Obligație de a face. Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1330

Ședința publică de la 02 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu

JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Năstase

: - -

GREFIER:

*********************************************

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 187 din 4 febr.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul V care se legitimează cu BI seria - -.-, lipsă fiind recurenta.-

Procedura este legal îndeplinită cu părțile.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru dezbateri, punând în discuție calificarea juridică a acțiunii: modificare adeverință eliberată de angajator sau obligația de a face pură și simplă și motivul de recurs prev.de art.304 pct.6 teza a-II-a Cod procedură civilă.-

Intimatul având cuvântul a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă, susținând că hotărârea dată de tribunal este corectă.

S-au declarat dezbaterile închise.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față, constată că:

Prin cererea adresată Judecătoriei Onești și înregistrată la nr- la data de 04.10.2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SA, pentru a fi obligată să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 01.02.1975 - 01.07.1979 a avut funcția de șef de echipă primind un spor pentru aceasta în vederea reactualizării pensiei. În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus o serie de adrese, adeverințe, răspunsuri de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă și Casa de Pensii O, copia carnetului de muncă ( fl.4-18)

Intimata a depus întâmpinare (fl38,39) prin care a solicitat respingerea acțiunii.-

Prin sentința civilă nr.187/D/4 febr.2009, pronunțată de Tribunalul Bacăus -a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a fost obligată pârâta să elibereze adeverință din care să rezulte sporurile încasate în perioada februarie 1975 - iulie 1979.-

Considerentele instanței au fost următoarele:

Reclamantul a fost angajat în meseria de mecanic la, în perioada 1970-1979, așa cum rezultă din înregistrările din carentul de muncă de la numele curente 25-32 ( fl.16,16,17 - dosarul nr- al Judecătoriei Onești ).

Pârâtul a eliberat adeverința nr. 4589/10.12.2007 (fl.30-33 dosar) din care rezultă că reclamantul a primit spor pentru condiții vătămătoare de muncă și spor de șef de echipă pentru luna iunie 1976 precum și spor pentru munca de noapte.

Prin întâmpinarea depusă ( fl.55-56) se arată că adeverințele eliberate de societate ( pârât) au ca scop recalcularea pensiei dar în aceste adeverințe nu sunt trecute sumele ce face obiectul orelor suplimentare și duminicile, acestea fiind plătite conform pontajelor,ele neluându-se în calcul conform OUG4/2005.

Susținerile pârâtului cu privire la sporurile ce urmează a fi luate în calcul și cele care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, urmează a fi înlăturate, acesta fiind un atribut exclusiv al Casei de Pensii.

Din întâmpinarea pârâtului se reține că aceste recunoașteri că în adeverințele eliberate reclamantului nu s-au trecut toate sumele pe care acesta le-a primit cu titlu de drepturi salariale.

Cum din adeverința nr.4589/10.12.2007 ( fl-30-33) rezultă că reclamantul a primit înluna iunie 1976sporul pentru șef de echipă, iar din cuprinsul statelor de plată depuse de pârât ( fl.60 dosar ) rezultă de asemeni că pentru perioada 01.02.1975 -01.07.1979 reclamantul primit o serie de sporuri, cererea reclamantului cu privire la eliberarea adeverinței cu sporuri este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 40)2) lit.f Codul muncii.

Din coroborarea probelor administrate rezultă cu certitudine că reclamantul s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâtul în perioada 1975 - 1979 și a beneficiat de o serie de sporuri.

Dreptul dedus judecății de către reclamant este legitim, astfel că cererea acestuia este fondată ea urmând a fi admisă în temeiul art. 39,40 și 181,289 din Codul Muncii, instanța urmând să oblige pârâtul să elibereze o adeverință din care să rezulte sporurile încasate în perioada februarie 1975 - iulie 1979.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta. Criticile pârâtei invocate în susținerea recursului au fost în esență următoarele:

Așa cum este redactată hotărârea judecătorească rezultă că instanța de fond nu a confruntat conținutul statelor de plată cu adeverința nr.4589 din 10.12.2007 eliberată de SC SA și care cuprinde toate sporurile de care a beneficiat dl. în perioada 01.02.1975 - 30.04.1979.

Tribunalul a acordat reclamantului mai mult decât este constatat prin documentele emise de către Combinatul în perioada 1.02.1975 - 30.04.1979 și care privesc persoana reclamantului.

În drept criticile recurentului se circumscriu motivului de recurs prev.de art.304 pct.9 procedură civilă.

Concluzionând recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Intimatul a depus întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând în esență susținerile de la instanța de fond.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Curtea din oficiu a pus în discuția părților calificarea obiectului cererii de chemare în judecată și motivul de recurs prev.de art.304 pct.6 teza a-II-a Cod procedură civilă.

Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat de pârâtă și a celui invocat de instanță din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prima instanță a calificat greșit obiectul cererii de chemare în judecată ( obligație de a face), neținând seama pe de o parte de faptul că pârâta a emis anterior procesului și în timpul soluționării procesului 2 adeverințe: nr.1733/10.08.2006 și 4589/10.12.2007 ( filele 30- 33 dosar tribunal) care cuprind sporurile cu caracter permanent acordate reclamantului în perioada 1.02.1975 - 1.07 1979, respectiv 30.03.1959 - 01.07.1979, iar pe de altă parte de regula de interpretare logică a normelor juridice prev. de art.978 cod civil conform căreia actul juridic trebuie interpretat în sensul de a produce efecte juridice și nu în sensul de a nu se produce efecte juridice.

Astfel cum a fost soluționată cauza de către instanța de fond nu se poate înțelege decât că pârâta a fost obligată să execute o obligație pe care o executase deja anterior pronunțării sentinței recurate.

După eliberarea adeverinței nr.4589 din 10 decembrie 2007 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că este nemulțumit de conținutul acestei adeverințe deoarece ea nu cuprinde și următoarele sporuri de care ar fi beneficiat în perioada în care a avut calitatea de salariat: sporul de șef de echipă în perioada 1.02.1975 - 1.07.1979, sporul de conducere în perioada 1.02.1975 - 1.07.1979, sporul pentru lucrul peste program și sporul pentru orele lucrate în sărbătorile legale ( a se vedea în acest sens în conținutul întâmpinării la recurs - filele 16- 17 dosar C).

În aceste condiții este limpede că altul era obiectul acțiunii și anume modificare ( prin completare ) a ultimei adeverințe eliberate, respectiv nr.4589 din 10 decembrie 2007 în sensul celor mai sus arătate.

Prima instanță nu a cercetat pe fond aceste pretenții ale reclamantului, pronunțându-se în fond asupra a ceea ce reclamantul nu a cerut, contrar dispozițiilor imperative ale art.129 alin6 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente Curtea văzând și dispozițiile art.312 cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Curtea, nu va mai analiza motivul de recurs invocat de pârâtă întrucât un asemenea demers este inutil în condițiile în care a constatat că în cauză este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.6 teza a -II - Cod procedură civilă raportat la 312 alin.3 cod procedură civilă.

Instanța de rejudecare va analiza motivul de recurs al pârâtei care se referă la fondul cauzei ca apărare de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN ELE LEGII

DECIDE

Admite recursul promovat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 187 din 4 febr.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Casează în tot sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

Red.sent.,

Red.dec./15.12.2009

Tehn.red.EG/18.12.2009

Președinte:Valerica Niculina Grosu
Judecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Năstase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Bacau