Obligație de a face. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/ DOSAR NR-
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1636/M din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 februarie 2010 când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 9 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtei la încadrarea retroactivă în grupa de muncă în condiții deosebite pentru meseria de tratamentist pentru perioada de la 01.04.2001 până la 13.05.2009; - obligarea pârâtei la eliberarea înscrisurilor corespunzătoare petitului 1, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1636/2009 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a decis admiterea acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta-SC SA B și, în consecință, a obligat pârâta la încadrarea retroactivă a reclamantei, în grupa de muncă în condiții deosebite pentru meseria de tratamentist, pentru perioada 01.04.2001 până la data de 13.05.2009.
A obligat pârâta să elibereze reclamantei un înscris care să ateste încadrarea în muncă pentru condiții deosebite pentru perioada mai sus menționată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta avut calitatea de salariat al pârâtei în funcția de galvanizator în perioada 1.05.1988 până la data de 13.05.2009 când au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 din codul muncii.
Pentru perioada pentru care se solicită încadrarea reclamantei în condiții deosebite, pârâta avea obligația ca împreună cu reprezentanții sindicatelor reprezentative să facă demersurile necesare pentru a obține avizele încadrării corecte a salariaților față de condițiile în care își desfășoară activitatea și substanțele folosite în procesul tehnologic.
Atât Legea 19/2000 cât și nr.HG 246/2007 stabilesc în sarcina angajatorului obligativitatea de face demersurile obținerii avizelor de încadrare a salariaților în condiții deosebite.
Prin nr.HG 1093/2006 au fost transpuse prevederile Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Din mențiunile existente în carnetul de muncă al reclamantei reiese faptul că pârâta a reîncadrat-o pe aceasta în grupa II de muncă poziția 95 19.
Față de motivele mai sus arătate instanța, a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta să o încadreze pe reclamantă retroactiv în condiții deosebite de munca pentru meseria de tratamentist pentru perioada de la 01.04.2001 până la 13.05.2009.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea înscrisurilor corespunzătoare petitului 1.
În temeiul Legii 250/2007 de modificare a Legii 19/2000, instanța a obligat pârâta să elibereze reclamantei înscrisuri privitoare la încadrarea acesteia cu privire la perioada lucrată în condiții speciale pentru meseria de galvanizator pentru perioada mai sus arătată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată însă nu a mai insistat în acest petit și nici nu a depus documente justificative în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta B invocând prevederile art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată în cauză.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimată se solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința prin prisma prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art.80 din Legea 168/1999 "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei pârâte la data de 17.12.2009 (fila 52 dosar fond) iar recursul a fost promovat la data de 29 decembrie 2009 deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, curtea a invocat din oficiu excepția tardivității promovării recursului, urmând a admite excepția și a respinge recursul pârâtei ca fiind tardiv formulat.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina recurentei, în baza art.274 Cod procedură civilă, curtea o va obliga la plata către intimată a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu de către instanță și în consecință:
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.1636/M/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind tardiv formulat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red./11.02.2010
Dact./25.02.2010
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
