Obligație de a face. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(602/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1210

Ședința publică de la 01 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma

JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.192 din 29.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari - - B - C - Z din - - nr. 57, prin reprezentant.

are ca obiect - contestație în anulare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata Asociația de Proprietari -A-B-C-Z, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 la dosar (fila 51), lipsind contestatorul

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că s-a atașat dosarul de fond nr- al Judecătoriei Sectorului 3 Totodată, învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 10.07.2009 intimata a depus la dosar un set de înscrisuri, iar apărătorul intimatei a depus dovada calității de reprezentant.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată faptul că la termenul de judecată din data de 18.06.2009 din eroare în încheierea de ședință s-a menționat numai un judecător în loc de trei judecători.

Apărătorul intimatei depune la dosar un set de înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul intimatei solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

După rămânerea cauzei în pronunțare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă contestatorul, care depune la dosar un set de înscrisuri și solicită admiterea contestației în anulare ca fiind admisibilă.

CURTEA,

Asupra contestației în anulare de față, deliberând reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 192 din 29 ianuarie 2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 444 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Proprietari - 2 A-B-C-Z,- A, sector 3, prin reprezentant; a obligat recurentul - pârât la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că, a declarat, în termen legal, recurs motivat, împotriva deciziei civile nr. 444 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Proprietari -2 A-B-C-Z,- A, sector 3, B, prin reprezentant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, s-a respins apelul formulat de apelantul - pârât, s-a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă Asociația de Proprietari - 2, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu menținerea sentinței civile nr. 10023 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B; obligarea reclamantului, ca persoană fizică, la plata cheltuieli de judecată, în valoare de 300 lei - în fond și 400 lei - în apel, în contul Asociației de Proprietari -2 A-B-C-Z, reprezentată legal de pârâtul.

În esență, recurentul - pârât a motivat că instanța de apel nu a lămurit că numitul nu și-a putut dovedi calitatea de reprezentant al asociației, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, emițând motive contradictorii sau străină cauzei și schimbând natura și înțelesul lămurit al diferitelor aspecte din speță.

La data de 28 octombrie 2008, recurentul a depus la dosar o completare la motivele de recurs, prin care solicită, ca instanța să identifice și să stabilească calitatea părților în proces, în raport cu sentința civilă nr. 10023 din 21 noiembrie 2007 instanței de fond, și a actelor autentice depuse de fiecare parte.

De asemenea, a solicitat ca instanța de recurs să constate falsul de identitate al reclamantului, ca parte în proces, în vederea formulării unei plângeri penale împotriva acestuia.

La 30 octombrie 2008, în ședință publică, recurentul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Asociației a intimatului.

În ședința publică din 11 decembrie 2008, apărătorul recurentului - pârât a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al numitului al intimatei - reclamante și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia ca persoană fizică.

La 18 decembrie 2008, Curtea, deliberând, a respins excepțiile invocate, ca nefondate.

La data de 22 ianuarie 2009, Curtea, analizând cererea cu caracter de plângere penală, depusă de recurent, a constatat că aceasta nu este de competența sa și restituie recurentului originalul său, aducându-i la cunoștință acestuia faptul că plângerea penală se depune personal la organul de urmărire penală competent și nu la instanța de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea Adunării Generale a Asociației de Proprietari, numitul, a fost ales ca președinte al Asociației, decizie ce nu a fost atacată prin calea de atac specială prevăzută de art. 25 din Regulamentul Cadru.

În privința schimbării organelor de conducere al Asociației de Proprietari, acordul de asociere cuprinde elementele strict și limitativ prevăzute de art. 8 din Regulamentul Cadru. Drept urmare, recurentul nu mai putea avea calitatea de reprezentant al Asociației de Proprietari, pe de o parte nefiind de conceput, existența concomitentă a doi președinți ai aceleiași asociații, iar pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 18 alin. 56 din HG nr. 400/2003, modificată și respectiv art. 22 alin. ultim, din Legea nr. 114/1996, hotărârile adunării generale ale asociațiilor de proprietari sunt obligatorii pentru toți membrii asociației respective.

Față de cele menționate mai sus, Curtea, conform prevederilor art. 312 Cod de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare.

În esență și-a motivat contestația în anulare în sensul că, prin pronunțarea deciziei nu s-a avut în vedere Decizia nr. 444 din 21 martie 2008 Tribunalului București, că a refuzat cu pasivitate să cerceteze motivele de recurs și nu a pus în aplicare dispozițiile din ședința de la data de 22 ianuarie 2009, fost indusă în eroare de apărătorul intimatului, a refuzat să pună în discuție legalitatea și autenticitatea procesului verbal din 08 iulie 2007, că acea adunare generală din 08 iulie 2007 avut caracter statutar, că nu a cercetat plângerea penală, că a respins toate excepțiile și a acceptat ca apărătorul intimatului, "fără forme legale" să-l apere pe acesta, nu a ținut cont de Decizia nr. 61 din 26 iunie 2007 Comitetului executiv și că nu a luat în considerare că numitul se află în cercetare penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B iar pe de altă parte nu a făcut întâmpinare la motivele de recurs.

În drept și-a întemeiat contestația în anulare pe art. 317 și 321 Cod de procedură civilă.

Contestația a fost motivată și structurată pe douăsprezece puncte (filele 1 - 4 dosar curte).

Contestația în anulare este inadmisibilă.

În dreptul procesual român, căile extraordinare de atac sunt recursul (de reformare) și contestația în anulare și revizuirea (ambele căi de atac extraordinare de retractare).

În cauza de față cercetând cu atenție decizia atacată prin contestație în anulare și mai ales motivele invocate în contestație se reține că, aceasta este inadmisibilă.

După cum rezultă din motivarea contestației în anulare, aceasta s-ar încadra la dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă anume "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Or, din motivarea dată contestației nu rezultă că sunt îndepărtate aceste cerințe prevăzute de lege (filele 1 - 4 dosar curte).

Contestația în anulare este admisibilă numai dacă din dezvoltarea motivelor de recurs formulate de parte făcea posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă. În cazul în care cererea de recurs se face vorbire în general despre nelegalitatea hotărârii, partea nu s-ar putea plânge că instanța a omis să-i cerceteze un motiv determinat;

- dacă din modul de redactare a considerentelor nu a rezultat cu claritate punctul de vedere al instanței asupra recursului, contestația nu este admisibilă, întrucât lipsa de claritate a considerentelor nu echivala cu nepronunțarea unui motiv de recurs.

Eventualele susțineri referitoare la aspecte strict formulate și nesancționate cu nulitate absolută (lipsa depunerii unei întâmpinări) cercetarea unui înscris sub aspectul autenticității sau legalității (aspect ce ține de aprecierea probatoriilor) respingerea unor excepții, soluționarea unor plângeri penale (ce nu erau de competența instanței civile) cât și celelalte aspecte ce depășeau clar motivele pentru care, pe calea unei căi extraordinare de atac se putea retracta o hotărâre civilă irevocabilă, fac de prisos, analiza punct cu punct a celor douăsprezece motive invocate în contestația în anulare.

De altfel (lucru ce nu poate fi imputat contestatorului în exclusivitate) acesta nu a avut în vedere că încă din 30 aprilie 2009 (fila 54) existau cereri de obținere a completului care a soluționat recursul (cereri admise) așa cum rezultă din încheierea de la filele 54 - 55 (dosar curte) iar contestatorul putea recuza completul care nu a observat că nu mai avea competență a soluționa, invocând astfel art. 105 coroborat cu art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă, deși acest aspect îi era cunoscut și contestatorului.

Nici teza art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă ("în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificările de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat pe fond") nu poate fi primit.

Pentru aprecierea acestei condiții de admisibilitate, trebuie avut în vedere că și pentru soluționarea de către instanța de recurs, a criticii privind lipsa procedurii de citare sau a necompetenței, nu au fost suficiente probe administrative deja în cauză și nici înscrisurile noi care pot fi folosite în recurs, astfel încât erau necesare verificări de fapt.

Referitor la judecarea recursului pe fond aceasta se referă la faptul că nu ar fi fost respins sau și atunci când nu a fost anulat ca netimbrat sau neregulat introdus sau perimat (nu se aplică recursului tardiv, deoarece un recurs tardiv este socotit că nu există).

Or, nici aceste susțineri nu se verifică și ca atare contestația în anulare este inadmisibilă.

Așa fiind, față de dispozițiile art. 317 și următoarele Cod de procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 274 și următoarele coroborat cu art. 316 și 319 Cod de procedură civilă, prin respingerea contestației, urmează, conform culpei procesuale ca să fie obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.

Văzând și art. 320 Cod de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 192 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari -2 A-B-C-Z din-A, prin reprezentant, ca inadmisibilă.

Obligă de contestator la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red.

.

2ex./21.10.2009

-3.-;;

Președinte:Claudiu Marius Toma
Judecători:Claudiu Marius Toma, Daniela Adriana Bînă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Bucuresti