Obligație de a face. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1180
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, G, A, împotriva sentinței civile nr. 720/5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 18 august 2009, pârâtul a depus o cerere prin care arată că este de acord cu judecarea recursului și în lipsa reprezentantului legal al unității.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 720/05.05.2009, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamanților, în sensul obligării pârâtului să le plătească diferența de cotă de contribuție la bugetul asigurărilor de stat de la condiții normale de muncă la condiții deosebite de muncă începând cu 01.01.2005 până la zi și în continuare pe viitor și să efectueze cuvenitele mențiuni în actele de personal, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul recunoaște că angajații reclamanți își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, acordându-le sporurile aferente la salariu, însă refuză nejustificat și fără temei legal să plătească diferența de cotă de contribuție la bugetul asigurărilor sociale aferente, de la condiții normale de muncă la condiții deosebit de periculoase, devenind astfel incidente dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, potrivit cu care pârâtul în calitate de angajator are obligația "să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii".
De asemenea, constatând că s-a precizat de reclamanți prin reprezentant că nu solicită cheltuieli de judecată, nu s-au acordat aceste cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, arătând că nu sunt de acord cu poziția exprimată de reprezentanta la dezbaterea cauzei, prin care a solicitat admiterea acțiunii fără cheltuieli de judecată.
Prin urmare, au solicitat admiterea recursului, modificarea în partea a sentinței civile atacate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță în cuantum de 2.400 lei, reprezentând onorariu pentru avocat suportat de ei.
Deși legal citată, cu mențiunea depunerii întâmpinării, pârâtul nu s-a conformat acestei cerințe însă prin cererea depusă prin registratura instanței au arătat că nu au obiecții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu pentru avocat suportat de reclamanți în sumă de 2.400 lei, solicitând doar stabilirea unui termen pentru a se asigura suma necesară.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul întemeiat.
Astfel, conform contractului de asistență judiciară nr. 19/25.03.2009, reclamanții au fost reprezentați la instanța de fond de către avocat, făcând dovada achitării onorariului în sumă de 2.400 lei cu chitanța nr. 7 din aceeași dată.
Față de soluția de admitere a acțiunii, pârâtul trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă avocatul reclamanților a arătat la dezbaterile în fond ale cauzei că nu solicită cheltuieli de judecată, renunțare ce nu se putea face decât cu acordul expres al reclamanților, acestea fiind de altfel solicitate prin acțiunea dedusă judecății.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificându-se în parte sentința civilă recurată în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 2.400 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților, G, A, declarat împotriva sentinței civile nr. 720/5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 2.400 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /09.09. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./09.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
