Obligație de a face. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 12705/-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 126R
Ședința publică de la 3 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât și recurenta - intervenientă împotriva deciziei civile nr. 943A/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMARIA SECTORULUI 3 B și intimații - pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât, personal și asistat de avocat fără delegație la dosar și recurenta - intervenientă, personal și asistată de avocat fără delegație la dosar, lipsind intimata - reclamantă PRIMARIA SECTORULUI 3 B și intimații - pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimații- pârâți au fost citați cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât și recurentei - interveniente învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât și recurentei - interveniente solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 943A/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii principale și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Continuând, arată că la data de 22.01.1990 autorul recurenților a cumpărat imobilul teren și construcție situat în B,-, sector 3, printr-un înscris intitulat "chitanță" de la, iar în timpul vieții sale, acesta nu a adus nicio modificare majoră imobilului, singurele lucrări pe care le-a efectuat fiind numai de întreținere și îmbunătățire, iar la decesul autorului acestora, imobilul avea aceeași configurație cu cel cumpărat în anul 1990.
Totodată, susține că există inadvertențe în cuprinsul actelor întocmite de Primăria Sectorului 3 B, iar o expertiză tehnică în specialitatea construcții ar fi fost de natură a lămuri aceste aspecte.
De asemenea, arată că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurentul - pârât și recurenta - intervenientă împotriva deciziei civile nr. 943A/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMARIA SECTORULUI 3 B și intimații - pârâți, și.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 B, reclamanta PRIMĂRIA SECTORULUI 3 B, prin primar, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la desființarea construcției neautorizate și aducerea terenului la starea inițială.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 23.03.2005, inspectorii de specialitate din cadrul primăriei au efectuat un control în urma căruia au constatat că în-, sector 3, pârâtul a executat în proporție de 60% imobil parter de dimensiuni 6x10 m, fără a deține autorizație de construcție, fiind încheiat proces verbal de contravenție, față de cele constatate, la 25.03.2005, în baza legii nr. 50/1991, prin care s-a aplicat amenda contravențională, în cuantum de 10.000.000 Rol și sancțiunea complementară privind intrarea,în legalitate, în caz contrar, aducerea terenului la starea inițială, măsurile trebuind a fi realizate până la 01.08.2005. La data de 19.07.2005 s-a încheiat o notă de constatare prin care s-a prelungit termenul de intrare în legalitate până la data de 01.11.2005, la data de 08.05.2005 pârâtul contravenient fiind somat să prezinte la Serviciul Disciplina în Construcții certificatul de urbanism, autorizație în construcții și procesul verbal de recepție a lucrării ce a făcut obiectul procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor, pârâtul însă nu a dat curs somației.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 și 32 din legea nr. 50/1991, rep.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și cerere reconvențională prin care a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului său de. proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în-, sector 3, în contradictoriu cu pârâții Primăria sector 3, completând ulterior această cerere prin introducerea unor noi pârâți:, iar apoi a solicitat completarea cererii re convenționale, în sensul de a se dispune în contradictoriu cu reclamanta din acțiune și pârâții nou chemați în proces că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp situat în-, sector 3, și prin accesiune dreptul, de proprietate asupra construcției, dispunând totodată înscrierea dreptului real în cartea funciară.
La data de 28.09.2007 a formulat în cauză cerere de intervenție, solicitând să se constate că, împreună cu fratele său, au calitatea de coproprietari ai imobilului în discuție, compus din teren și construcție, și să se valideze actele de înstrăinare succesivă care au ca obiect acest imobil, de la până la autorul pârâtului și intervenientei.
Prin Sentința civilă nr. 828/28.01.2008, Judecătoria sectorului 3 Bar espins ca neîntemeiată cererea principală formulată de Primăria sectorului 3 B, în contradictoriu cu pârâtul; a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă prin primarul sectorului 3 și cu ceilalți pârâți persoane fizice și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în baza actelor și lucrărilor dosarului că cererea reclamantei Primăria sectorului 3 privind desființarea construcției neautorizate și aducerea terenului la starea inițială s-a întemeiat pe dispozițiile art. 28 din legea nr. 50/ 1991, rep. care prevede că, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile stabilite de art. 26, alin. 1, lit. a și b( în speță pârâtul fiind sancționat în acest temei), se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor realizate fără autorizație, sau cu depășirea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal. Instanța a constatat că pârâtul nu a contestat procesul verbal de privind sancțiunea amenzii, măsura desființării construcției nefiind anulată de către o instanță de control judiciar care ar fi putut verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal în calea de atac a plângerii contravenționale formulată de pârâtul contravenient. De asemenea, întrucât fapta re ținută în procesul verbal nu a fost constatată de agentul constatator la momentul săvârșirii ei, ci ulterior, instanța a avut în vedere procesul verbal ca pe un mijloc de dovadă ce s-a completat sub aspect probator cu alte mijloace de probă.
Astfel, a reținut instanța, se face vorbire la descrierea faptei, în procesul verbal, de executarea în mod nelegal de către pârât a unei construcții parter în proporție de 60%, în-, sector 3, iar din nota de constatare din dosar rezultă că la adresa poștală -, nr. 8, există edificată o construcție compusă din parter și etaj, situație de fapt reținută ca atare și din înscrisul chitanță, prin care vinde, la data de 22.01.1991 autorului decedat al pârâtului, imobilul cu clădire pe suprafața de 200 mp. În consecință, instanța a reținut că nu pârâtul( care nu a edificat construcția) poate fi obligat să aibă conduita pretinsă de reclamantă, în calitate de titular al dreptului de creanță conferit de art. 30 din legea nr. 50/1991 rep. acesta nefiind titularul acestei obligații corelative, iar, pe de altă parte, lucrările pretins executate fără autorizație de construire nu sunt corect descrise și individualizate, deoarece într-un act administrativ emis de reclamantă se reține că s-a executat un parter în proporție de 60%, iar în altul că imobilul construcție se compune din parter și etaj.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârât, instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă, întrucât se urmărește atragerea în proces a unor noi pârâți și valorificarea unor pretenții proprii ale pârâtului, care nu au legătură cu obiectul cererii principale, iar în ce privește cererea de intervenție, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că cel de la care a dobândit autorul intervenientei și al pârâtului reclamant ( G) este proprietarul lucrului vândut, pentru a putea transmite mai departe, în mod valabil, dreptul de proprietate, conform art. 971.pr.civ. și art. 1295.civ.
Împotriva sentinței civile menționate a formulat apel reclamanta pârâtă Primăria sectorului 3, prin primar, solicitând schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii sale și menținerea soluției cu privire la cererea re convențională și cererea de intervenție.
În motivare a apelului se arată că prin chitanța de mână încheiată la data de 22.01.1990 de tatăl pârâtului din cauză ( ) cu, construcția cumpărată de acesta era o construcție din paiantă, marchiză și două camere, așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 1093/11.09.1989, de pe urma defunctei, prin care numita a dobândit imobilul din-, vândut ulterior numiților și, în care se menționează că acesta este format din teren în suprafață de 200 mp și construcție din paiantă.
Mai arată apelanta că susținerile pârâtului de la fond, în sensul că nu a adus nici o modificare majoră imobilului care are aceeași configurație ca în 1990, efectuându-se doar lucrări de întreținere și îmbunătățiri, sunt contrazise de constatările inspectorilor din cadrul Serviciului Disciplina în Construcții, conform procesului verbal 21/25.03.2005 și notelor de constatare din 16.05.2005 și 19.07.2005 și fotografia depusă la dosarul cauzei din care rezultă că pârâtul a efectuat o construcție parter + 1, din cărămidă și beton, motiv pentru care a semnat procesul verbal fără obiecțiuni nu l-a contestat în termen legal, achitând de asemenea amenda contravențională aplicată.
Intimatul pârât reclamant și intimata intervenientă în nume propriu au formulat întâmpinare la apelul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât sentința de la fond este temeinică și legală, având în vedere că autorul acestora, G, care a cumpărat cu chitanță sub semnătură privată imobilul teren și construcție din-, sector 3, nu a adus nici o modificare majoră acestuia, la data decesului său imobilul având aceeași configurație, iar după decesul autorului lor la 14.09.2000, pârâtul și intervenienta au devenit proprietarii imobilului, lucrările efectuate de aceștia constând în renovare, modernizare, întreținere și îmbunătățiri, nereușind să prezinte acte autentice prin care să dovedească calitatea de proprietari.
Mai arată intimații că nu au încălcat cu nimic legea nr. 50/1991, rep. în 2004, construcția fiind anterioară apariției acestei legi.
Prin decizia civilă nr. 943 din data de 04.09.2008 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă a fost admis apelul, schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul să desființeze construcția din-, sector 3 și să readucă terenul la starea inițială, a fost autorizat reclamantul să desființeze construcția și să readucă terenul la starea inițială, pe cheltuiala pârâtului, dacă acesta nu se va conforma obligației în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, au fost menținute celelalte dispoziții.
În motivarea deciziei s-a re ținut că din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că s-a menționat în nota de constatare din 23.03.2005, precum și în procesul verbal din 25.03.2005 că la adresa din-, sector 3, s-a edificat o construcție parter în proporție de 60%, fără autorizație de construire, persoana răspunzătoare fiind pârâtul, acesta fiind sancționat cu amenda contravențională în temeiul legii nr. 50/1991, rep. în 2004, iar conform unei Note de constatare, ulterioară, din 16.05.2005, se menționează că la aceeași adresă se află edificată o construcție parter și etaj, fără autorizație de construire, persoana răspunzătoare neintrând în legalitate, așa cum se stabilise anterior prin procesul verbal din 25.03.2005.
Tribunalul a reținut astfel, că nu există inadverten țe între actele depuse de reclamantă, așa cum greșit a reținut instanța de fond, apreciind că cel care poate fi obligat să aibă conduita pretinsă de reclamantă, în calitate de titular al dreptului de creanță conferit de art. 30 din legea nr. 50/1991 rep. este pârâtul din cauză care a efectuat lucrările de construcție fără autorizația legală, a semnat procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni și nu l-a contestat în termenul legal. Tribunalul a reținut, de asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, reprezentând chitanța sub semnătură privată, încheiată la data de 22.01.1990, că tatăl pârâtului din cauză ( ) a cumpărat de la, cu care a încheiat actul menționat, o construcție din paiantă, marchiză și două camere, iar din certificatul de moștenitor nr. 1093/ 11. 09. 1989, încheiat de pe urma defunctei rezultă că a dobândit imobilul( teren în suprafață de 200 mp și construcție din paiantă), din-, iar ulterior a vândut numiților și prin chitanța din 05.08.1989 imobilul rămas moștenire de la sora sa.
Împotriva deciziei men ționate anterior au declarat recurs ârâtul p. și intervenientul în nume propriu.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit, instanța de apel a reținut că, la adresa din-, Sectorul 3, s-a edificat o construcție fără autorizație de construire iar persoana responsabilă este, în realitate, acesta, împreună cu sora sa au renovat construcția existentă, rămasă de pe urma tatălui lor, fapt ce rezultă din actele depuse la dosar, lucrările efectuate constând în renovare, modernizare, delimitări interioare, partajare între lotul pârâtului și al intervenientei, lucrări de întreținere și îmbunătățiri; că în mod greșit, instanța de apel reține că nu există inadvertențe în cuprinsul actelor depuse de reclamantă, întrucât prin procesul-verbal încheiat de inspectori din cadrul Primăriei Sectorului 3, la rubrica "descrierea faptei ", se menționează "executarea în mod nelegal a unei construcții - parter - în proporție de 60%, în-, Sectorul 3 ", în schimb, în nota de constatare, încheiată de aceiași inspectori, se vorbește despre o construcție - parter și etaj - edificată la această adresă, iar în lipsa unor dovezi clare și anume o expertiză tehnică specialitatea construcții, menită să identifice construcție existentă pe teren, să stabilească materialele din care este edificată precum și vechimea acesteia, instanța nu poate dispune desființarea construcției și aducerea terenului la starea inițială, dat fiind faptul că, "starea inițială", așa cum au preluat-o la momentul decesului părinților lor presupunea un teren de 200 mp și o construcție, că fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal nu este constatată de agentul constatator la momentul săvârșirii acesteia, chiar și lucrările de renovare pe care le-a executat fiind încheiate la momentul întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare.
Recuren ț ii au mai arătat că în mod greșit instanța de apel a re ț inut că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor cuprinse în procesul-verbal, în sensul de a intra în legalitate atât cu privire la teren, cât și în ceea ce privește construcția existentă pe acesta, în realitate recuren ții încercând să facă aceste demersuri chiar prin cererea reconvențională pe care au formulat-o în prezenta cauză, ca și prin cererea de intervenție, prin care au cerut constatarea dreptului de proprietate cu privire la teren ș i construc ție prin uzucapiune și accesiune, acestea fiind dobândite de către autorul lor printr-un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", ș i, dat fiind faptul că instanța de fond a apreciat ca inadmisibilă pe această cale o astfel de cerere, au promovat-o pe cale separată, data la care vor obține o astfel de hotărâre judecătorească fiind data la care se va soluționa definitiv și irevocabil procesul, această dată neputând fi indicată de inspectorii din cadrul Primărie Sectorului 3 B, că nu au încălcat dispozi țiile Legii nr. 50/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs apărările intimatului reclamant, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În recurs, potrivit art.304 alin.1 proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pe motive de nelegalitate, ș i numai dacă acestea pot fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de pct.1-9 proc. civ. Criticile referitoare la modul cum instan ța de apel a interpretat probele administrate în cauză ș i a stabilit situa ț ia de fapt în baza acestora, privesc temeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel că instan ța de recurs nu se poate considera învestită în mod legal cu analizarea acestora. În ceea ce privește pretinsele neconcordanțe dintre actele depuse de către reclamantă, instanța de apel a analizat aceste înscrisuri în mod coroborat, iar din interpretarea lor a ajuns la situația de fapt menționată în decizia atacată.
În ceea ce prive ș te interpretarea gre ș ită a dispozi țiilor Legii nr.50/1991, Curtea a constatat nefondate și aceste motive de recurs.
Prin ac ț iune s-a solicitat obligarea pârâtului la desființarea construcției neautorizate și aducerea terenului la starea inițială, întrucât printr-un proces verbal de contraven ț ie încheiat la 25.03.2005, în baza dispozițiilor art.26 și urm. din Legea nr. 50/1991, s-a constatat că pârâtul a executat în proporție de 60% un imobil parter de dimensiuni 6x10 m, fără a deține autorizație de construcție, aplicându-se amenda contravențională, în cuantum de 10.000.000 Rol și sancțiunea complementară privind intrarea în legalitate, în caz contrar, aducerea terenului la starea inițială, măsurile trebuind a fi realizate ini țial până la 01.08.2005, termen prelungit ulterior până la data de 01.11.2005, la data de 08.05.2005 pârâtul contravenient fiind somat să prezinte la Serviciul Disciplina în Construcții certificatul de urbanism, autorizație în construcții și procesul verbal de recepție a lucrării ce a făcut obiectul procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor, dar pârâtul nu a dat curs somației.
Recurentul pârât nu a făcut dovada obținerii autorizației de construcție nici în fața instanțelor de judecată.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, recurentul pârât a avut la dispoziție procedura specială a contestării acestuia în fața unei instanțe de judecată, în termen de 15 zile de la comunicare, procedură de care acesta nu a înțeles să uzeze, astfel că procesul verbal face dovada deplină a constatărilor făcute de agentul constatator.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, rep. în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Faptul că recurentul nu a reușit să obțină autorizația în termen întrucât nu se află în posesia unor acte autentice cu privire la teren nu poate fi de natură să ducă la respingerea prezentei acțiuni, atât timp cât aceste apărări nu sunt în directă legătură cu faptul contrar ce trebuia probat în prezenta cauză de către pârât, constând ori în anularea procesului verbal de contravenție în baza căruia s-a cerut desființarea construcțiilor, ori în îndeplinirea obligațiilor dispuse prin acest proces verbal, adică obținerea autorizației de construire.
Faptul că nu se află în posesia unor acte autentice cu privire la teren, în lipsa cărora nu-și poate dovedi dreptul de proprietate, și totuși a efectuat lucrările de construire la edificiul de pe acest teren, nu poate constitui decât propria culpă, care nu poate fi invocată în propria apărare, potrivit principiului, nemo auditur propria turpitudinem allegans.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 C proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât și recurenta - intervenientă împotriva deciziei civile nr. 943A/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Primaria Sectorului 3 B și intimații - pârâți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.MP
.red./
2 ex./6.04.2009
Jud. Apel Secția a III-a Civilă
, C
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
