Obligație de a face. Decizia 1284/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1284/2008 -
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanții, domiciliați în S M,-, de chemații în garanție, domiciliați în S M,- și respectiv de pârâții, domiciliați în S M,-/A, împotriva deciziei civile nr. 276 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1675 din 10 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 9588/2002, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 septembrie 2008, 16 septembrie 2008, respectiv 23 septembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1675 din 10 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 9588/2002, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâților și; a fost admisă acțiunea reconvențională înaintată de către aceștia din urmă împotriva reclamanților de mai sus și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții reclamanți și împotriva chemaților în garanție (fostă - ) și (fost ), dispunându-se în consecință de către prima instanță obligarea pârâților reclamanți și la plata către reclamanții pârâți și a sumei de 10.800 Euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la cursul din momentul plății, reprezentând contravaloarea fructelor civile culese de pârâții reclamanți prin folosirea terenului proprietatea reclamanților pârâți în perioada 01.09.1999 - 01.09.2002. otodată s-a dispus parcelarea terenului înscris în nr. 3774 SMs ub nr. top. 4744 conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de expertul inginer, atribuindu-se în favoarea pârâților reclamanți și un drept de folosință asupra parcelei de sub nr. top. nou 4744/1 în suprafață de 164 mp. și fiind obligați chemații în garanție să plătească pârâților reclamanți suma de 168.336 lei Ron reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 1.336 mp. inclus în prețul de vânzare stipulat în actul intitulat "declarație", încheiat la data de 07.02.1990 între părți, conform completării la expertiza tehnică judiciară de mai sus întocmită de expertul inginer.
De asemenea, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA invocată în cauză, și a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta în dosar conexat nr. 5666/2003 al Judecătoriei Satu Mare, împotriva pârâților și, având ca obiect obligarea acestora din urmă la ridicarea de pe terenul în litigiu a plantațiilor și a gardului edificat pe acesta, dispunându-se și compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate părților.
Prin decizia civilă nr. 299 din 22 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admis atât apelul promovat împotriva sentinței de mai sus de către reclamanții pârâți și și de către chemații în garanție și, cât și apelul înaintat de către pârâții reclamanți și, dispunându-se desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că din considerentele sentinței apelate lipsește motivarea silogismului judiciar care a stat la baza respingerii excepției autorității de lucru judecat invocată, excepție apreciată ca fiind în strânsă legătură cu soluționarea cererii de chemare în garanție formulată în cauză, considerându-se totodată de către instanța de apel că prima instanță nu și-a motivat hotărârea nici sub aspectul titlului juridic care să confere un interes legitim pârâților reclamanți în constituirea dreptului de servitute care le-a fost acordat prin sentința apelată.
Prin decizia civilă nr. 320 din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, a fost admis recursul pârâților reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 299 din 22 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în apel, prezentată mai sus, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, instanța de recurs statuând că nici una din cele două ipoteze legale reglementate de art. 297 Cod de procedură civilă privind cazurile de desființare cu trimitere în materia apelului nu sunt întrunite în speță, astfel încât în mod nelegal s-a pronunțat soluția desființării sentinței civile nr. 1675 din 10 aprilie 2006 Judecătoriei Satu Mare, apreciindu-se că în speță se impunea reținerea cauzei spre soluționare de către instanța de apel.
Prin decizia civilă nr. 276 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanții pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1675/10.04.2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 9588/2002, și în consecință a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a admis excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 304 din 18.03.2002 - R, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.693/2002; au fost respinse cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție, formulate de pârâții reclamanți și în dosar nr. 9588/2002 și în dosar conexat nr. 5666/2003 ale Judecătoriei Satu Mare; s-a admis apelul declarat de pârâții reclamanți și împotriva aceleeași sentințe și în consecință a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că au fost obligați pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 2.073,6 EURO despăgubiri, reprezentând folosul nerealizat în perioada 01.09.1999 - 01.09.2002 pentru terenul în suprafață de 192 mp. situat în S M,-/A, înscris în colectivă nr. 3774 S M și s-au respins restul pretențiilor reclamanților pârâți; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și au fost compensate cheltuielile de judecată realizate de părți în cadrul căilor de atac, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 și art. 276 Cod procedură civilă.
În rejudecare, cauza fiind înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, s-au reținut, analizându-se apelurile promovate de părțile în litigiu prin prisma criticilor formulate de către acestea și din perspectiva art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, următoarele:
În ce privește apelul promovat de reclamanții pârâți și împreună cu chemații în garanție și, aceștia au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii și a acțiuni promovate de reclamanta în dosar conexat nr. 5666/2003, precum și respingerea în întregime a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulate în cauză, invocându-se în principal excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA, iar în subsidiar respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale și ca nefondată a cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la apelul promovat de pârâții reclamanți și, se reține că aceștia și-au fundamentat criticile împotriva hotărârii primei instanțe pe lipsa oricărei justificări și a unui suport probator cu privire la obligarea acestora la plata sumei de 10.800 Euro reprezentând contravaloarea fructelor percepute în perioada 01.09.1999 - 01.09.2002.
Pentru a pronunța în acest mod, în rejudecare, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, în prezent pârâții reclamanți și dețin un imobil casă și teren situat în S M,-/ Titlul juridic invocat de către aceștia pentru dobândirea imobilului de mai sus îl constituie vânzarea-cumpărarea materializată prin înscrisul intitulat "declarație", încheiat la data de 07.02.1990. Unul din motivele de dispută dintre părțile din litigiu l-a constituit clarificarea obiectului vânzării-cumpărării de mai sus și anume, dacă ceea ce s-a înstrăinat a fost strict construcția casă de locuit ori și terenul aferent acesteia, reclamanții pârâți invocând că ceea ce s-a vândut a fost doar casa de locuit, iar pârâții reclamanți afirmând că dimpotrivă, s-a vândut și s-a achitat și prețul corespunzător pentru casa de locuit împreună cu terenul aferent.
Între părți s-au purtat mai multe litigii pornind de la problema juridică de mai sus, pronunțându-se, printre altele, decizia civilă nr. 304/18.03.2002-R a Curții de APEL ORADEA în dosar nr. 693/2002 (atașat la dosarul cauzei), hotărâre judecătorească prin care a fost admis recursul înaintat de, și, respingându-se în întregime acțiunea civilă înaintată și precizată de reclamanți și, înregistrată inițial sub dosar nr. 305/1992 al Judecătoriei Satu Mare și soluționată în rejudecare prin sentința civilă nr. 4794/25.06.1999 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 2706/R/1996 (atașate la dosarul cauzei). Prin acțiunea civilă în cauză se solicitase de către reclamanți și constatarea pe cale judecătorească a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1521 mp. înscris în nr. 3774 SMs ub nr. top. 4744.
În motivarea soluției instanței de recurs de respingere în întregime a acțiuni reclamanților și, s-a reținut că vânzătorii imobilului în litigiu nu au transmis cumpărătorilor și nici un atribut al dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și că pe cale de consecință nu se justifică nici cererea de chemare în garanție formulată în cauză de către reclamanții și împotriva pârâților, privind obligarea acestora din urmă la "orice pretenții bănești ce o au sau o vor avea" pârâții și față de reclamanții pentru terenul în cauză (fila nr. 191 verso din dosar nr. 3635/1999, atașat la dosarul cauzei).
Instanța de apel mai reține că în prezentul litigiu s-a solicitat prin cererea introductivă în primă instanță obligarea pârâților și la plata unor pretenții bănești reprezentând contravaloarea fructelor percepute de către aceștia din urmă de pe terenul în litigiu, pentru perioada 01.09.1999 - 01.09.2002, în temeiul art. 480, 481, 483 și 485 Cod civil, arătându-se totodată că punerea în întârziere s-a realizat conform art. 1079 cod civil (filele nr. 3-4 din dosar nr. 9588/2002).
La rândul lor, pârâții în cauză au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea cererii introductive, formulând totodată o cerere reconvențională prin care au solicitat parcelarea terenului în cauză și constatarea unui drept de folosință în favoarea acestora în privința terenului aferent casei de locuit, invocând totodată și obligația garanției pentru evicțiune din partea vânzătorilor și a succesorilor acestora, în calitate de avânzi-cauză, formulând în acest sens și o cerere de chemare în garanție față de succesorii vânzătorilor din "declarația" încheiată la data de 07.02.1990 (filele nr. 30-32 idem).
Prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională și cea de chemare în garanție (filele nr. 43-45 idem) s-a invocat de către reclamanții pârâți și excepția autorității de lucru judecat în cauză a deciziei civile nr. 304/R/2002 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, excepție respinsă de către prima instanță în temeiul art. 166 Cod de procedură civilă și art. 1201 Cod civil, fără însă a se detalia de către aceasta aprecierile ce au determinat soluția de mai sus.
În apel, față de criticile apelanților reclamanți pârâți și chemați în garanție, structurate în principal pe netemeinicia soluției primei instanțe de respingere a excepției autorității de lucru judecat (fila nr. 3 din dosar nr. 3853/2006 al Tribunalului Satu Mare, într-un prim ciclu procesual), instanța de control judiciar urmează a analiza cu prioritate acest incident procedural, în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 298 Cod de procedură civilă.
Examinând excepția invocată, instanța de apel reține că în considerentele deciziei civile nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEAs -a statuat, textual, că în ce privește " terenul aferent în cotă de 2/3 parte, este a se observa că acesta este proprietatea recurenților și, părinții recurentei, și aceștia nu l-au transmis intimaților cu nici un titlu și de altfel nu există probe că ar fi transmis acestora nici un atribut al dreptului de proprietate " (fila nr. 30 verso, aliniat antepenultim din dosar nr. 693/2002, atașat la dosarul cauzei).
În acest context, tribunalul constată că soluția primei instanței de respingere a excepției autorității de lucru judecat invocată de către reclamanții pârâți în susținerea poziției procesuale adoptate de aceștia în sensul respingerii cererii reconvenționale, cerere prin care s-a solicitat constatarea existenței în patrimoniul pârâților reclamanți și a unui drept de folosință asupra terenului aferent construcției casei de locuit situată în S M,-/A, se prezintă a fi nelegală.
Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat criticile apelanților reclamanți pârâți și chemați în garanție structurate pe acest aspect ca fiind fondate și în consecință, găsind întemeiat apelul acesta în privința chestiunii prejudiciale expuse mai sus, a schimbat în parte sentința apelată în ce privește dezlegarea dată de prima instanță cererii reconvenționale raportat la excepția autorității de lucru judecat în cauză a deciziei civile nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA.
Totodată, instanța de control judiciar mai reține că în considerentele aceleiași decizii nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA, s-a statuat în alineatul imediat următor celui redat anterior, că "De asemenea nu se justifică admiterea cererii de chemare în garanție, cât timp recurenții vânzători au transmis intimaților doar dreptul de proprietate asupra casei, cu privire la care cumpărătorii nu au fost evinși" (fila nr. 30 verso, aliniat penultim din dosar nr. 693/2002, atașat la dosarul prezentei cauze), astfel încât, din rațiuni de consecvență juridică, a reținut același raționament judiciar și în privința cererii de chemare în garanție formulată de către pârâții reclamanți și, atât în dosar nr. 9588/2002 (filele nr. 30-32), cât și în dosar conexat nr. 5666/2003 (filele nr. 13-15) ambele ale Judecătoriei Satu Mare. Pe cale de consecință a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate și cu privire la acest aspect.
Referitor la apelul promovat de către pârâții reclamanți și, tribunalul reține că în cauză au fost efectuate mai multe expertize tehnice judiciare, la solicitarea părților în proces, ale căror obiective de expertiză au fost stabilite în mod corespunzător.
Astfel, din concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză de expertul inginer G (filele nr. 148-149 din dosar nr. 9588/2002) se reține că terenul în litigiu aferent casei de locuit situată la adresa din S M,-/A, are o suprafață măsurată de 886 mp. că face parte din parcela de teren în suprafață totală de 1521 mp. de sub nr. top. 4744 (diferența de teren fiind folosită de alte persoane, respectiv și -, așa cum rezultă și din schița anexată - fila nr. 150 idem) ce constituie proprietatea tabulară a reclamanților și. Potrivit aceleiași lucrări de specialitate mai rezultă că din cei 886 mp. o suprafață de 169 mp. este ocupată ca teren aferent casei de locuit, 46 mp. reprezintă cale de acces comună celor două imobile (deținute de familiile, respectiv ), 85 mp. reprezintă suprafață construită la sol a casei cu nr. 3. iar 38 mp. sunt folosiți ca spațiu tehnic.
În privința folosului nerealizat de către reclamanții în cauză de pe terenul în litigiu, expertul inginer G concluzionează că acesta se ridică la o valoare de 0,3 Euro/mp./lună (fila nr. 149, pct. 3, din dosar nr. 9588/2002), concluzie necontestată de către niciuna din părți în urma comunicării raportului de expertiză. Potrivit lucrării de specialitate întocmite de expertul agricol (filele nr. 187-188 idem), valoarea fructelor naturale aferente terenului în litigiu este nulă, raportat la constatările realizate în fapt de către acesta, potrivit cărora terenul aferent grădinii era nelucrat, neîngrijit, acoperit cu specii de plante specifice terenurilor nelucrate (urzici, scaieți, lăstărișuri), că cei 20 de pomi fructiferi dintre care 14 plantați înainte de anul 1990 au o creștere naturală din drajoni, nefiind plantați în mod ordonat ci numai sub forma de lăstăriși format din creșteri spontane.
Raportat la acest material probator, instanța de apel a reținut în privința criticilor apelanților pârâți reclamanți în cauză ca fiind fondate în parte sub acest aspect.
În privința suprafeței de 777 mp. din cei 1521 mp. la care s-a făcut referire anterior ca fiind înscriși sub nr. top. 4744 în nr. 3774 S M, ce constituie proprietatea reclamanților pârâți, instanța de apel mai reține că pârâții reclamanți au negat în tot cursul procesului că ar folosi această suprafață de teren, reclamanții pârâți nedovedind la rândul lor, în condițiile art. 1191 Cod civil, o stare de fapt contrară, astfel încât au fost respinse pretențiile acestora din urmă pentru despăgubirile aferente suprafeței de mai sus.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs reclamanții și, acesta decedând pe parcursul soluționării recursului, solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1675/2006 a Judecătoriei Satu Mare, schimbarea în parte a acesteia din urmă hotărâri, iar în consecință, a fi admis și capătul de cerere din acțiunea principală prin care să se dispună obligarea pârâților să-și ridice plantațiile de pomi fructiferi, arbori și arbuști ornamentali aflați pe terenul reclamanților, înscris în nr. 3774 S M, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că acțiunea în pretenții promovată de către reclamanții principali, este justificată de reaua credință a intimaților și de refuzul acestora de a elibera terenul sau de a plăti vreo sumă de bani în contul exploatării terenului.
Recurenții susțin că în mod nejustificat a apreciat instanța de apel că nu li se cuvin despăgubiri pentru terenul curte și grădină, decât pentru terenul aferent casei de locuit a intimaților pârâți.
De asemenea, se susține că tot nejustificat a fost respins și capătul de cerere privind obligarea acestora de a-și ridica toate plantațiile existente pe terenul proprietatea reclamantei, cu toate că, la interogatoriul luat, pârâții au recunoscut că au plantat un număr de patru brăduți ornamentali, iar din raportul de expertiză reiese că după 1990 au fost plantați și alți pomi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs și chemații în garanție și, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul obligării intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.
În motivarea recursului lor, recurenții de mai sus au arătat că cei doi intimați pârâți se află în culpă procesuală, ca urmare a respingerii cererii de chemare în garanție, situație în care se impunea obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
De asemenea, au declarat recurs împotriva aceleiași decizii, în termen și legal timbrat, pârâții și, solicitând în principal casarea cu trimitere aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, admiterea apelului lor și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1675/2006, iar pe cale de consecință, a respinge capătul de cerere privind obligarea lor la plata contravalorii folosului detras, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit instanța de apel a soluționat apelul declarat de către reclamanți pe calea excepției autorității lucrului judecat, respingând astfel, fără a mai cerceta pe fond cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție.
În acest sens, recurenții au arătat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, întrucât cererea reconvențională formulată în dosar nr. 1675/2006 al Judecătoriei Satu Marea avut un alt obiect decât cel care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 304/18.03.2002 a Curții de APEL ORADEA, reținută ca autoritate de lucru judecat.
Se susține că, ceea ce nu s-a analizat de instanța de apel a fost raportul juridic ce a intervenit între proprietarii terenului și proprietarii casei noi supraedificate, respectiv dobândirea dreptului de superficie de către foștii soți, care au construit casa pe terenul părinților, drept pe care l-au transmis cumpărătorilor în anul 1990, atunci când au înstrăinat casa familiei.
De asemenea, se arată că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat și în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, temeiul unei astfel de cereri nefiind evicțiunea, ci pretenții civile ivite dintr-o faptă penală, dar care nu au putut fi realizate în cadrul acțiunii penale, datorită intervenirii unei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale.
Recurenții mai arată că nu este întemeiată nici soluția de obligare a lor la plata vreunei despăgubiri pe seama proprietarilor terenului, pentru că la momentul constituirii dreptului de superficie nu a existat nici o convenție între părinții proprietari și copii, proprietarii casei noi, beneficiari ai dreptului de superficie, în sensul cedării acelei porțiuni de teren pentru construcție contra vreunei sume de bani anuale, cu titlu de chirie sau folos nerealizat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312, 294, 296, 274 Cod procedură civilă și art. 480, 494 și 1201 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații, și, au solicitat respingerea recursului declarat de pârâții și.
Prin notele de ședință depuse la fila 35, recurenții reclamanți au invocat lipsa calității procesuale active a recurenților, având în vedere că în prezent aceștia nu mai sunt proprietarii casei înscrisă în nr. 22595 S
De asemenea, a fost depusă întâmpinare și de către intimații și, care, la rândul lor, au solicitat respingerea recursurilor declarate de către reclamanți și chemații în garanție, și respingerea excepției privind lipsa calității lor procesuale active.
Pe parcursul soluționării recursurilor civile de față, respectiv la data de 29 februarie 2008, decedat recurentul, după cum reiese din copia certificatului de deces depus la dosar, a cărui moștenitoare este recurenta, după cum a precizat reprezentantul acestora în ședința publică din 6 mai 2008.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Din considerentele deciziei civile nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA, pronunțată în dosar nr. 693/2002, acvirat prezentului, rezultă că în adoptarea acelei soluții, instanța a avut în vedere că "terenul aferent în cotă de 2/3 parte, este a se observa că acesta este proprietatea recurenților și, părinții recurentei, și aceștia nu l-au transmis intimaților cu nici un titlu și de altfel nu există probe că ar fi transmis acestora nici un atribut al dreptului de proprietate .".
Decizia de mai sus a fost reținută ca autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Satu Mare prin decizia recurată, iar în consecință, au fost respinse pe cale de excepție, atât acțiunea reconvențională cât și cererea de chemare în garanție formulate de pârâții reclamanți și, în dosar nr. 9588/2002 și în dosar conexat nr. 5666/2003 ale Judecătoriei Satu Mare.
Potrivit art. 1201 Cod civil "Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Prin decizia civilă nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA, instanța a reținut într-adevăr că proprietarii terenului, și soția, nu au transmis în proprietatea familiei nici o cotă parte din terenul proprietatea lor, iar în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, s-a apreciat că aceasta nu se justifică, câtă vreme vânzătorii (în prezent ) au transmis cumpărătorilor doar dreptul de proprietate asupra construcției, cu privire la care cumpărătorii nu au fost evinși.
Prin cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție, formulate în dosar nr. 9588/2002 al Judecătoriei Satu Mare, pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat însă a se constata dobândirea dreptului de superficie asupra parcelei de teren aferent construcției din litigiu, pe durata existenței construcției, raportat la autorizația de construcție nr. 229/10 octombrie 1978 emisă pe numere reclamantului și a chemaților în garanție, și obligarea acestora să le cedeze acest drept.
În susținerea acestei cereri reclamanții reconvenționali au arătat că, casa cumpărată de ei a fost edificată de către și soțul ei, pe terenul părinților ei, și, cu consimțământul acestora, în baza acordului intervenit între ei, astfel că la data înstrăinării construcției, vânzătorii erau beneficiarii unui drept de superficie, drept care a fost transmis apoi cumpărătorilor, pe durata existenței construcțiilor.
Din cele relevate mai sus, rezultă că instanța de apel a soluționat în mod greșit acțiunea reconvențională pe calea excepției autorității lucrului judecat, deoarece prin decizia civilă nr. 304/2002 a Curții de APEL ORADEA, instanța nu a analizat și nici nu s-a pronunțat cu privire la raportul juridic intervenit între proprietarii terenului și proprietarii casei noi supraedificate, raporturi la care s-a făcut referire în acțiunea reconvențională și care au constituit temeiul formulării acesteia.
În mod eronat a fost reținută excepția autorității lucrului judecat și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, deoarece în prezentul litigiu pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat obligarea vânzătorilor să le plătească despăgubiri civile ivite dintr-o faptă penală, susțin ei, care însă nu au putut să le valorifice pe această cale ca urmare a intervenirii unei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale, aspecte care nu au fost cercetate și analizate de către instanța de apel.
Pe de altă parte, este adevărat că după pronunțarea deciziei civile nr. 279/29 octombrie 2007, atacată cu recursurile de față, recurenții au înstrăinat construcțiile din litigiu numiților și, dreptul lor de proprietate fiind înscris în coala de carte funciară nr. 22595Satu M, cu număr cadastral 4744/II, potrivit încheierii nr. 48209/19.11.2007 (fila 37 - dosar recurs).
Recurenții și au invocat față de această situație, lipsa calității procesuale active a recurenților și.
Dacă s-ar admite această excepție, ar trebui să se rețină și excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi intimați, în recursurile declarate de către reclamanți.
Recurenții au însă un interes legitim în prezenta cauză, care le conferă și calitatea procesuală (activă și pasivă), fiind interesați să clarifice și situația terenului de sub casă și aferent acesteia, construcție care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost deja înstrăinată altor persoane, și care ar putea în viitor să emită la rândul lor pretenții față de vânzători.
Față de cele relevate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă, va admite toate cele trei recursuri, va casa în întregime decizia civilă nr. 276/27 octombrie 2007 Tribunalului Satu Mare, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici invocate de către recurenți, care vizează aspecte de fond ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de reclamanta, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a recurentului reclamant (decedat), de chemații în garanție, și de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 276 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
în concept la 17.10.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./20.10.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Trif Doina
