această excepție, deoarece relevant pentru justificarea calității procesuale pasive în prezenta cauză, raportat la obiectul său - revocare contract de vânzare-cumpărare, este calitatea ei de parte contractantă (vânzătoare) în actul atacat.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul este creditor personal al soțului ei și că nu poate urmări, din această calitate, bunurile comune, tribunalul reține că acțiunea pauliană nu este un act de executare, astfel încât nu îi este aplicabilă restricția prevăzută de art. 33 alin.1 din Codul familiei, excepția urmând a fi respinsă.
În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul reține că acțiunea pauliană intentată de creditorul reclamant este întemeiată, impunându-se admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii. Se va dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 904/13.02.2006, cu consecința inopozabilității contractului față de creditorul.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca, subsecvent revocării contractului de vânzare-cumpărare, instanța să dispună revenirea bunului în patrimoniul debitorului, însă instanța de apel va respinge această solicitare, întrucât acțiunea pauliană nu are drept consecință anularea actului, ci revocarea lui în limita creanței (inopozabilitatea lui față de creditor), actul rămânând valabil în raporturile dintre debitor și terțul dobânditor. Valabilitatea actului în raporturile dintre debitor și terțul-dobânditor dă dreptul terțului de a păstra bunul, plătind creditorului urmăritor creanța acestuia.
Pârâții, și, căsătorită, au formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
- reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru;
- suma pe care o pretinde reclamantul i-a fost achitată, aspect ce rezultă din probele, documentele de la dosar.
Prioritar se reține că recursul formulat de pârâții, () și este supus sancțiunii prevăzută de art.306 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă potrivit art.316 raportat la art.287 Cod procedură civilă arătarea hotărârii care se atacă, numele, domiciliul sau reședința părților, motivele de fapt și drept pe care se întemeiază calea de atac, dovezile invocate în susținerea acesteia, semnătura.
Semnătura este un element esențial al cererii de recurs, fapt pentru care ea este sancționată în mod expres cu nulitatea, deoarece se poate deduce din ea voința neîndoielnică a părții de a critica hotărârea.
În speță, - nu a semnat cererea de recurs și deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta și semna cererea, pentru a complini lipsa semnăturii în condițiile art.133 al.2 Cod procedură civilă (până la prima zi de înfățișare), nu s-a prezentat, cererea de recurs fiind lovită de sancțiunea prevăzută de art.287 al.2 raportat la 317 Cod procedură civilă.
Așa fiind recursul formulat de - se va anula, pentru considerentele deja arătate.
Cu privire la recursul pârâților și (), se reține că acesta este nul, potrivit dispozițiilor art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Potrivit art.303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, care se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii. Nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, atrage nulitatea recursului.
Articolul 303 al.2 Cod procedură civilă impune ca în cererea de recurs să se arate fiecare motiv și să fie dezvoltat separat, în caz contrar recursul este nul potrivit art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Casarea unei hotărâri în recurs se poate cere numai pentru motivele limitativ și expres prevăzute în art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Potrivit art.306 al.3 Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Indicarea greșită a motivelor de recurs atrage nulitatea atunci când dezvoltarea lor nu face posibilă nici încadrarea din oficiu a acestora în dispozițiile art.304.
În speță, cererea de recurs nu întrunește cerințele imperative ale art.303 al.2 Cod procedură civilă, recurenții neindicând motivele de casare în drept, iar în fapt, criticile aduse sunt doar o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate juridic, care nu privesc considerentele pentru care instanța de apel a pronunțat decizia recurată și care nu permit analizarea deciziei în cadrul niciunui motiv de modificare sau casare din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Cum nemotivarea recursului este sancționată cu nulitatea de dispozițiile art.306 al.1 Cod procedură civilă, cum aspectul acesta poate fi invocat din oficiu de instanță, urmează a constata nulitatea recursului pârâților și.
Precizările făcute de aceștia la 18.03.2009, reprezintă noi motive de recurs, care nu au nicio legătură cu afirmațiile generice din cererea de recurs, depusă în termen și analizată deja, care nu pot fi analizate deoarece au fost depuse mult peste termenul prevăzut de art.301, 303 Cod procedură civilă.
Atâta timp cât aceste motive au fost depuse tardiv, ele nu pot forma obiect de dezbatere contradictorie.
Așa fiind, se va constata nul recursul, în cauză nefiind incidente motive de ordine publică, din cele prevăzute la art.306 al.2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de și () împotriva deciziei civile nr.817 din 24.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Anulează cererea de recurs formulată de - împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
24.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Andronic Adriana
