Obligație de a face. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Niculina Țiț
Grefier - -
*******************************
La ordine a venit spre examinare recursul civil promovat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 121/AC din 12.04.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.3281/AC/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. pentru recurenții lipsă, av. - G pentru intimatul reclamant lipsă și intimatul-pârât.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că a fost atașat la dosarul cauzei, dosarul 4197/2004 al Judecătoriei Roman.
Av. depune la dosar chitanța - cu care face dovada achitării taxei de timbru de 15 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul în susținerea recursului, av. arată că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală, fapt pentru care solicită admiterea recursului și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea reclamantului.
Prin probatoriul administrat în cauză, s-a arătat că recurenții în anul 1995 au edificat o construcție în V satului. S-a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantului și faptul că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, față de faptul că abia în 2005 reclamantul a A că proprietarii construcției sunt recurenții de azi.
S-a efectuat o expertiză în cauză, precum și o alta în dosarul atașat prezentului și s-a constatat că situația construcției din 1995 era aceeași și în 2004 și este aceeași și în prezent. Gardul despărțitor a existat așa dintotdeauna. Reclamantul și-a ridicat o construcție în 1991, iar gardul dintre cele două proprietăți exista.
Nu poate fi invocată excepția autorității de lucru judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta, dar invocă probatoriul cea fost administrat în cauza 4197/2004.
Expertiza efectuată la fond nu reflectă situația din teren, motiv pentru care s-a solicitat o nouă expertiză în apel, care a fost respinsă.
Solicită admiterea recursului cum a fost formulat și motivat, urmând a fi avută în vedere și hotărârea pronunțată în dosarul atașat. Cu cheltuieli de judecată.
Av. - G, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, în primul rând pe excepția invocată. Termenul de prescripție curge de la data cunoașterii adevăratului proprietar al imobilului.
Chiar dacă construcția imobilului a început în 1995, recurenții nu aveau autorizația de construire și nici nu a existat vreo schiță a imobilului. Au devenit proprietarii legali ai imobilului în anul 2005, iar de atunci nu au efectuat niciun demers pentru publicitatea dreptului lor de proprietate asupra imobilului. Nu și-au intabulat dreptul de proprietate.
Cu privire la fondul cauzei, apreciază că probatoriile administrate în cauză sunt concludente. Expertiza efectuată la fond este lămuritoare în cauză și la acel moment nu a fost contestată, părțile și-au însușit această probă, care trebuie coroborată cu planșele foto efectuate și depuse la dosar. Construcția recurenților încalcă dreptul de proprietate al intimatului pe o lățime de 23mp.
Cu cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune și concluzii scrise.
Intimatul-pârât, având cuvântul arată că atunci când a turnat temelia casei nu avea actul juridic al proprietății, dar a avut acceptul verbal al reclamantului, acesta a fost de acord cu construcția casei.
Există un gard despărțitor între cele două proprietăți pe toată lungimea acestora.
Solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 3789 din 5 octombrie 2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat de instanță să-și modifice streașina casei sale, astfel încât să nu mai depășească linia de hotar dintre imobilul său și al pârâtului, întrucât îi încalcă dreptul de proprietate.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că sunt vecini, iar pârâtul a construit o, fără autorizație, fără respectarea distanței legale față de gardul ce desparte proprietățile, iar streașina casei pârâtului încalcă aerian proprietatea reclamantului.
Pentru acest motiv a fost sancționat contravențional de primar, însă acesta a continuat să construiască imobilul încălcându-i proprietatea. În drept a invocat art. 480 Cod civil.
Ulterior reclamantul prin fila 17 dosar fond și-a modificat acțiunea înțelegând să se judece cu pârâții și, deținătorii imobilului.
Pârâții și au solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă; de la data edificării construcției anul 1995, iar pe cale reconvențională stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile, invocând în drept art. 119 Cod procedură civilă și art. 584 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2258 din 16 octombrie 2006, Judecătoria Romana admis acțiunea modificată reclamantului și cererea reconvențională a pârâților și în consecință:
A respins acțiunea față de pârâtul;
A obligat pârâții și să modifice streașina imobilului casă de locuit situată în comuna, sat, județul N, compusă din parter, plus mansardă, proprietatea acestora, astfel încât să nu depășească linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și a lor.
A stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți este aceea trasată cu roșu între punctele B și E din schița raportului de expertiză tehnică topometrică de la fila 72.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat inițial în judecată pe care nu este proprietarul și terenului din vecinătatea reclamantului, astfel că, invocarea lipsei sale procesuale pasive în cauză era întemeiată, motiv pentru care, acesta a înțeles să cheme în judecată pe adevărații proprietari, adică și.
Între părți, ca vecini sunt neînțelegeri, practic, de la streașina casei pârâtului, care deranjează proprietatea reclamantului și a gardului despărțitor, pârâții din acest motiv au solicitat pe cale reconvențională să se stabilească o linie de hotar între cele două proprietăți.
Constatarea calității de proprietari pentru pârâți a avut loc în noiembrie 2005 ( sentința civilă nr.2346/2 noiembrie 2005), și raportat la această dată nu poate fi primită prescripția dreptului la acțiune. La data când pârâții pretind că au ridicat - 1995, nu erau proprietari nici ai terenului, ei dobândind în fapt proprietatea abia în anul 2004, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare - fila34.
Cu privire la situația de fapt, s-au reținut concluziile raportului de expertiză ( fila 71) și anume că în raport de actele de proprietate pe care le dețin, atât reclamantul cât și pârâții, în fapt stăpânesc suprafețe mai mici de teren, iar linia de demarcație dintre cele două proprietăți a fost stabilită ca fiind linia dreaptă care unește îmbinările gardurilor existente la drum și în spate a celor două proprietăți, respectiv linia reprezentată pe schița anexă cu culoare roșie între punctele B și
Pe schiță se poate vedea că streașină construcției pârâților depășește linia de hotar a celor două proprietăți, înspre terenul proprietatea reclamantului cu o suprafață având laturile 0,28 m/39 m nerespectând astfel distanța legală de 0,6 în cazul pereților fără vedere spre proprietatea vecinului, prevăzută de art. 613 Cod civil.
Așa fiind s-a dispus modificarea de către pârâți a streșinii casei pentru a nu mai deranja precum și delimitarea celor două proprietăți potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pârâții și, au promovat apel solicitând rejudecarea acțiunii reclamanților, motivat de următoarele:
- sunt vecini cu reclamantul și au turnat fundația în 1995, iar casa au edificat-o după ce au dobândit cu acte de proprietate terenul de sub aceasta și aferent casei din anul 2004, și întrucât nu au obținut autorizația de construcție, prin sentința civilă 2376/2.10.2005, s-a constatat că sunt proprietarii construcției;
- au fost în relații amiabile cu reclamantul până în momentul edificării efective a imobilului, când acesta a deplasat linia de hotar spre proprietatea lor și din această cauză temelia fiind turnată, n-au mai putut modifica structura acesteia încât streașina să nu mai depășească linia de hotar;
- și expertul a constatat că această situație se datorează intimatului care a înstrăinat o parte din teren unui vecin, însă n-a recunoscut la expertiză;
- situația de față s-a produs independent de voința lor și numai datorită culpei reclamantului care a intrat pe terenul lor.
Apelanții, prin cererea aflată la fila 21 dosar apel, au completat motivele de apel, în sensul că solicită efectuarea unei alte expertize care să stabilească o altă variantă de hotar, încât să nu le fie afectată construcția lor.
Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr. 121/12 aprilie 2004, respins ca nefundat apelul și a obligat apelanții să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În baza actului de dare cu plată nr.3499/24.07.1990, încheiat în baza art.6 din Statutul CAP, reclamantul a dobândit în proprietate, de la fosta CAP, un teren în suprafață de 250 mp situat în perimetrul construibil al satului, cu obligația de a-și construi o locuință, până la data de 28.02.1991. În baza acestui act, reclamantului i s-au eliberat de către Primăria comunei, certificat de avizare, aliniere și regim pentru construcții și autorizație pentru executarea lucrărilor de construcții și instalații (ambele cu nr. 1811/19.07.1991), aceasta din urmă fiind valabilă timp de 24 luni de la data eliberării (26.11.2991). Lucrările autorizate cuprindeau o locuință proprietate personală al cărei proiect, întocmit de SC Naf ost aprobat de Comitetul executiv al Consiliului Popular al județului Ulterior, în temeiul art.24 alin. din Legea nr. 18/1991, prin raportare la art.23 din același act normativ, reclamantului i s-a întocmit și titlul de proprietate nr.65/2523/27.06.2002, prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 800 mp. teren curți - construcții, 5, parcela 350, învecinată la nord cu drumul sătesc, la est cu moștenitorii Fr. și, la sud cu și la vest cu.
În anul 1995, așa cum arată înșiși pârâții - reclamanți, aceștia au început edificarea unei case pe terenul învecinat cu cel al reclamanților, care aparținea moștenitorilor defunctului. Din economia probelor dosarului nu se poate stabili cu certitudine când au fost finalizate de către pârâți locuința și anexa aferentă, dar neîndoielnic, ei nu au avut în vedere nici un proiect întocmit în acest scop, nici autorizație de construire ori alte avize și aprobări legale, care să fi fost eliberate tocmai în scopul atât al evitării oricărei încălcări a dispozițiilor legale care reglementează domeniul construcțiilor.
Relevante pentru soluționarea prezentului litigiu sunt cele constatate în teren de expertul tehnic topograf numit de prima instanță și fotografiile depuse la dosar de către ambele părți, care evidențiază distanța foarte mică dintre cele două imobile, încălcarea dispozițiilor imperative ale art.613 cod civil aparținând, indubitabil, apelanților, care au edificat propria construcție la mai mulți ani după reclamantul - intimat care, așa cum s-a subliniat mai sus, a efectuat lucrările de construire pe baza unei documentații legale și întocmite de organele competente în materie.
Apelanții au obținut o hotărâre judecătorească care le confirmă calitatea de proprietari prin construire a locuinței și anexei pe care le dețin, însă instanța care a pronunțat sentința civilă nr.2378 din 2.11.2005 nu a făcut nicio verificare a măsurii în care respectivele construcții, nelegal edificate, respectă totuși, actele normative aplicabile și raporturile față de vecinii imobilului. De asemenea, s- avut în vedere și faptul că, în anul 2005, apelanții au cumpărat de la (învecinată la vest cu reclamantul - intimat) un teren mai mare cu 64 mp decât cel justificat de actele vânzătoarei, doar de la numita ei cumpărând o suprafață de teren mai mică cu 155 mp decât în actul vânzătoarei, această diferență în minus neputând avea nici o legătură cu proprietatea reclamantului, cu care terenul cumpărat de apelanți nu se învecinează pe nici o latură.
În aceste condiții, evident cel prejudiciat prin situația de fapt creată de soții și este intimatul, al cărui teren nu mai măsoară în prezent decât 575 mp (cu 225 mp mai puțin decât titlul de proprietate deținut), așa încât expertul a găsit, pe cât posibil, ce mai bună soluție de trasare a liniei de hotar dintre proprietățile părților, care nu trebuie să țină cont de conduita ilicită apelanților (chiar dacă aceasta obținut, ulterior, confirmare judecătorească) ci, dimpotrivă, în primul rând trebuie să fie cât mai puțin împovărătoare pentru intimatul - reclamant, ale cărui construcții au fost edificate cu bună credință și în condiții de deplină legalitate și al cărui drept de proprietate asupra terenului, dobândit, de asemenea, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă reglementate de legea specială, este vădit știrbit și nejustificat diminuat ca întindere, situație acceptată, totuși de către acesta.
Apelanții au promovat recurs, reiterând excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, invocă aceleași critici ca în petiția de apel și solicită casarea celor două hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea situației reale din teren, probă respinsă nejustificat în apel.
În drept, au invocat art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr.4197/2004 al Judecătoriei Roman.
Curtea, examinând criticile formulate le constată neîntemeiate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
S-a atașat dosarul nr.4197/2004 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1075/205, de Judecătoria Roman, pentru a se verifica incidența puterii lucrului judecat, însă aici au fost părți reclamantul și pârâtul, obiectul fiind obligația de a face, în temeiul art.15 Cod civil (picătura streșinilor).
Cu privire la excepția prescripției, prima instanță a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a fi aplicabilă.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a făcut o corectă analiză și o apreciere corectă a probelor administrate, reținând atitudinea culpabilă a apelanților care a dus la crearea situației litigioase.
Susținerile acestora că reclamantul a intrat peste proprietatea lor, nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă și evident că o astfel de situație le-ar fi impus și o eventuală revendicare asupra proprietății terenului presupus ocupat abuziv, lucru care însă nu s-a solicitat.
Cu privire la expertiză, este de observat că la instanța de fond apelanții au avut apărare calificată și nu au făcut obiecțiuni nici cu privire la varianta de grănițuire propusă de expert și nici asupra celor constatate asupra situației, că streașina construcției lor, depășește limita de hotar a celor două proprietăți înspre terenul reclamantului.
În apel, această chestiune nu a constituit motiv de apel, fiind depusă ca motiv ulterior, cu depășirea termenului prevăzut de art. 287 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, criticile aduse nu se înscriu în cerințele prevăzute deart.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, invocate ca temei de drept, motiv pentru care decizia recurată este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimatului reclamant cheltuielile de judecată efectuate cu apărarea în recurs, în cuantum de 1200 lei, conform chitanței depusă în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 121/AC din 12.04.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.3281/AC/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
PT.GREFIER A ÎN,
GREFIER SECȚIE,
Red.
Red. /
Red. 11.02.2008
Tehn.12.02.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Niculina Țiț
