Obligație de a face. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și - împotriva deciziei civile nr. 909 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații, și,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul și intimata,lipsă fiind recurenții și și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată; prin serviciul de registratură recurenții și au depus concluzii scrise,prin care solicită și judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de și și menținerea deciziei Tribunalului Iași și a sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legale și temeinice.
Apărătorul arată că în motivele de recurs invocate, recurenții susțin că prin soluția pronunțată de Judecătoria Iași se creează o servitute în baza unei hotărâri judecătorești,însă solicită a se observa că nu este vorba despre o situație nou creată. Astfel,intimații au cumpărat suprafața de teren și apartamentele existente pe această suprafață de la autorul comun al recurenților. Suprafețele de teren ale recurenților și intimaților,precum și imobilele ce se află pe teren au aparținut unui singur autor,iar la momentul când acesta a decedat și s-a dispus ieșirea din indiviziune s-au făcut parcelări.
Avocat apreciază că nu se poate primi punctul de vedere al recurenților în sensul că instanța ar fi creat dreptul de servitute,atâta timp cât recurenții au cumpărat și utilitățile ce se aflau pe proprietatea autorului comun.
Solicită a se aprecia că soluțiile pronunțate de Tribunalul Iași și Judecătoria Iași sunt legale și temeinice și menținerea acestora prin respingerea recursului,cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de și și menținerea deciziei Tribunalului Iași și a sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legale și temeinice. Apreciază că recurenții și percep legea doar în interes personal,excluzând interesul social stipulat de lege. Solicită respingerea recursului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8535/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis - admis excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind obligarea pârâților la dezobturarea conductei colectoare a reziduurilor menajere, excepție ridicata din oficiu.
S-a admis excepția lipsei de interes pe capetele de cerere privind obligarea pârâților de a obține atestarea de la. cu privire la calitatea lucrărilor efectuate și de a prezenta în instanță aprobarea scrisă a cu privire la legalitatea proiectării și construcției formulate de reclamanții și, excepție ridicata din oficiu.
S-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților de a permite accesul reclamanților pe terenul proprietatea lor,excepție ridicată de pârâți prin apărător, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, și în contradictoriu cu pârâții - și și au fost obligați pârâții să permită accesul reclamanților la conducta de canalizare și la căminul colector situat pe terenul proprietatea pârâților,--A, parcela 2(2601/2/2), strict pentru exploatarea și întreținerea normală a acestora.
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamații -, și privind obligarea pârâților la dezobturarea conductei colectoare a reziduurilor menajere ca rămas fără obiect.
S-au respins capetele de cerere formulate de reclamanții și privind obligarea pârâților - și de a obține atestarea de la cu privire la calitatea lucrărilor efectuate și de a prezenta în instanță aprobarea scrisă a cu privire la legalitatea proiectării și construcției, ca fiind lipsite de interes.
S-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți privind obligarea pârâților - și la repararea conductei și curățarea canalului colector și privind obligarea la plata de daune ca neîntemeiate.
S-a admis în parte cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecata și au fost obligați pârâții - și la plata în solidar în favoarea reclamantului a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată și în favoarea pârâților și la plata sumei de 16,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la repunerea în funcțiune a canalizării imobilului, repararea conductei de canalizare deteriorată, acoperirea de canalizare, stabilirea unei clauze de servitute pentru folosirea conductei de canalizare existente pe terenul familiei, plata unor daune morale cauzate de imposibilitatea utilizării în condiții optime, pe parcursul unei perioade de trei luni (până în prezent) a propriei canalizării.
Prin precizări la acțiune, reclamantul - a menționat că obiectul acțiunii esteobligație de a faceîntemeiată pe art. 1074-1075 Cod civil, în sensul că pârâții să fie obligați să desfunde conducta de canalizare și să permită scurgerea reziduurilor, să refacă conducta spartă, și să permită accesul reclamantului la conductă și canalul colector, solicitând și daune morale în sumă de 2000 RON.
Reclamanții și au făcut precizări la acțiune, în sensul ca pârâții să fie obligați să refacă conducta spartă și să amenajeze terenul infiltrat cu dejecții, curățirea colector de pe proprietatea lor, să permită accesul reclamanților la conductă și canalul colector, pentru remedierea defecțiunilor ce pot să apară, să fie obligați să obțină atestarea de la. cu privire la calitatea lucrărilor efectuate și să prezinte în instanță această aprobare, precum și obligarea la daune materiale în urmă de 3000 RON pentru imposibilitatea de a folosi sistemul de canalizare pentru o perioadă de 7 luni.
La termenul din 30.05.2008, reclamanții au precizat că pârâții au îndeplinit obligația de dezobturare a conductei colectoare, iar reclamantul a arătat că își reduce pretenția doar la obligarea pârâților de a permite accesul reclamanților la conducta de canalizare și la căminul colector.
Pe acest motiv instanța de fond a admis excepția lipsei de obiect aac apătului de cerere privind dezobturarea conductei colectoare și excepția lipsei de interes privind cererea reclamanților și privind obligarea pârâților de a obține atestarea de la. cu privire la calitatea lucrărilor efectuate și de a prezenta aprobarea scrisă
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților de a permite accesul reclamanților pe terenul proprietatea lor, instanța de fond a constatat că inadmisibilitatea, ca sancțiune procesuală, intervine ori de câte ori lipsește o condiție a exercițiului dreptului la acțiune iar aspectele invocate de reclamanți vizează apărări de fond, aceștia adresându-se instanței tocmai pentru a se decide asupra pertinenței dreptului dedus judecății.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că și G au cumpărat suprafața de 700. teren p. și imobil situat în I- și prin sentința civilă nr. 9899/95 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia nr. 649/97 a Curții de Apel Iași, s-a dispus ieșirea moștenitorilor din indiviziune, atribuindu-se lui. 2 și terenul aferent construcției,iar lui - apartamentul nr. 1, branșamentul de apă realizându-se de această moștenitoare iar a procedat la dezmembrarea corpului de proprietate în subparcele.
Se mai reține că și ia au înstrăinat pârâților din prezenta cauză numai terenul în suprafață de 385.90. reprezentând p. parcela 2 -2601/2/2 situat în- iar în favoarea reclamanților și din prezenta cauză terenul în suprafață de 314,08.p. reprezentând parcela 1/ 2601/2/2 situat- și apart. nr. 2, apart. 1 situat la parter revenind moștenitorului prin succesiune de la.
S-a mai constatat că la data ieșirii din indiviziune asupra acestui imobil, instalația de canalizare exista iar moștenitorii au devenit coproprietari la instalațiile aferente, conducta de canalizare trecând pe toată întinderea parcelei înstrăinate în favoarea pârâților și ieșind în rețeaua stradală din -, pârâții fiind obligați să respecte dreptul de folosință și exploatare legale ce existau în favoarea reclamanților asupra conductelor de canalizare, în temeiul servituții creată prin fapta proprietarului.
Față de cererea de reparare a conductei și de reparare a canalului colector, instanța de fond a reținut din depozițiile martorilor, că mirosurile pestilențiale și defecțiunile tehnice au apărut ca urmare a deteriorării conductei, iar țeava deservește 3 proprietăți distincte fiind în sarcina tuturor proprietarilor suportarea costurilor defecțiunilor.
În ce privește daunele solicitate se reține că reclamanții nu au administrat nici un mijloc de probă concludent cu privire la prejudiciul material pretins sub aspectul întinderii acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și -, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 909 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de pârâții și - împotriva sentinței civile nr. 8535 din 11.07.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost păstrată. Totodată, s-a respins cererea intimatului - privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În pronunțarea acestei decizii, tribunalul a reținut în esență că pârâții la data de 18 ianuarie 2001 au cumpărat de la și ia terenul în suprafață de 385,92. din suprafața totală de teren construit și neconstruit de 700. situat în-, teren ce a fost obținut prin moștenire de la fratele Gh. care a decedat și de pe urma căruia s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit sentinței civile nr. 9899 din 18.10.1995 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia civilă nr. 649/1997 a Curții de APEL IAȘI.
În baza autorizației de construire nr. 650/2005 pârâții au obținut acordul de construire a unei locuințe pe acest teren iar prin adresa nr. 6322/4.04.2005 s-a adus la cunoștință pârâților că pe amplasamentul solicitat pentru construire, nu are în funcțiune conducte de apă și canalizare și că există canalizare stradală în -, pârâtul luându-și angajamentul prin declarație autentificată să mențină în funcțiune rețeaua interioară de canalizare, fila 13 dos. 24699/245/07), existentă pe proprietatea din-.
Din contractul de vânzare cumpărare încheiat la 27.02.2001 rezultă că și ia au vândut reclamanților și suprafața de 314,08. precum p. și apartamentul nr. 2 situat la. 1 în casa de locuit, transmițându-le și servituțile de trecere pe acest teren instituit în favoarea d-nei, apartamentul situat la parter în acest imobil revenindu- moștenitorului lui, reclamantul -
Din autorizația de construire nr. 240/1995 emisă pe numele rezultă că pe terenul din - exista canalizare, autorizația obținându-se pentru branșament apă.
Rezultă cu certitudine că atât reclamanții cât și pârâții la momentul achiziționării imobilului și terenului din- au preluat și rețeaua de canalizare interioară și că exploatarea normală a acesteia revine tuturor atâta timp cât această instalație a fost proiectată pentru a deservi întregul imobil.
Motivele de apel sunt nefondate nefiind necesară stipularea unui drept de servitute pentru exploatarea în bune condiții a conductei comune de canalizare, instalația fiind aferentă și folosinței întregului imobil.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul și cererea intimatului de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada suportării de intimat a unor cheltuieli ocazionate de judecarea apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și - criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că instanța de apel a apreciat eronat ca fiind aplicabile reglementările privitoare la coproprietatea forțată și perpetuă. Arată că nu s-a avut în vedere în soluționarea cauzei că dreptul lor de proprietate a fost transmis după ce a procedat la dezmembrarea corpului de proprietate astfel că transmiterea proprietății a fost realizată fără sarcini.
Consideră recurenții că în lipsa unui titlu constitutiv al servituții, solicitarea intimaților-reclamanți de a li se permite accesul pe proprietatea lor constituie o încălcare gravă a dreptului lor de proprietate și un abuz din partea reclamanților, atâta timp cât aceștia au posibilitatea de a se racorda autonom la canalizare, prin pompare în căminul (nefolosit) ce se află pe proprietatea familiei, cămin racordat la canalizarea din strada -.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei tribunalului, iar pe fond respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâților de a permite accesul reclamanților-intimați pe proprietatea pârâților la conducta de canalizare și canalul colector.
Intimatul - a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat de pârâți și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Arată intimatul că la momentul dobândirii dreptului de proprietate, recurenții cunoșteau că pe terenul dobândit trece conducta de scurgere a apelor menajere și de aceea trebuie să respecte acest drept de folosință în temeiul servituții create prin fapta proprietarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea va constata că motivul înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitate, astfel încât recursul formulat de pârâți urmează a fi respins ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea atacată este legală fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea judicioasă a dispozițiilor înscrise în art. 970 alin. 2 cod civil și art. 626-627 Cod civil.
În mod judicios prin soluția instanței de fond, confirmată prin decizia tribunalului, pârâții-recurenți au fost obligați să respecte dreptul de folosință și exploatare legal ce exista - la data dobândirii proprietății de către recurenți - în favoarea reclamanților-intimați, și -.
Din succesiunea juridică a actelor perfectate asupra terenului construit și neconstruit situat în I,-, rezultă că imobilul respectiv a aparținut inițial numiților și Urmare a decesului proprietarilor inițiali, s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor prin sentința civilă nr. 9899/1995 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia civilă nr. 649/1997 a Curții de APEL IAȘI și ca efect al partajului s-a atribuit către apartamentul nr. 2 al construcției și terenul aferent, iar către moștenitoarea (autoarea reclamantului -) apartamentul nr. 1, restului moștenitorilor revenindu-le sultele corespunzătoare pentru egalizarea valorică a loturilor.
După ieșirea din indiviziune, în baza autorizației de construire nr. 226/31.08.1995 a fost executat branșamentul de apă și canalizare de către.
Odată cu intabularea dreptului de proprietate asupra construcției și a terenului aferent în suprafață de 700. a procedat la dezmembrarea terenului în subparcele din care parcela nr. 2(2601/2/2) în suprafață de 385,92. a fost înstrăinată pârâților-recurenți - și conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 146/2001, iar parcela nr. 1/2601/2/1 în suprafață de 314,08. împreună cu apartamentul nr. 2 fost înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 573/2001 către reclamanții-intimați și.
În atare situație, instalațiile existente pe imobilul construit și neconstruit ce a aparținut inițial familiei au fost transmise odată cu imobilele înstrăinate succesorilor proprietari pentru uzul și folosința normală a imobilelor respective, astfel încât la data dobândirii proprietății recurenții cunoșteau că terenul proprietatea lor este străbătut de conducta de scurgere a apelor menajere. Mai mult chiar, cu ocazia realizării fundațiilor necesare pentru construirea unei locuințe pe terenul achiziționat, pârâtului-recurent i s-a eliberat avizul nr. 6322/04 aprilie 2005 emis de către I, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că instalațiile interioare de apă și canalizare aparțin deținătorilor de drept, aspect menționat și în cuprinsul declarației autentificată sub nr. 574/01 aprilie 2005 ( 54 dosar fond) prin care recurenții se angajează că mențină în stare de funcțiune rețeaua interioară de canalizare.
Nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia s-ar aduce atingere dreptului lor de proprietate. Chiar în lipsa unei stipulații exprese în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 146 din 18.01.2001 referitoare la obligația de a respecta destinația conductei de canalizare,existentă ca stare de fapt,această obligație derivă din incidența disp. art. 626 și 627 Cod civil, cum judicios a reținut și instanța de fond.
Ori, la data parcelării terenului de către, instalația de canalizare exista în parcela 1(2601/2/1) trecând pe toată întinderea parcelei înstrăinată în favoarea pârâților-recurenți și -. Într-o atare situație, starea de fapt care a creat servitutea continuă și aparentă s-a transformat, potrivit destinației proprietarului conform art. 625 Cod civil, într-o servitute de drept chiar dacă prin actul de înstrăinare încheiat ulterior cu recurenții, nu s-a stipulat nimic în legătură cu această servitute. Astfel, situația de faptexistentănu a fost modificată și există prezumția că înstrăinarea ulterioară se referă și la menținerea servituții stabilită anterior prin fapta proprietarului.
Prin urmare, întrucât separarea fondurilor operată de același proprietar, în condițiile arătate, nu duce la pierderea servituțiiexistentă în fapt,ci dimpotrivă, ca efect al înstrăinării ulterioare, fără ca actul respectiv să includă o convenție asupra servituții, acesta s-a transformat într-o servitute de drept și prin urmare reclamanților-intimați nu li se poate refuza accesul la conducta de canalizare și căminul colector aflat pe terenul proprietatea recurenților-pârâți în scopul exploatării și întreținerii normale a acestora.
În consecință, constatându-se că în speță ambele instanțe au efectuat o aplicare corectă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura și întinderea raporturilor juridice dintre părți, se constată că sub toate aspectele evocate recursul pârâților se vădește a fi nefondat, urmând a se respinge în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă.
Reținând culpa procesuală a pârâților-recurenți, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, aceștia vor fi obligați să plătească intimatului - suma de 119 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și - împotriva deciziei civile nr. 909 din 17.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului - suma de 119 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
29.04.2009
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
