Obligație de a face. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.133
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC Târgoviște SA prin reprezentant, cu sediul în Târgoviște, șoseaua G, nr.9-11, județul D, împotriva sentinței civile nr.2062 din data de 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. A,.2,.11, județul D și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, sub nr. 1003 din data de 25 ianuarie 2009, s-a depus întâmpinare formulată de intimatul reclamant, solicitându-se judecarea în lipsă.
De asemenea, se învederează că prin cererea de recurs, pârâta SC Târgoviște SA, a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții SC SA și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate că în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 a lucrat în condițiile grupei I-a de muncă 85 %, conform H 481/07.05.1990, anexa 1 pct. 5 și pct. 7 și Ordinului nr.50/1990 pct. 3 și pct. 7; să fie obligata pârâta SC SA să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care să rezulte că pentru perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 reclamantul a lucrat la locul de muncă corespunzător grupei I - a 85%; obligarea ITM D să modifice aceste aspecte în carnetul de muncă al reclamantului.
În temeiul art.222 din Codul Muncii și al Legii Sindicatelor nr. 54/2003, reclamantul a arătat că este de acord ca în acest litigiu să fie reprezentat de Sindicatul, al cărui membru este.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 a lucrat la COST Târgoviște ca electrician în cadrul de Benzi Electrotehnice, iar la data de 28 ianuarie 2002 acest a fost vândut de către pârâtă firmei din Turcia.
A mai precizat reclamantul că în luna iunie 2009, a constatat că deși a lucrat în condițiile grupei I de muncă, conform legislației în domeniu, Ordinul nr. 50/1990 și Hotărârea nr.481/1990, pe același loc de muncă, în carnetul său de muncă a fost consemnată grupa a II-a de muncă 100 % pentru perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 și doar restul perioadei de la 01.06.1994 - 01.04.2001 s-a consemnat corect grupa I - de muncă, în procent de 85 %.
Consideră reclamantul că s-a comis o greșeală sau o omisiune deoarece toți colegii săi de serviciu, care își desfășoară activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții au consemnat în carnetul de muncă grupa I - 85 %, pentru întreaga perioadă și numai pentru o parte din perioadă, astfel că a formulat prezenta acțiune, pentru a îndrepta această eroare.
A mai arătat reclamantul că în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 a fost angajat al SC SA Târgoviște și a desfășurat activitate ca electrician de întreținere, a deservit efectiv linia de - - și liniile de Tratamente (B1, B2) din cadrul Secției.
În toată această perioadă a deservit activitatea de întreținere și reparații la sectorul Chimic și a liniei de - - ( ) și Tratamente ( B1, B2), nu și-a schimbat locul de muncă până în prezent. și a lucrat efectiv la acest loc de muncă, alături de colegii săi: mecanici și electricieni, și potrivit Hotărârii nr. 481/07.05.1990 pct. 5 și 7, locul său de muncă se încadrează în grupa I-a de muncă.
Potrivit Ordinului nr. 50/05.03.1990 pct. 3 trebuia să beneficieze de grupa I de muncă pe toată această perioadă.
A apreciat reclamantul că au fost încălcate dispozițiile prevederilor art. 86 din Codul Muncii conform căruia angajatorul are obligația respectării principiului egalității de tratament pentru toți salariații.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu acte, martori și interogatoriu.
În drept, reclamantul și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 281-282 din Codul Muncii și ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat tardivitatea acțiunii întrucât potrivit dispozițiilor art.283 alin. 1 și 2 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Or, prezentul litigiu reprezintă o cerere în vederea soluționării unui conflict de muncă, iar obiectul acestei cereri nu se încadrează în nici una din situațiile descrise la art.283 alin. 1 Codul Muncii, ceea ce face aplicabile dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol.
A mai arătat pârâta că dreptul la acțiune s-a născut în prezenta speță la data de 28.03.1991 când reclamantul a semnat un contract individual de muncă cu societatea pârâtă în care era menționat expres grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, precum și la data de 01.03.1993 când la fel, reclamantul a semnat un contract individual de muncă în care este menționată expres aceeași grupă de muncă.
S-a mai arătat de către pârâtă că în toată perioada pe care o contestă reclamantul a cunoscut că beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă timp efectiv 100 %, astfel că la momentul formulării prezentei acțiuni, dreptul său la acțiune era deja prescris.
Pe fondul cauzei, pârâta SC SA a arătat că încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă 100% este corectă și corespunde locului de muncă și activității desfășurate de acesta.
Astfel, în perioada 02.08.1976-19.03.1980, reclamantul a fost încadrat ca electrician la secția -, activitate care se încadrează în grupa a II-a, conform pct. 1 din Anexa II la HG nr. 481/1990, deoarece laminoarele din secția laminează la; în perioada 19.03.1980-18.06.1981 a fost incorporat în armată; în perioada 1.12.1976-01.04.2001 a fost încadrat electrician la secția -, după cum reiese din angajamentul semnat în anul 1982.
A mai arătat pârâta că din evidențele societății nu rezultă că reclamantul a deservit linia de normalizare, sablare și decapare, iar în anul 2002, odată cu vinderea secției către SC SA a fost transferată arhiva, în care se afla fișa postului reclamantului.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2062 din data de 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, s-a constatat că reclamantul a lucrat în perioada 01.12.1976 - 01.04.2001 în condițiile grupei I de muncă 85%, a fost obligată pârâta SC SA să elibereze o adeverință din care să rezulte grupa I de muncă 85% pe această perioadă și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit cărții de muncă a reclamantului, acesta a avut funcția de electrician în cadrul secției, fiind încadrat în muncă din data de 02.08.1986.
A mai reținut instanța de fond că la data de 01.04.2001 reclamantul i-a încetat activitatea în grupa de muncă la această unitate, devenită SC SA Târgovi te, men ionându-se în cartea de muncă că în perioada 01.12.1976-19.03.1980 a lucrat la locul de muncă prevăzut în anexa II, cu gradul II, conform HG 481/1990, poziția 1, timp 100%, iar în perioada 03.07.1981-01.04.2001 a lucrat la locul de muncă prevăzut în anexa nr.II, gradul II conform HG 481/1990, poziția 1, timp 100%.
Ulterior la data de 28.01.2002 reclamantul a fost transferat în interes de serviciu prin vânzare de active la SC România Târgovi te.
De asemenea, instanța de fond a reținut că pârâta a dat o interpretare eronată dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă, în vederea pensionării și ale dispoziției Hotărârii nr. 481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I -a și a II-a de muncă, de la
locurile de muncă în condiții deosebite în unitățile Ministerului Industriei.
Astfel, pârâta a susținut că, pentru personalul salariat angajat la Târgoviște, în cadrul de Benzi Electrotehnice ( ) se aplică grupa a II-a de muncă, în conformitate cu art.1 din anexa nr.2 Hotărârii nr. 481/1990.
În realitate, ul de Benzi Electrotehnice are ca principală activitate laminarea la a tablei electrotehnice, iar pe linia de normare - sablare - decapare () se aplică grupa I-a de muncă, cuprinsă în art.5 din anexa 1 Hotărârii nr.481/1990, referitor la decaparea cu acizi în flux continuu, dresarea tablelor și a benzilor din la și laminarea în tandem.
De asemenea, laminarea la a tablei electrotehnice presupune trecerea tablei prin instalații și procese de reducere și tratamentul cu hidrogen sau oxid de carbon, la temperaturi înalte sau în vid, ceea ce presupune tot condiții de lucru în grupa I-a de muncă.
În consecință, în cadrul Secției nu se poate aplica exprimarea generică a art. 1 din anexa nr. 2 Hotărârii nr. 481/1990 referitor la fabricarea tablelor și a benzilor din la.
Totodată, instanța de fond a reținut că din audierea martorilor propuși de reclamant, a rezultat că acesta a lucrat ca electrician la unitatea intimată, la ul de Benzi Electrotehnice, începând cu anul 1976, executând lucrări de întreținere și reparații la cuptoarele termice din cadrul secției, loc de muncă ce presupune condiții grele de muncă, grupa I- 85 %, așa cum de altfel au beneficiat colegii săi de muncă - martorii audiați: și, care erau angajați pe același post, desfășurând activitatea în schimburi.
Martorul a arătat că secția este foarte mare, o hală de 800 mp, necompartimentată, unde aerul este greu de respirat, fiind încărcat de vapori de ulei, acid sulfuric, gaze, din acest motiv primind ca antidot lapte, iaurt, zile la concediu în plus, acest fapt fiind atestat de ambii martori audiați.
De asemenea, martorii au arătat că în mod cu totul subiectiv, conducerea pârâtei SC SA a acordat grupa I-a de muncă la unii dintre muncitori, în timp ce alții au primit grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în același loc de muncă și în aceleași condiții toxice ( noxe).
Or, potrivit art. 86 din Codul Muncii, angajatorul are obligația respectării principiului egalității de tratament al salariaților, iar conform dispozițiilor art.71 (2) are obligația asigurării securității și sănătății salariaților la locurile de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Târgoviște SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Recurenta a criticat, în esență, sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:
- în raport de dispozițiile art. 283 alin.1, 2 din Legea nr.53/2003 acțiunea
este tardivă;
- grupa de muncă în care a fost încadrat locul de muncă al petiționarului a fost expres menționat în carnetul de muncă și pentru rectificarea mențiunilor din carnetul individual de muncă este competentă Judecătoria Târgoviște;
- pe fondul cauzei, recurenta a invocat faptul că prima instanță a acordat grupa I de muncă și pentru perioada 19.03.1980 - 18.06.1981, perioadă în care petentul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu.
- Sub un alt aspect, instanța de fond a neglijat principiul aplicabilității legii în timp, reținând ca incidente în cauză prevederile art.86 Codul Muncii, articol intrat în vigoare în anul 2004, deși litigiul se referă la perioada 01.12.1976 - 01.04.2001, iar momentul la care s-au stabilit grupele de muncă în societate a fost anul 1990.
A mai precizat recurenta că în anul 2002, odată cu vinderea Secției către SC SA a fost transferată acestei societăți și arhiva unde se regăsește fișa postului contestatorului, iar instanța de fond nu a manifestat nici un interes în verificarea acestui document care era singurul care putea dovedi care era locul de muncă și activitatea desfășurată de contestator. În raport de aceste considerente, recurenta a arătat că în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească locul de muncă și dacă activitatea desfășurată de contestator se încadra în grupa I de muncă ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990 precum și de eventualele modernizări survenite în secție după anul 2002.
Față de aceste împrejurări, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea administrării probei cu înscrisuri - fișa postului aflată în posesia actualului angajator, precum și efectuarea unei expertize.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, potrivit următoarelor considerente:
Pentru a pronunța sentința recurată, prima instanță a avut în vedere dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, ale Hotărârii nr.481/1990 pe care le-a interpretat în coroborare cu declarațiile martorilor și, care erau angajați pe același post ca al contestatorului, desfășurând activitatea în schimburi și care au învederat instanței că angajatorul a acordat în mod subiectiv grupa I de muncă, preferențial pentru unii salariați, în timp ce altora le-a acordat grupa II de muncă.
Curtea apreciază însă, că pentru justa soluționare a cauzei se impune suplimentarea probatoriului cu expertiză de specialitate, fapt care nu se poate realiza în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, conform cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, sens în care se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, conform art. 312 Cod procedură civilă.
La reluarea judecății, se va administra deci proba cu expertiza de specialitate pentru a se stabili, în raport de înscrisurile aflate în arhiva SC SA care a preluat Secția, dacă locul de muncă și activitatea desfășurată se încadra în grupa I de muncă, în raport de prevederile legale incidente în materie. În acest sens, expertul va avea în vedere atât fișa postului contestatorului cât și alte înscrisuri care se vor aprecia ca relevante în cauză.
Totodată, la continuarea judecății, prima instanță va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1, 2, 3, Cod procedură civilă, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la același tribunal, conform celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, județul D, împotriva sentinței civile nr.2062 din data de 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. A,.2,.11, județul D și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./26.02.2010
dosar fond. - - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
