Obligație de a face. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1362
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 512 pronunțată la 15 mai 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect pretenții și obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură, pârâta recurentă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se reclamantului.
Reclamantul depune la dosar adresa P 1990/7465/3 august 2009 - Inspecția.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii. Arată că este îndreptățit la admiterea acțiunii, deoarece nu i s-a plătit sporul de vechime, iar salariile i-au fost achitate cu întârziere, fiind prejudiciat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 20 ianuarie 2009 sub nr. 224/115, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i elibereze adeverința din care să rezulte că s-a plătit CAS și adeverința care să ateste sporul de noapte în procent de 45%.
Arata că pârâta a nesocotit dispozițiile art. 40 alin. 2 literele C,F și H Codul Muncii, deoarece deși a formulat 4 sesizări la Ministerul Muncii, la Inspectoratul teritorial d e Muncă, la Direcția Finanțelor Publice B, administratorul refuză eliberarea adeverințelor; că cele două adeverințe îi sunt necesare la noua firmă la care lucrează pentru a i se calcula concediul medical, precum și la Casa de Pensii.
Ulterior, la 25 februarie, reclamantul a depus la dosar precizări în care arată că nu i-au fost respectate orele de repaus, că a fost pus să taie lemne pentru încălzire, muncă pentru care nu a fost plătit; că i-au fost plătite cu întârziere drepturile salariale pe perioada septembrie 2007 - iunie 2008 în cuantum de 1800 lei; că va pretinde daune materiale și daune interese conform art. 161 alin. 1 Codul Muncii. Totodată, arată că în perioada septembrie 2007 - iunie 2008 efectuat ore suplimentare forțat în număr de 244, care solicită să fie luate în calcul.
La 17 aprilie 2009, reclamantul a precizat că solicită daune interese conform art. 161 alin. 4 Codul Muncii în cuantum de 3400 lei, obligarea pârâtei la spor de vechime de 25% pe întreaga perioadă lucrată conform art. 41 alin. 3 litera d al contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, adeverință spor vechime pentru Casa de Pensii, supunerea la muncă forțată sub amenințare atrăgând consecința plății daunelor morale și materiale.
In ședința publică din 3 aprilie 2009, verbal, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că a beneficiat de sporul de vechime de 25%, sporul de noapte de 45% și daune interese în cuantum de 3500 lei pentru neplata la timp a salariului.
Prin sentința civilă nr. 512 pronunțată la 15 mai 2009, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte SC SRL în perioada 21 septembrie 2007 - 30 iunie 2008, în calitate de agent de pază în baza contractelor individuale de muncă înregistrate la ITM C sub nr. -/5 octombrie 2007, nr. -/13 martie 2008 și nr. -/15 mai 2008, iar pentru munca prestată în timpul nopții, reclamantul a beneficiat de un spor în cuantum de 25%, spor care a fost prevăzut în contractele individuale de muncă încheiate între părți, fiindu-i eliberată reclamantului în acest sens și adeverința nr. 71/28 ianuarie 2009.
A reținut că reclamantului nu i se poate elibera și o adeverință din care să rezulte sporul de noapte în cuantum de 45% în condițiile în care acest cuantum nu are temei legal, cuantumul lui fiind cel prevăzut în contractul individual de muncă, iar pretenția privind cuprinderea unui spor de vechime de 25% este neîntemeiată în condițiile în care reclamantul nu a beneficiat de un asemenea spor.
In ceea ce privește pretențiile privind daunele interese de 3500 lei, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului încercat, deși îi revedea sarcina probei.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Arată că pârâta nu i-a plătit sporul de vechime în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 art. 41 alin. 3 litera d; că nu a semnat contractul de muncă la rubrica salariat; că nu s-a ținut cont de prevederile art. 156 și 161 alin. 1 și 4 Codul Muncii la acordarea daunelor interese în condițiile în care în perioada septembrie 2007- 30 iunie 2008 nu i s-a plătit circa 1.800 lei drepturi salariale; că adeverința nr. 72/28 ianuarie 2008 i s-a eliberat în fața instanței împreună cu adeverința nr. 71/28 ianuarie 2008.
Pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că reclamantului i s-a eliberat adeverința nr. 72/28 ianuarie 2009 prin care se atestă plata CASS, adeverință care a fost expediată cu scrisoare recomandată nr. -/9 februarie 2009; că reclamantul cât a fost angajatul societății a beneficiat de spor de noapte de 25%, menționat în adeverința nr. 71/28 ianuarie 2009, expediată pe adresa reclamantului cu scrisoarea nr. -/9 februarie 2009; că reclamantul nu a depus la societate nici un act care să-i ateste vechimea în muncă de minim 5 ani pentru acordarea sporului; că contractul individual de muncă este semnat de reclamant, pe parcursul executării contractului, acesta neformulând nici o obiecție; că reclamantul și-a primit toate drepturile salariale, iar pentru achitarea cu întârziere societatea a achitat de bună voie reclamantului sume de bani, cheltuieli de transport.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâta a eliberat reclamantului adeverința nr. 71/28 ianuarie 2009 în care este menționat sporul de noapte de 25% de care a beneficiat în perioada în care a fost angajatul pârâtei. Susținerea reclamantului că a beneficiat de un spor de noapte de 45% este neîntemeiată, ea fiind infirmată și de declarațiile martorilor audiați în cauză, care vorbesc de un spor de noapte de 25%.
In ce privește sporul de vechime în procent de 25% și eliberarea unei adeverințe cu privire la acesta, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a beneficiat de acest spor.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 41 alin. 3 litera d din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, angajații beneficiază de un spor pentru vechimea în muncă de maximum 25%, însă acest spor se stabilește prin negociere la încheierea contractului de muncă și poate fi inclus în salariu.
Reclamantul nu a făcut dovada că a prezentat pârâtei documentele care să ateste vechimea în muncă și că aceasta ar fi refuzat negocierea și acordarea sporului, situație în care instanța nu se poate substitui voinței părților și să stabilească ea cuantumul sporului.
In ce privește cererea de obligare a pârâtei la daune interese în cuantum de 3500 lei, prima instanță nu a încălcat sau ignorat prevederile art. 161 Codul Muncii. Întârzierea în plata drepturilor salariale dă dreptul creditorului la daune interese, însă cuantumul acestora trebuie dovedit, dovadă pe care reclamantul nu a făcut-
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către reclamant ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 512 pronunțată la 15 mai 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
7.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
