Obligație de a face. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 127
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în satul S, comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 102 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta din urmă și pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată, față de împrejurarea că recurentul a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac formulate și a depus concluzii scrise prin care a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat ca în temeiul art. 3021lit. din Codul d e procedură civilă să se respingă recursul ca nemotivat, întrucât cererea de recurs cuprinde doar afirmații plastice, fără fundament juridic. Dacă instanța va trece peste această excepție, a solicitat ca recursul să fie respins ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform actelor justificative depuse la dosar. În susținere a precizat că în mod corect instanța de apel a reținut, în conformitate cu prevederile art. 607 Cod civil, că vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puse la o distanță mai mică de 2 să fie scoase. Distanța legală fiind stabilită de lege, nu se impune ca celălalt vecin să dovedească existența vreunei pagube care să justifice interesul în a-l obliga la desființarea acestora. A depus concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 9 octombrie 2007, reclamantul chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia să scoată salcâmii care se află la distanță mai mică de doi metri de gardul ce le desparte proprietățile.
Și-a motivat cererea arătând că pârâtul a plantat mai mulți salcâmi lângă gardul ce le desparte proprietățile, iar sămânța acestora cade pe proprietatea sa și a început să prindă rădăcini. Încercările de rezolvare amiabilă litigiului au eșuat iar, ca urmare a unei sesizări la Postul de Poliție al comunei, pârâtul s- angajat să taie copacii, însă până la data introducerii acțiunii nu a îndeplinit obligația asumată.
Prin întâmpinare, pârâtul s-a opus acțiunii, arătând că arborii despre care face vorbire reclamantul sunt dispuși pe proprietatea sa în linie dreaptă, la o distanță mai mare de doi metri de linia de hotar, iar rămase după tăierea în primăvara anului 2007, nu au mlădițe.
Prin sentința civilă nr. 786 din 13 februarie 2008, Judecătoria Suceava a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că, într-adevăr, pârâtul a avut pe proprietatea sa arbori plantați la o distanță de aproximativ 1,50-1,80 metri de gardul despărțitor, însă, în cursul anului 2007, a procedat la tăierea acestora.
Conform constatărilor la fața locului, pe proprietatea pârâtului există un număr de 20 de cioate la distanță mai mică de 2 metri de gardul dintre proprietățile părților, parte din arbori fiind tăiați de circa 5 ani, iar restul în anul 2007, toate fiind fără vegetație.
Prin decizia civilă nr. 247 din 24 iunie 2008, Tribunalul Suceava respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat la prima instanță pe baza constatărilor făcute în prezența reclamantului și a apărătorului acestuia care au semnat procesul-verbal, arborii indicați în cerere au fost tăiați, încât acțiunea este rămasă fără obiect.
Prin decizia civilă nr. 340 din 25 noiembrie 2008, recursul fost admis iar decizia atacată a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, reținând incidența art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, a apreciat că, față de calificarea obiectului pricinii, instanțele aveau obligația de a cerceta dacă existența arborilor în întregul lor ( inclusiv rădăcinile ) îl prejudiciază pe reclamant în modul prezumat de dispozițiile legale în materie, și, respectiv, dacă se impune scoaterea acestora.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 102 din 10 martie 2009, Tribunalul Suceava a admis apelul și a schimbat sentința civilă nr. 786 din 13 februarie 2008 a Judecătoriei Suceava, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul-intimat să scoată rădăcinile arborilor aflați la o distanță mai mică de 2 metri de gardul despărțitor al celor două proprietăți. Pârâtul-intimat a fost obligat să scoată rădăcinile arborilor aflați la o distanță mai mică de 2 metri de gardul despărțitor al celor două proprietăți.
Pârâtul-intimat a fost obligat să plătească reclamantului apelant suma de 714 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că, pe proprietatea pârâtului, în apropierea gardului care desparte cele două proprietăți, există un număr de 26 cioate, aflate la o distanță mai mică de 2 metri de gard, un salcâm, aflat la 1,40 metri și un, aflat la 1,20 metri de gard.
Potrivit art. 608 din Codul civil, vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 607 din Codul Civil, 2 metri, să fie scoși. din cauză sunt de natură să afecteze proprietatea vecinului, nepermițându-i acestuia să edifice un gard cu temelie din beton.
Împotriva deciziei civile mai sus-arătate a formulat recurs pârâtul.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
- instanța a respins în mod nelegal cererea de amânare a judecării cauzei depusă la data de 9 martie 2009, încălcându- astfel dreptul de a-și pregăti apărarea;
- în litigiu, în număr de 20, nu sunt vegetație și, prin urmare nu produc nici un prejudiciu reclamantului;
- procesul are doar un scop șicanator.
Prin întâmpinare, reclamantul solicită a se constata că recursul nu este motivat, în conformitate cu prevederile art. 3021alin. 1 lit. "c" din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește dovada prejudiciului cauzat prin nerespectarea art. 607 din Codul civil reclamantul precizează că, în conformitate cu decizia din 5 octombrie 1923 a Tribunalului (, op. cit. vol. I, pag. 687, speța nr. 2 ) " Proprietarii care vor stabili că arborii au fost plantați la o distanță mai mică decât cea legală, pot cere ca ei să fie scoși, fără a fi nevoiți să facă dovada că au suferit vreo pagubă din această cauză ".
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În legătură cu cererea de amânare a cauzei, Curtea constată că prin respingerea acesteia de către instanța de apel nu i s-a creat nici un prejudiciu pârâtului, cu atât mai mult cu cât era al doilea termen de judecată iar acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu a cerut amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
În conformitate cu prevederile art. 608 alin. 1 din Codul civil " Vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică să se scoată " iar alin. 3 al aceluiași articol dispune: " Dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur ".
Conform dispozițiilor legale mai sus-arătate, singura rațiune a dispunerii desființării unor arbori sau garduri vii este simpla plantare acestora la o distanță mai mică decât cea legală iar în cauză această situație de fapt este dovedită. Reclamantul nu a invocat dispozițiile alin. 3 al art. 608 din Codul civil ci alin. 1 al aceluiași articol cu privire la care s-a pronunțat și instanța.
Celelalte motive invocate de pârât nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, astfel încât nu vor fi avute în vedere.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în satul S, comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 102 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă pârâtul-recurent să plătească reclamantului-intimat suma de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/29.05.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Ciută Oana, Dumitraș Daniela
