Obligație de a face. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 120/

Ședința publică din 16 aprilie 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Irina Bondoc

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă, cu sediul în C,-, - parter, împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,- și intimații pârâți Municipiul C prin primar și Consiliul Local, ambii cu domiciliul în C,-, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 49344 din 16 aprilie 2008, pe care o depune la dosar, pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 15 martie 2008, pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți.

Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.

Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar chitanța CT - PJ din 16 aprilie 2008 și CT nr. - PJ din 16 aprilie 2008, eliberate de Agenția Fiscală 3 C, cu care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,30 lei timbru judiciar.

Depune, totodată, la dosar Ordinul de plată, în original, nr. 118 din 28 februarie 2008, eliberat de Banca Transilvania - Sucursala C, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 100 lei.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Constanța. Cu cheltuieli de judecată.

Învederează că în mod greșit instanța s-a pronunțat doar pe excepția lipsei calității procesuale pasive a

Soluția instanței de apel cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ce ste greșită. Instanța trebuia să constate că nu are calitate procesuală pasivă și să se pronunțe asupra fondului pricinii.

Prima instanță în mod corect a respins acțiunea față de C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

- arată că, deși s-a insistat asupra faptului că C nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare față de care se solicită restabilirea situației anterioare, instanța a reținut în mod greșitdublaidentitate între și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

Greșită este și percepția instanței cu privire la obiectul cererii, întrucât a reținut că prima instanță a avut de soluționat o cerere de repunere în situația anterioară a unor părți dintr-un proces soluționat irevocabil, când în realitate s-a solicitat repunerea în situația anterioară a unor părți dintr-un contract.

Restabilirea situației anterioare în urma anulării sau constatării nulității unui act juridic privește numai efectele juridice dintre prățile raportului juridic născut din actul anulat, iar nu și cele față de terți.

În cauza de față contractul de vânzare-cumpărare anulat a fost încheiat între G și, pe de o parte, și Consiliul Local Municipal C, pe de altă parte. Astfel fiind, repunerea în situația anterioară operează numai între părțile contractante, între care nu se regăsește și

Concluzionând, arată că soluția Tribunalului Constanța încalcă art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât, pronunțându-se exclusiv asupra calității procesuale pasive, instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, trimițând pricina spre rejudecare Judecătoriei Constanța, deși nu exista temei pentru aceasta.

În temeiul art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului către Tribunalul Constanța spre rejudecarea apelului.

Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurenta pârâtă

Învederează că face critici cu privire la obiectul în sine, dar exclude restul cererii formulată de reclamantă, de a se constata de către intimați calitatea pe care o avea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Invocă Legea nr. 112/1995, cu referire la obligația ca acel cumpărător să aibă calitatea de chiriaș.

Față de constatarea calității de chiriaș a reclamantei, contractul a existat și cu

Consideră că instanța în mod corect a analizat și soluționat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea formulată la data de 28.09.2006 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și C, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 26858/26.09.1996 privind imobilul situat în C,- și să se constate calitatea de chiriaș al acestei locuințe cu toate drepturile care decurg din această calitate potrivit dispozițiilor OUG 40/1999.

În motivarea acțiunii se arată că prin contractul nr. 26858/26.09.1996, reclamanta a cumpărat în calitate de chiriaș imobilul în discuție în temeiul Legii nr. 112/1995, dar în urma cererilor de revendicare formulate de, prin decizia nr. nr. 525/C/2005 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus anularea acestui contract de vânzare cumpărare, astfel încât se impune repunerea părților în situația anterioară, respectiv constatarea calității sale de chiriaș avută anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Temeiul de drept al acțiunii îl constituie disp. art.111 pr. civ și OUG nr. 40/1999.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive întrucât vânzarea s-a efectuat între reclamantă și Consiliul Local C, iar repunerea în situația anterioară privește numai efectele juridice dintre părțile raportului juridic născut din actul anulat.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât restabilirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat constau în obligația vânzătorului să restituie prețul imobilului iar cumpărătorul să restituie imobilul.

Prin sentința civilă nr. 716 din 24 ianuarie 2007 Judecătoria Constanțaa soluționat excepția invocată în sensul admiterii, motivat de faptul că raportul juridic s-a stabilit în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare între Consiliul Local C și reclamantă, iar în urma anulării acestui contract, efectele anulării privesc tot părțile acestuia, raport față de care C nu are calitate.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că nu se poate dispune restabilirea situației anterioare în sensul constatării calității de chiriaș a reclamantei, deoarece s-ar încălca principiul relativității actelor juridice, efectele actului s-ar răsfrânge asupra unor terțe persoane care nu au avut calitate de părți la încheierea actului și s-ar încălca voința părților de a încheia sau nu un astfel de act.

Ca urmare, s-a respins acțiunea ca nefondată față de Municipiul C și Consiliul Local C, iar față de ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamant susținând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C, deoarece acțiunea este formulată ca urmare a deciziei Curții de APEL CONSTANȚA, iar părțile au figurat ca pârâte și în procesul privind nulitatea actului juridic și că situația anterioară încheierii actului de vânzare cumpărare implică existența unui contract de închiriere în care parte este reclamanta și Repunerea în situația anterioară presupune revenirea reclamantei la calitatea de chiriaș.

Prin decizia civilă nr. 443 din 15 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantei și, în consecință, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, prima tribunalul a reținut că într-o cerere prin care se solicită repunerea în situația anterioară a unor părți dintr-un proces soluționat irevocabil, părțile care trebuie să figureze în proces sunt aceleași cu cele asupra cărora se răsfrâng efectele anulării actului, fiecare dintre acestea revenind la calitatea sa dinainte de încheierea contractului.

Cum prima instanță în mod greșit a apreciat că pârâta C nu are calitate procesuală în cauză, se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta intimată - Exploatarea Domeniului Public și Privat C, care a invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, susținând că instanța, prin confuzia pe care a făcut-o între contractul de închiriere invocat de reclamantă și contractul de vânzare cumpărare anulat irevocabil de instanță, a schimbat natura juridică a actelor deduse judecății.

Susține recurenta că nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare față de care se solicită restabilirea situației anterioare, astfel că instanța a reținut greșit că este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Tot astfel, instanța a reținut greșit obiectul cererii, deoarece s-a solicitat repunerea în situația anterioară a unor părți dintr-un contract și nu repunerea în situația anterioară a unor părți dintr-un proces soluționat irevocabil.

- susține că nu a avut calitatea de parte în contractul de vânzare cumpărare nr. 26858/1996, încheiat între și Consiliul Local Municipal C, astfel încât repunerea în situația anterioară anulării contractului privește numai efectele juridice dintre părțile raportului juridic născut din actul anulat, iar nu și efectele față de terți.

Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de motivele invocate de pârâta constanța, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform literaturii juridice, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârâtul chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

În speță, așa cum corect a reținut tribunalul, obiectul dedus judecății este reafirmarea unui contract de locațiune pe care reclamanta l-a încheiat cu fostul C, în prezent, pentru spațiul cu destinație de locuință din C,-.

Raportul juridic dedus judecății decurge, conform susținerilor recurentei, din acest contract de locațiune, contract în care pârâta are calitatea de locator, cu anumite obligații asumate prin contract.

Acesta fiind raportul juridic dedus judecății, faptele juridice conexe care au determinat, în opinia reclamantei, reființarea acestui raport juridic, respectiv anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă cu Consiliul Local Municipal C, nu au nici o relevanță pentru stabilirea calității procesuale pasive a

Chiar dacă în contractul de vânzare cumpărare nr. 26858/1996, anulat irevocabil de instanță, recurenta nu a figurat ca parte, situația juridică dedusă din anularea contractului reprezintă doar un argument, un considerent în susținerea obiectului principal al cererii reclamantei, respectiv constatarea calității sale de chiriaș.

Nu instanța de apel a schimbat natura juridică a actelor deduse judecății, ci recurenta nu a înțeles care este raportul juridic pe care reclamanta

l-a afirmat, așa încât, cum acest raport juridic este un raport de locațiune anterior contractului de vânzare cumpărare anulat, în care (anterior ) era parte, în calitate de locator, în mod corect s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă.

De asemenea, împrejurarea că recurenta a fost parte în litigiul finalizat cu anularea acestui contract, hotărârea judecătorească fiindu-i opozabilă, chemarea C în acest proces, chiar și numai pentru opozabilitate, ca administrator al spațiilor cu destinație de locuințe aflate în proprietatea privată a Municipiului C, trebuia să se facă, hotărârea având efecte relative numai cu privire la părțile din proces.

Prin urmare, constatând că tribunalul a stabilit corect calitatea procesuală pasivă a C și pentru că, în ceea ce o privește pe această pârâtă, soluționarea cauzei în primă instanță s-a făcut prin admiterea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive, întemeiat s-a dispus retrimiterea cauzei la prima instanță, pentru ca pârâta C să beneficieze de toate gradele de jurisdicție puse la dispoziția sa de normele de procedură civilă, recursul său fiind, și din acest motiv, neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă, cu sediul în C,-, - parter, împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,- și intimații pârâți Municipiul C prin primar și Consiliul Local, ambii cu domiciliul în C,-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,azi 16.04.2008.

Pentru jud. aflată în JUDECATOR

Se semn.conf.art.261 al.2 cpc

VICEPREȘEDINTE

Pentru jud. aflată în

Se semn.conf.art.261 al.2 cpc

VICEPREȘEDINTE

Grefier

- -

Jud.fond:

Jud.apel:;

Tehnored.jud.

01.08.2008/2 ex.

Președinte:Irina Bondoc
Judecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Constanta