Obligație de a face. Decizia 1242/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 13.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1242/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 595/A din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul T- prin Primar și Prefectul Județului T, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de domnul avocat, pentru reclamanta recurentă lipsă, domnul avocat, iar, în reprezentarea pârâtului intimat Municipiul T, doamna consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat Prefectul Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 98919/ 23.10.2008 și chitanța nr. -, în valoare de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Reprezentanta pârâtului intimat Municipiul T depune la dosar delegația.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâți și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței.
Reprezentanta pârâtului intimat Municipiul T pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii instanței de apel, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 595/A din 17 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelurile formulate de pârâții Municipiul T prin Primar și Prefectul Județului T împotriva Sentinței civile nr. 1938/19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și.
Inițial, prin sentința apelată, Judecătoria a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților și în consecință: a constatat că terenul aferent construcției cumpărate de reclamanți în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv terenul necesar unei folosințe normale a locuinței este suprafața de 402 mp din terenul înscris în CF col. 11075 T și în CF ind. 14346 T sub nr. top 20018-20019/1 și a obligat pârâții în solidar să efectueze demersurile pentru atribuirea în proprietate către reclamanți a terenului aferent imobilului mai sus menționat, precum și să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au cumpărat locuința în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1995, iar în conformitate cu prevederile art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din HG 20/1996, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
Astfel, Judecătoria a constatat că terenul aferent construcției în litigiu este suprafața de 402 mp din suprafața totală de 683 mp care constituie corpul de proprietate, apreciind că în condițiile în care Legea nr. 112/1995 nu prevede o procedură specială de atribuire terenului în proprietate se aplică procedura de drept comun prevăzută de art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, pârâtul Municipiul Taa rătat că, potrivit art. 9, 21, 26 din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele de aplicare a acestei legi, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 se dobândește doar pe calea vânzării cumpărării, iar pârâtul apelant Prefectul Județului Taî nvederat că nu se aplică procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 în cazul acestor terenuri.
Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate apelurile pârâților, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, reținând că art. 9 din Legea nr. 112/1995 face vorbire doar despre vânzarea apartamentelor, fără a se menționa în ce modalitate se dobândesc terenurile aferente, iar art. 33 din vechile Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 prevedeau că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art.35 alin. 2 din lege (art. 36 alin. 2 după republicarea Legii nr. 18/1991), însă această prevedere a fost înlăturată după republicarea normelor.
Totodată, instanța de apel a avut în vedere că interpretarea coroborată a textelor de lege din actuala reglementare, respectiv art. 9, 21 și 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, raportate la art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii, conduce la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari ai contractelor de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii hotărârii primei instanțe prin care li s-a atribuit terenul aferent construcțiilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții recurenți au învederat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, precizând că la momentul cumpărării apartamentului închiriat dispozițiile Legii nr. 112/1995 nu au prevăzut modalitatea de folosire a terenului aferent construcțiilor și a anexelor gospodărești, teren asupra căruia era proprietar Statul Român prin cumpărare de la foștii proprietari și prin ieșire din indiviziune cu drept de ipotecă în sumă de 14.633.064 lei în favoarea lui, din care ei au plătit mai mult de J, precizând că sintagma "teren aferent" a fost explicată prin Decizia civilă nr. 477/23.02.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Pârâții intimați Municipiul T și Prefectul Județului T au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, dar nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamanților pentru considerentele ce în continuare sunt enumerate.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, republicată în baza nr.HG 11/1997, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alin. ultim din lege".
Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor legale mai sus menționate, prin prisma principiului de logică a terțului exclus (tertium non datur) rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției ("terenurile aferente construcției" conform art. 37 din Norme) se dobândesc în virtutea legii în proprietate (ope legis).
Așadar, Curtea reține, pe baza metodelor de interpretare gramaticală și logico- sistematică, că instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, pentru aceea că art.9 se referă doar la apartamente, nefăcând nici o mențiune în privința terenului aferent iar art. 21 vizează expres restituirea în natură a apartamentelor și terenului aferent către foștii proprietari, nefăcând nici o mențiune cu privire la chiriașii cumpărători ai apartamentelor.
În consecință, în baza art. 304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 595/A din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții Municipiul T și Prefectul Județului împotriva Sentinței civile nr. 1938/19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; Judecători: și
Red. OG- 22.12.2008
Tehnored. - 23.12.2008;2 ex.
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Cristian Pup, Florin Șuiu
