Obligație de a face. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.120/
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta, cu domiciliul în G,-, -.3,.1,.4 împotriva deciziei civile nr.242/24.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta-pârâtă apărătorul acesteia av., intimata personal și asistată de apărătorul acesteia av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii prezenți precizează că părțile nu au ajuns la nici o înțelegere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentei av. invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a intimatei care a promovat acțiunea și respectiv nu a fost chemată în judecată alături de soții acestora deși sunt coproprietare, iar pe fondul cauzei dispozitivul deciziei nr.242/24.04.2007 a Tribunalului Galați nu poate fi executat dacă ar rămâne așa și anume să limiteze construirea balcoanelor până la nivelul balconului său, balconul este construit, cum se poate limita adică a se dărâma ceea ce depășește, pentru această construcție există autorizație. Faptul personal de a construi cu depășirea limitelor dintre etaje nu mai poate fi împiedicat atâta vreme cât chiar la introducerea acțiunii și, cu atât mai mult la pronunțarea în fond a instanței lucrarea era terminată și așa reține și instanța de fond care a insistat de mai multe ori ca reclamanta să-și precizeze obiectul funcție de realitatea relevată de multe ori de pârâtă în sensul că, construcția era terminată. Nu s-a schimbat obiectul, reclamanta nu a trecut pe dezdăunări deși aceasta i-ar fi stat la îndemână. Reclamanta deși a promovat o acțiune de obligație de a face, instanța face o motivare pe acțiune în revendicare. Obiectul acțiunii fiind de obligație de a face, ceea ce implică un fapt personal și nu este regimul juridic al acțiunii în revendicare sau poate este obiecție de a nu face în sensul de a nu construi. Drept pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu menținerea hotărârii instanței de fond de respingere a acțiunii.
Apărătorul intimatei-reclamante av. având cuvântul precizează că, atunci când s-a deschis acțiunea construcția nu era ridicată, se putea limita. Cu privire la excepțiile lipsei calităților procesuale active și pasive consideră că nu se judecă pentru dreptul de proprietate ci este un drept de administrare activă. Chiar și autorizația de construcție este eliberată pe numele pârâtei. In ceea ce privește dispozitivul deciziei poate fi pus în aplicare întrucât se referă la limitarea proprietăților ori extinderea balconului a provocat stricăciuni la apartament, s-a prins plafonul balconului de peretele exterior al proprietății reclamantei, s-a încălcat un drept de proprietate, se poate găsi o soluție tehnică să-și coboare plafonul balconului. Drept pentru care consideră că acțiunea este perfect admisibilă și solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Galați. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr.1401/08.01.2008.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta obligarea pârâtei să se limiteze în construirea balcoanelor până la nivelul etajului său respectiv până la limita de despărțire a proprietăților. A solicitat obligarea pârâtei la plata de daune și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că a nu și-a dat acordul pentru ca pârâta să-și extindă apartamentul de la parter întrucât aceasta chiar din proiectul de construcție se ridică în înălțime cu construcția peste nivelul corespunzător apartamentului, parter. A arătat reclamanta că nu cunoaște dacă pârâta are autorizații dar cu siguranță, dacă le are, nu le-a respectat. Întrucât aceste extinderi îi încalcă dreptul său de proprietate consideră reclamanta că este un abuz de drept comportamentul pârâtei.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că are certificat de urbanism și autorizație de construcție.
Prin sentința civilă nr. 2862/18.04.2006 Judecătoria Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată. Instanța a reținut că în cauză pârâta are toate autorizațiile pentru aceste extinderi, plus că obiectul cererii este "a se limita la în construire până la nivelul etajului său", obiect ce nu a fost modificat și cum construcțiile pârâtei sunt deja finalizate acțiunea este nefondată. Un aspect în plus e și acela că reclamanta nu a făcut dovada că e proprietară pe apartamentul său, nedepunând actele de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta,. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de daune, deși aceste daune au fost dovedite. Este adevărat că odată ce s-a respins cererea principală se resping și cererile accesorii, dar o hotărâre judecătorească nu trebuie să lase loc la interpretări, trebuie să fie clară, neechivocă și motivată pe fiecare capăt de cerere. Instanța trebuia să dea dovadă de rol activ și să administreze proba cu expertiză, probă indispensabilă în cauză. Instanța a analizat superficial proba cu înscrisuri, autorizația emisă privind un singur balcon.
Prin decizia civilă nr.242/2007 a Tribunalului Galațis -a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința civilă nr.2862/2006 a Judecătoriei Galați și-n rejudecare s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să se limiteze în construirea balcoanelor până la nivelul etajului său. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Acțiunea de față privește extinderea apartamentului de la parter, proprietatea pârâtei, prin construirea a două balcoane. Litigiul apărut între părți este datorat înălțimii balcoanelor edificate, înălțime ce depășește limita dintre parter și etajul I, precum și limita stabilită în autorizația de construire (fila 48 din dosarul de apel, expertiză). Se pune problema ce limită ar fi trebuit să respecte pârâta la construcția balcoanelor odată ce limita de înălțime stabilită în proiect și autorizația de construire depășește și ea limita dintre cele două nivele (parter și etajul I). Se pune de asemenea problema de ce reclamanta nu a atacat această autorizație de construire separat în contencios administrativ, pentru că ea este în ființă și la această dată și conferă legitimitate acestor extinderi. că nimic nu poate restrânge dreptul de proprietate al reclamantei și că aceasta își poate apăra la orice moment proprietatea cu toate atributele ei chiar dacă a fost emisă o autorizație și chiar dacă această autorizație nu a fost anulată de vreo instanța de judecată. De asemenea, se impune a se apăra proprietatea până la limita dintre cele două nivele și nu până la limita prevăzută în autorizația de construire și proiectul de construire întrucât aceste acte nu reduc nici ele proprietatea reclamantei. exterior al blocului corespunzător nivelului său aparține tot reclamantei și nu poate fi încălcat câțiva centimetri decât tot cu acordul acesteia. Depășirea acestei limite rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Tribunalul a apreciat de asemenea, că în mod greșit instanța de fond a considerat că obiectul acțiunii "limitarea la a construi până la limita" se interpretează doar în sensul ca să nu mai construiască. Ea se traduce și în a dărâma ceea ce depășește. Dacă instanța avea o asemenea interpretare sau dacă obiectul îl considera neclar avea datoria să pună în discuția părților obiectul cererii de chemare în judecată. Instanța a motivat respingerea acțiunii și pe acest considerent, anume că deja construcțiile sunt terminate deci nu se mai poate dispune a nu mai construi, a se limita.
De asemenea, instanța de fond putea cere părților actele de proprietate pentru apartamentele lor.
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamantă Tribunalul a reținut că prejudiciul va fi integral reparat prin demolarea și limitarea construcțiilor până la nivelul dintre etaje, iar reparațiile la balconul reclamantei necesare a fi făcute nu sunt dovedite. Este vorba doar de astuparea unei singure găuri, prejudiciu ce nu poate fi evaluat de instanță odată ce părțile nu au făcut dovada cât costă o asemenea lucrare.
Impotriva deciziei civile nr.242/2007 a Tribunalului Galația declarat recurs pârâta invocând nelegalitatea hotărârii pentru că a fost chemată în judecată singură deși bunul în cauză face parte din devălmășia bunurilor sale cu ale soțului său - (excepția lipsei calității procesuale pasive). Prin dispozițiile instanței (demolarea a ceea ce s-a construit) se ajunge a se aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia din urmă. Totodată, în finalul cererii de recurs, se invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei prin prisma acelorași considerente și anume că nu este singura titulară a dreptului de proprietate a apartamentului, ci împreună cu soțul său.
Ai doilea motiv de recurs constă în aceea că instanța de apel e contradictorie în motivare.
Pe de o parte reține și argumentează că pârâta a procedat legal, respectând în construirea balcoanelor proiectul și autorizația de construire (exprimarea este că aceea "conferă legitimitate extinderii") iar pe de altă parte pronunță o hotărâre de limitare și chiar consideră că această limitare poate să însemne "demolare".
De asemenea, deși este clar și reclamanta a precizat de mai multe ori că obiectul este acela de "obligație de a face", instanța face o motivare a hotărârii străină de acest obiect și specifică că este o "acțiune în revendicare".
Ori, în speță, obiectul dedus judecății așa cum a precizat reclamante este "obligație de a face" cu un regim juridic diferit de al acțiunii în revendicare. Reglementarea "obligației de a face" o regăsim în art.1075-1076 cod civil și nici una din stipulațiile acestor articole nu le regăsim în prezenta cauză.
Apreciază recurenta că s-ar putea să avem pusă-n discuție o obligație intuitu personae și anume "de a nu construi cu depășirea limitelor legale" dar atâta vreme cât construcția a fost finalizată aceasta trebuia modificată în una în dezdăunări, modificare ce nu a avut loc pe parcursul judecății.
Demolarea construcției nu a fost cerută de reclamantă și drept consecință instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.
Dispozitivul instanței nu poate fi adus la îndeplinire atâta vreme cât construcția este finalizată.
Consideră că-n speță nu avut loc nici o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei atâta vreme cât are toate actele necesare construirii balconului și când se depășește nesemnificativ cu câțiva centimetri limita dintre etaje.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, este adevărat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2930/19.12.2003 de BN.18 din Blocul 6 face parte din devălmășia soților însă toate actele emise de autoritățile locale pentru construirea balconului sunt pe numele recurentei pârâte ceea ce denotă faptul că pentru toate problemele legate de efectuarea acestei lucrări soțul său a dat mandat soției sale. O dovadă în plus a existenței acestui mandat este faptul că până-n recurs aceasta a figurat singură-n proces și e puțin probabil ca să nu fi discutat cu soțul său problemele ridicate prin această acțiune și dacă acesta din urmă consideră că nu înțelege să o împuternicească pe soția sa să le apere interesele sigur până-n această fază procesuală și-ar fi făcut apărările de cuviință.
Existența acestui mandat tacit reglementată de art.35 al.2 fam. și întărită de probele mai sus menționate determină legalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active.
Excepția lipsei calității procesuale active în virtutea aceleași teze a mandatului tacit dintre soți pentru actele de administrare a bunurilor din patrimoniul lor (cum este cazul acțiunii de față) se constată că este de asemenea, neîntemeiată.
In ceea ce privește incidența disp.art.304 pct.7 pr.civilă (motive contradictorii) se constată că recurenta în susținerea acestui motiv de recurs prezintă trunchiat cele reținute de instanța de apel. Astfel, în considerentele deciziei civile nr.242/2007 a Tribunalului Galați se pune întrebarea retorică "în ce măsură se poate opune dreptului de proprietate o autorizație de construcție". In cadrul dezbaterii acestei probleme juridice instanța reține legitimitatea construirii balconului prin prisma autorizației de construcție, dar subliniază clar că dreptului de proprietate nu i se poate aduce atingere prin intermediul unei autorizații de construcție emisă de un organ administrativ, fără vreun acord în acest sens din partea reclamantei. Ca atare și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Prin al treilea motiv de recurs vizând obiectul dedus judecății recurenta face trimitere la art.1075-1076 Cod civil care reglementează executarea obligațiilor de a face, a nu face și a da, ori prin prezenta cauză se încearcă să se constate numai încălcarea unei obligații de a nu face ("să se limiteze în construirea balcoanelor până la nivelul etajului său"), obligație născută ca urmare a atingerii aduse de către pârâta dreptului de proprietate al reclamantei. Executarea este pasul următor recunoașterii dreptului reclamantei și sancționării faptei ilicite a pârâtei. Instanța a fost investită să soluționeze primul pas în ocrotirea dreptului intimatei reclamante.
Faptul că balconul a fost finalizat pe parcursul procesului, așa cum a menționat și instanța de apel, nu trebuia să determine o modificare a obiectului judecății în dezdăunări pentru că scopul acestei acțiuni este de protejare a dreptului de proprietate, protejare ce a fost sintetizată prin termenul "limitări". Acest termen nu conduce doar la ideea de a nu construi peste limita proprietăților părților ci și dărâmare în cazul în care se continuă construcția pe parcursul judecății. ar fi însemnat din partea intimatei o acceptare a regimului de înălțime ales de recurentă și plata unei despăgubiri pentru prejudiciul creat, (variantă pentru care putea opta doar intimata) pe când continuarea acțiunii în această formă arată clar faptul că aceasta dorește înlăturarea fizică a părții de construcție ridicată pe proprietatea sa.
Că sunt câțiva centimetri nu are importanță atâta vreme cât s-a dovedit cu expertiza efectuată-n cauză că extinderea balconului s-a făcut și pe proprietatea intimatei.
In ceea ce privește executarea dispozitivului deciziei civile nr.242/2007 a Tribunalului Galați atâta vreme cât considerentele deciziei nu lasă nici un dubiu asupra modului de punere-n practică a celor dispuse de instanță (dărâmarea balconului până la limita dintre proprietăți) se constată că temerile recurentei sunt nejustificate.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 teza I Cod pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de pârâta, cu domiciliul în G,-, -.3,.1,.4 împotriva deciziei civile nr.242/24.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurentă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-10.03.2008
Dact.MH-13.03.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacșin, Luminița Șolea
