Obligație de a face. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1346/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta AGENȚIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCA, cu sediul în Rm.V,-, -ranscozia, județul V, împotriva sentinței civile nr.543 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Mihăești, sat, județul V și pârâta RM.V, cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă V, în baza împuternicirii de reprezentare nr.6555 din data de 7.10.2009, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici V, avocat, pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale din data de 6.10.2009, emisă de Baroul Vâlcea -cabinet individual și consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar împuternicirea de reprezentare și adresa nr.31072 din data de 22.09.2009 emisă de, care se comunică și părților adverse, adresă care reprezintă răspunsul la solicitarea făcută, în sensul de a comunica dacă sunt în măsură să aprobe societății programul de restructurare.
Părțile adverse, având pe rând cuvântul, arată că au luat cunoștință de conținutul adresei și nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă V, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Arată că, potrivit art.601din OUG nr.98/1999, plățile compensatorii pentru persoanele disponibilizate nu se mai acordă din bugetul fondului de șomaj, începând cu anul 2000. Mai arată că aceste plăți compensatorii nu reprezintă un drept constituțional și că nu toate persoanele beneficiază de acestea, întrucât nu se încadrează în cerințele OUG 98/1999.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că deși plățile compensatorii nu se mai acordă din fondul pentru ajutorul de șomaj, potrivit art.14 din OUG 98/1999, singura instituție abilitată de lege pentru achitarea acestor drepturi este, indiferent din ce fonduri. Arată că s-a făcut dovada faptului că reclamantul este îndreptățit la plata acestor drepturi compensatorii, mai mult decât atât, acesta a notificat pârâții în acest sens, în mod oficial.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar. Arată că societatea nu are calitate procesuală pasivă, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, fiind introdusă în cauză numai pentru a depune acte, necesare soluționării speței. Precizează că, potrivit OUG nr.116/2006, acest venit de completare trebuie achitat lunar, odată cu ajutorul de șomaj, iar art.36 din OUG nr.98/1999 face referire la venitul lunar și plățile compensatorii, precum și la entitățile care se ocupă de plata acestora, respectiv
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată prima pârâtă să-i plătească sumele de bani cu titlu de venit lunar de completare, conform art.7 lit.c) din nr.OUG116/2006, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că dispozițiile acestei ordonanțe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta V la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din nr.OUG98/1999 republicată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, în data de 31.03.2008, au fost emise în baza art.73 alin.1 Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanții angajați ai, având în vedere că M, județul P, a cumpărat activele Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate, Complexul de Porci.
Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, fapt care a determinat desființarea efectivă a locului de muncă a reclamantului, dispunându-se concedierea colectivă a 598 de angajați, printre care și reclamantul, emițându-se ulterior decizia de concediere.
Întrucât angajatorul este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamantul a apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG116/2006, în temeiul cărora, potrivit prevederilor art.7, au dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecție socială, venit lunar de completare al cărui cuantum și perioadă de acordare sunt prevăzute în art.8 alin.1 și 2 din nr.OUG116/2006 în funcție de salariul mediu net al fiecărui angajat și în funcție de vechimea în muncă.
Pentru situația în care s-ar aprecia de către tribunal că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006, acesta a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile nr.OUG98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective se stabilesc plăți compensatorii către salariații disponibilizați, potrivit celor prevăzute la art.32 din actul normativ.
S-a precizat de asemenea că dreptul reclamantului de a obține plăți compensatorii se naște la data desfacerii contractului individual de muncă, iar plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă egală cu salariul net pe unitate în luna anterioară disponibilizării.
Astfel fiind, s-a cerut să se aibă în vedere pentru reclamant stabilirea corectă a drepturilor bănești reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, care trebuie să se facă în raport de salariul mediu net pe unitate și de media ultimelor trei salarii nete înainte de concediere pentru fiecare angajat în funcție de contractul lui individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către agențiile de ocupare a forței de muncă județene, iar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere prin care reclamantul a solicitat fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, având la bază, în principal, prevederile nr.OUG116/2006, iar în subsidiar prevederile nr.OUG98/1999, pârâta a susținut că prin Hotărârea AGA nr.20/6.11.2007 s-a aprobat scoaterea la vânzare a activelor Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci, în data de 31.01.2008 având loc licitație deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active.
Potrivit procesului-verbal de licitație nr.1017/31.01.2008 și a contractului de vânzare-cumpărare active nr.3099/31.03.2008, aceste active au fost cumpărate de către M, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunități, ceea ce a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă, iar în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii și art.36 și 37 din contractul colectiv de muncă al, începând cu data de 30.04.2008 a încetat contractul individual de muncă al reclamantului pentru motive care nu au ținut de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
OUG nr.116/2006 privește protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale.
Pârâta a susținut că prevederile nr.OUG116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților menționate expres la.OUG nr.116/2006, iar nu se află nominalizată printre aceste societăți.
Referitor la.OUG nr.98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeași pârâtă a susținut că la art.1 din actul normativ menționat s-a prevăzut că măsurile de protecție socială se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Aceeași pârâtă a formulat la data de 03.06.2008 cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, iar ulterior, prin adresa nr.7019/30.06.2008 a renunțat la judecată, tribunalul luând act de această cerere prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2008.
Pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că atât dispozițiile nr.OUG116/2006 cât și cele ale nr.OUG98/1999 nu sunt aplicabile reclamantului deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că va beneficia de prevederile celor două acte normative menționate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamantului drepturile bănești solicitate prin acțiune.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.543 din 18 mai 2009, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, a respins acțiunea îndreptată împotriva acestei pârâte.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâta V să plătească acestuia plățile compensatorii prevăzute de art. 28-32 din nr.OUG 98/1999.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost privită ca întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 lit.c din Normele de aplicare a nr.OUG116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, societățile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menționate de dispozițiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsesc și societățile comerciale de tipul
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și aceea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere împrejurarea că dispozițiile legale cuprinse atât în nr.OUG116/2006 cât și în nr.OUG 98/1999 vizează alte entități decât, s-a reținut că această societate nu poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății față de pretențiile reclamantului cu privire la venitul lunar de completare și cu privire la plățile compensatorii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și din decizia de concediere depusă la dosar, reclamantul a avut calitatea de angajat a și a fost ulterior disponibilizat ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c, 58, 65, 66, 68 alin. 1 lit. c Codul muncii și ale art. 36 și 37 din contractul colectiv de muncă al
Ulterior disponibilizării, reclamantul a solicitat pârâtei V sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor nr.OUG 116/2006, cât și ale nr.OUG 98/1999.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.2 din nr.OUG116/2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe, precum și numărul de salariați care urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăților prevăzute la anexa 3.
Art. 3 din nr.OUG 116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de Guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
Lista societăților prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Națională a P și Compania Națională a
După cum rezultă din prevederile art. 3 din G nr. 116/2006, s-a reținut că măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanță se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată.
În speță, instanța de fond aconstatat că nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG116/2006 ar fi îndeplinite, iar pe de altă parte, că nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
Examinând însă cererea reclamantului cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art. 28, 29 din nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, tribunalul a constatat că reclamantul a fost concediat urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor Complexului de păsări Avicola, Fabrica de nutrețuri combinate FNC și Complexul de Porci, invocându-se ca temei legal dispozițiile art. 73 alin. 1 din Codul muncii și art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art.1 din acest act normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, iar Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu suntem în prezența nici unuia dintre aceste procese.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de nr.OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus a rezultat că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, instanța de fond a concluzionat că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Râmnicu V să acorde reclamantului plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
Împotriva sentinței civile nr.543 din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, cât și aprecierea eronată a probelor administrate.
Motivând recursul, pârâta susține că nu sunt aplicabile în speță, așa cum greșit a reținut instanța, dispozițiile nr.OUG98/1999, întrucât pârâta nu a făcut demersurile obligatorii prevăzute de acest act normativ. Se apreciază că singurele măsuri pentru personalul disponibilizat prin concediere colectivă din cadrul, sunt numai cele prevăzute de Codul muncii și Contractul Colectiv de Muncă.
Nu toate persoanele disponibilizate în condițiile nr.OUG98/1999, beneficiază de facilitățile acestor legi, ci doar cele disponibilizate de la unitățile cuprinse în anexa nr.2 din nr.OUG98/1999. Mai mult, nicio dispoziție din Constituție nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plăți compensatorii. În cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile instituite de nr.OUG98/1999, iar pârâta nu se regăsește în anexa nr.2 parte integrantă a actului normativ menționat.
Critica încadrată în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, nu-și găsește corespondent în conținutul acestui text de lege. Susține pârâta în temeiul textului mai sus citat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și că a interpretat greșit probele administrate în cauză. De fapt, și în această critică pârâta reia susținerile de mai sus, arătând că hotărârea se bazează și pe texte de lege abrogate.
Într-o ultimă critică pârâta susține că nu trebuia admisă excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâta, întrucât este singura răspunzătoare, prin faptul că nu a făcut demersurile necesare în vederea aprobării programului de restructurare.
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
La dosar a depus întâmpinare pârâta V, în care arată că hotărârea pronunțată este legală, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă față de raportul juridic obligațional dedus judecății, solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile formulate în raport și de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește prima critică, ce vizează aplicarea greșită a legii, urmează a se observa că această critică este neîntemeiată.
Reclamantul a fost concediat în baza art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă ca urmare a vânzării de către angajatorul către M, a activelor Complexului de păsări Avicola, Fabrica de nutrețuri combinate FNC și Complexul de Porci. Instanța de fond a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă ar fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, în coroborare cu dispozițiile nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999.
Potrivit art.14 alin.1 din nr.OUG98/1999, în cazul închiderii operaționale reglementate de nr.OUG88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b) din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local. Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile sunt reglementate în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv art.325- 327.
Din coroborarea tuturor textelor de lege mai sus citate, rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cazul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
De aceea s-a apreciat de tribunal că acțiunea reclamantului este întemeiată.
În ce privește critica întemeiată pe aplicarea dispozițiilor de modificare prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, susținerile pârâtei nu se regăsesc în acest text de lege. Potrivit acestui motiv de recurs acestea vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța a reținut cu totul alt act juridic sau conținut.
Interpretarea greșită dată probelor, așa cum susține pârâta, constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății.
Nu este întemeiată nici ultima critică, deoarece, în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei, întrucât potrivit dispozițiilor nr.OUG98/1999, plățile compensatorii nu se suportă de unitatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de șomaj (art.55 din ordonanță).
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus, se apreciază că recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Râmnicu V,-, -ranscozia, județul V, împotriva sentinței civile nr.543 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna Mihăești, sat, județul V și pârâta Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./16.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
