Speta drept civil. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 134
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva încheierii din ședința publică din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul numărul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata SC SA, lipsă fiind recurentul și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare cu intimata este legal îndeplinită la adresa din I, stradela.
Avocat depune la dosar delegație de substituire pentru avocatul titular pentru intimata SC SA.
Solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, excepția nu are legătură cu cauza de față.
Solicită respingerea recursului, având în vedere toate motivele invocate prin întâmpinare, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință din 20 februarie 2009 Tribunalului Iași, s-a dispus în baza art.29 al.1 și 6 din Legea 47/1992 respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor OUG 159/2008 în raport de dispozițiile art.115 al.6 din Constituția României, formulată de către recurentul.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut:
Critica adusă Ordonanței 159/2008 în raport de dispozițiile art.115 alin.6 din Constituția României este nerelevantă pentru litigiu, pentru că însăși Ordonanța 159/2008 este nerelevantă pentru litigiu.
Motivele de recurs formulate de către recurent și în raport de care acesta susține relația excepție și soluționarea recursului nu impun antamarea normelor organizatorice ale profesiei de avocat. Recursul conține susțineri privind formulare de concluzii eronate și cu rea credință de către avocatul intimatei (fila 5 dosar recurs, alineat 3, fila 6 dosar recurs, alineat 5) respectiv motivul de recurs cu referire la faptul că suma la care a fost obligat de către instanța de fond să o plătească cu titlu de onorariu de avocat intimatului a fost stabilită de instanță fără aplicarea art. 274 aliniat 3 Cod procedură civilă. Acest motiv de recurs impune analizarea sa prin prisma dispozițiilor procedurale din materia cheltuielilor de judecată și nu prin prisma celor ce țin de legea avocaturii, modificate prin Ordonanța criticată ca neconstituțională.
De altfel instanța de recurs a stabilit, prin încheierea din 28.11.2008, nerelevanța în speță, în raport de o excepție invocată de intimata SC, a ordonanței 159/12.11.2008 (înscrierea în dispozitivul acestei încheieri a nr. 158 în loc de 159 constituie o eroare materială).
Ori, câtă vreme nu se poate stabili o relație logică și juridică între judecata recursului de față și ordonanța criticată prin excepția de neconstituționalitate, tribunalul stabilește că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, motiv pentru care, potrivit art.29 alin.6 din aceeași lege excepția este inadmisibilă, astfel că tribunalul va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, va repune cauza pe rol și va stabili termen pentru judecata recursului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cererii sale Curții Constituționale pentru judecarea excepției de neconstituționalitate a OUG 159/2008 privind modificarea Legii 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat. Arată recurentul că încheierea de ședință este nelegală, deoarece a aplicat greșit legea, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv s-a reținut eronat că excepția invocată n-ar avea legătură cu fondul cauzei. Menționează recurentul că prin recurs a invocat și modul în care intimata este reprezentată de avocații săi, respectiv lipsa reprezentării legale a acesteia. Așa fiind, susține recurentul, excepția invocată vizează modul în care avocații intimatei își exercită profesia.
În drept recurentul invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.115 al.6 raportat la art.24 din Constituția României și art.6 al.3 lit. c din Convenția Europeană cu referire la art.20 al.2 din aceeași Constituție.
Recursul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că este legală încheierea de ședință recurată.
Potrivit art.29 al.1 din Legea 47/1992, în forma actualizată la zi, prevede: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauza de față, ce are ca obiect judecarea recursului promovat de și reprezentate prin și împotriva sentinței civile nr.13710/23 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și și s-a respins acțiunea pe acest temei, s-au invocat ca motive de recurs următoarele:
- că au calitate procesuală activă, aspect greșit reținut de instanțe;
- că a solicitat în baza Legii 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pentru suprafața de 44.464. teren situat în I,-, iar intimata cu rea credință a susținut lipsa calității lor procesuale active;
- a solicitat restituirea în natură potrivit Legii 10/2001 a Fabricii de cărămidă și a celorlalte imobile aparținând familiei, cu privire la care din nou intimata a susținut lipsa calității procesuale active, excepție greșit admisă de instanță;
- greșit s-au acordat și cheltuielile de judecată într-un cuantum mult prea mare.
Față de temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță - constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.411/1996 a Comisiei județene de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate -, de motivele de recurs formulate împotriva hotărârii primei instanțe, corect a reținut tribunalul că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.29 al.1 din Legea 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale, respectiv excepția invocată nu are legătură cu cauza dedusă judecății.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, de motivele de recurs invocate rezultă că nu există nicio justificare a aplicării în speță a OG159/2008 sau a Legii 51, astfel că aceste acte normative neavând legătură cu soluționarea cauzei, critica adusă lor în raport de dispozițiile art.115 al.6 din Constituția României este nerelevantă pentru litigiul în speță.
Așa fiind conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva încheierii din ședința publică din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.-.
Respinge cererea formulată de intimata SC SA I de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
-
17.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
