Obligație de a face. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 771 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații - - I,Consiliul Județean I și Consiliul local I,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat,avocat pentru intimata - - I și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean I,lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurentul depune la dosar copia ordinului de deplasare din data de 18 martie 2009,prin care face dovada motivului absenței sale la termenul din data de 18 martie 2009.
Apărătorul recurentului solicită admiterea probei cu înscrisuri,având în vedere că instanța de apel a reținut că reclamantul nu a avut în proprietate terenul niciodată în altă stare decât cea în care se află acum. Așa cum corect a reținut instanța de fond,recurentul a făcut dovada proprietății asupra terenului,dar față de interpretarea dată de instanța de apel înțelege să depună la dosar acte prin care face dovada că recurentul a deținut imobilul în coproprietate cu tatăl său din 1967-1968 și apoi în perioada 1991-1992.
Precizează că actele pe care înțelege să le depună astăzi le-a depus și la instanța de fond,însă azi explică exact situația juridică a terenului. Depune la dosar copia nr. 170 /1955 a Sfatului Popular al Orașului de Subordonare Regională I,autorizație nr. 110 din 05 mai 1955,adeverință nr. 18644 din 21 iunie 1978 - Sucursala Jud. CEC I,copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 389/1968,proces verbal pentru impozitul pe teren datorat de persoane fizice, patru chitanțe reprezentând dovada plății impozitelor,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul înscrisurilor apărătorului intimatei - - I și reprezentantului intimatului Consiliul Județean I spre luare la cunoștință.
Avocat pentru intimata - - I precizează că nu se opune administrării probei cu înscrisuri,însă nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean I arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri,însă solicită a i se acorda posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora.
Avocat pentru recurent susține că în speță este vorba despre o situație cunoscută în I,respectiv faptul că în anul 1955 avut loc împroprietărirea celor care lucrau în cadrul CFR. Instanța de apel a reținut că recurentul ar fi dobândit terenul în baza titlului de proprietate eliberat în anul 1997,situație ce nu este reală,existând neclarități în ceea ce privește evidențierea terenurilor în titlu.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților și la solicitarea apărătorilor intimaților - - I și Consiliul Județean lasă dosarul la a doua strigare pentru a se lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce le-au fost comunicate.
La a doua strigare se prezintă recurentul asistat de avocat,avocat pentru intimata - - I și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean
Avocat pentru intimata - - I având cuvântul,apreciază că înscrisurile depuse de apărătorul recurentului nu au legătură cu recursul și solicită cenzurarea acestora la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurent solicită amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Instanța va aprecia asupra cererii privind amânarea pronunțării.
Avocat pentru recurent având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul arată că instanța de apel a reținut că așa cum rezultă din petitul acțiunii reclamantului,acesta a acceptat primirea în proprietate a unui teren grevat de lucrări de utilitate publică,susținere ce nu este conformă cu realitatea și care schimbă sensul și înțelesul cererii apelantului.
Arată că în cererea de apel formulată, I ( actual - -) precizează că reclamantul și-a asumat riscul cu privire la situația juridică și natura terenului în momentul în care a solicitat retrocedarea terenului în natură pe vechiul amplasament,ori Tribunalul Iașia schimbat înțelesul cererii apelantului reținând că reclamantul a cunoscut și acceptat primirea în proprietate a unui teren cu sarcini,fiind evident că între cele două expresii folosite de apelant și de instanță nu există identitate.
Avocat susține că deși - - Iaf ormulat cererea de apel prin avocat,acesta nu a știut să formuleze cererea de apel din punct de vedere juridic. Astfel,sarcina se naște în baza unor acte juridice,iar - - I nu a arătat că țevile ar fi fost amplasate pe teren în mod legal,că ar fi avut acordul proprietarului la montarea acestor țevi. Prin actele depuse la dosar a făcut dovada că acest teren a fost primit de tatăl recurentului în perioada anilor 1955 - 1956,când celor ce lucrau în cadrul Regionalei I li s-au acordat locuințe de serviciu. Întrucât în fondul Regionalei I nu existau suficiente locuințe s-a procedat la împroprietărirea salariaților,acordându-li-se și ajutoare pentru construcția de locuințe. Solicită a se avea în vedere că a depus la dosar decizia de împroprietărire a autorului recurentului pentru suprafața de 606 mp teren.
După anul 1991 s-a dorit o clarificare a situației,lipsind evidențele în ceea ce privește terenurile persoanelor fizice ce aveau casă de locuit și s-a dispus eliberarea titlului de proprietate.
Solicită a se avea în vedere că a depus la dosar certificat de moștenitor, din care rezultă că la nivelul anului 1968,când mama recurentului a decedat,recurentul și autorul său erau coproprietari a terenului. Deci în cauză este vorba despre proprietatea unei persoane care a stăpânit terenul continuu,fără întrerupere, din anul 1955 și până în prezent. La dosar s-au depus și înscrisuri din care rezultă că recurentul a plătit impozit pentru acest teren,iar potrivit dispozițiilor Codului fiscal se plătesc impozite pentru terenuri,însă cu excepția celor afectate de țevi sau conducte.
Apărătorul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,susținând totodată că decizia instanței de apel nici nu este motivată,nefiind expuse motivele de fapt și de drept în temeiul cărora s-a respins acțiunea sau probele care dovedesc că reclamantul nu ar fi deținut terenul în altă stare decât în prezent și Tribunalul a schimbat înțelesul cererii de apel.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată,avocat solicită acordarea cheltuielilor efectuate la fond și apel,în recurs recurentul neachitând taxa de timbru și onorariul de avocat.
Avocat pentru intimata - - I având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul susține că din considerentele deciziei Tribunalului Iași rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au determinat instanța să respingă acțiunea reclamantului,fiind respectate dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă,astfel încât se impune respingerea acestui motiv de recurs,nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Apărătorul susține că este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent,potrivit căruia Tribunalul ar fi schimbat înțelesul cererii de apel,drept pentru care susținerile acestuia privind incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate.
Avocat susține că recurentul nu a înțeles rațiunea legiuitorului care a stat la baza reglementării motivului de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă,potrivit căruia " modificarea unei hotărâri se poate cere: " când instanța,interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia ".
Actul juridic dedus judecății avut în vedere de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu poate fi cererea promovată în calea de atac,cum greșit susține recurentul,ci obiectul cererii de chemare în judecată,astfel încât nu poate fi incident acest motiv de recurs în referire la cererea de apel,ci numai în situația în care magistratul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Conform cererii de chemare în judecată și cadrului procesual stabilit de reclamant,în cauza de față este dedus judecății un fapt juridic,nu un act juridic,dat fiind că obiectul cererii de chemare în judecată nu este privitor la un act juridic,ci la obligarea pârâților la încheierea unui contract de închiriere pentru terenul proprietatea reclamantului afectat de conducte,precum și obligarea la plata de despăgubiri.
Instanța de apel nu a dat alt înțeles obiectului acțiunii civile cu care a fost investită și nu a schimbat cadrul procesual al cauzei,analizând temeinicia cererii reclamantului prin prisma motivelor de apel cu care a fost investită.
Avocat arată că este nefondat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,solicitând a se avea în vedere că recurentul nici nu indică dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
Prin modalitatea motivării recursului,recurentul a invocat apărări cu privire la fondul cauzei,aducând critici deciziei de apel sub aspectul în care Tribunalul a analizat fondul,în situația în care recursul este o cale de atac nedevolutivă în care nu se poate evoca fondul cauzei.
Solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare,fără cheltuieli de judecată. Nu solicită amânarea pronunțării.
Consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean I având cuvântul,solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinare.
Arată că instanța de apel în mod corect a reținut că reclamantul a cunoscut și acceptat primirea în proprietate a unui teren grevat de lucrări de utilitate publică și a respins acțiunea reclamantului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.14044/29.11.2007 Judecătoria Iașia respins excepția lipsei calității lor procesual-pasive invocată de pârâții Consiliul Județean I, Consiliul Local al Municipiului I și
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului I, Consiliul Județean I și I (ultimul cu sediul în I, str. -, nr.6).
Au fost obligați pârâții să încheie cu reclamantul contract de închiriere privind folosința suprafeței de teren de 233,32. situată în I,-, contra unei chirii lunare de 17,5 Euro/ pe lună.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 150.000 Euro, cu titlu de beneficiu nerealizat de acesta, pentru neîncasarea chiriei pe ultimii trei ani, pentru terenul în suprafață de 233,32.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 120.895,20 lei RON reprezentând pierderea valorii de piață a imobilului.
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor constând în costul lucrărilor de branșare la sistemul de canalizare și la plata daunelor morale.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sume de 14433,87 lei RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorar de avocat și onorar de expert.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesual-pasive invocată de fiecare dintre părți este neîntemeiată și a fost respinsă.
Pe fondul pricinii, s-a reținut că reclamantul este proprietar conform titlului de proprietate aflat la pag.42 din dosar, teren ce a fost proprietatea tatălui său.
Terenul afectat de utilități este în suprafață de 233,32. iar folosirea lui fără plata unui echivalent bănesc nu este admisibilă nici măcar pentru proprietarul public.
Cât privește necesitatea reglementării raportului juridic dintre cei doi proprietari, aceasta este evident, realizabilă și obligatorie prin încheierea unui contract de închiriere între reclamant și pârâți iar chiria stabilită pentru folosința terenului este cea medie calculată de expertul, respectiv de 17,5 EURO A fost respinsă ca nedovedită cererea privind obligarea la plata cheltuielilor făcute de reclamant pentru branșarea la sistemul de canalizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Regia Autonomă Județeană de -Canal și Consiliul local I, Regia Autonomă Județeană de -Canal ulterior devenită.
Prin decizia civilă nr.771/12 noiembrie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de către Consiliul local I împotriva sentinței civile nr. 14044/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte, respectiv:
S-a admis excepția de lipsă calitate procesual-pasivă invocata de Consiliul local I și în consecință: s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local I ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesual-pasivă.
S-a admis apelul declarat de către pârâta I (actual - -) împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții I și Consiliul județean
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual-pasive a Ic are nu are calitatea de locator nici de proprietar al contractelor de, acestea fiind proprietatea Consiliului județean I și au regimul juridic reglementat de art. III pct.3 din Anexa Legii 213/1998. Asupra acestor conducte I are un drept de exploatare. S-a mai reținut că dreptul la acțiunea în despăgubire este prescriptibil în 3 ani de la nașterea dreptului, astfel că acțiunea este prescrisă cel puțin în ceea ce privește despăgubirile pentru pierderea valorii terenului.
Sistemul public de alimentare cu la județul Iaf ost construit cu 30 de ani în urmă, iar titlul de proprietate nr.- a fost emis în anul 1997.
Cererea de despăgubiri este nedovedită.
Expertul nu are în competența sa să evalueze chiria aferentă folosinței terenului afectat de conducte din cadrul sistemului public de alimentare cu pentru că specialitatea acestuia este topografia iar evaluarea nu putea fi făcută decât de un expert evaluator.
Pe fondul litigiului reține instanța că în baza unui titlu de proprietate obținut în anul 1997, reclamantul dorește despăgubirea sa pentru efectele generate asupra proprietății sale prin instalarea conductelor care s-a realizat mult anterior obținerii titlului de proprietate.
Dacă a acceptat obținerea titlului pentru un teren astfel grevat, atunci și cererea obligației de a face și cea de despăgubiri sunt neîntemeiate. Obligația de a încheia un contract de închiriere este lipsită de temei legal, ea nu poate fi susținută decât de existența unor raporturi locative care nu există între părțile din litigiu.
Împotriva deciziei civile nr.771/12 noiembrie 2008 Tribunalului Iașia declarat recurs.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- decizia instanței de apel nu este motivată, redând ceea ce a reținut în considerente Tribunalul Iași cu privire la soluția pronunțată, invocând dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă;
- instanța de apel a schimbat înțelesul cererii de apel, în condițiile în care a reținut că reclamantul a cunoscut și a acceptat primirea în proprietate a unui teren grevat de lucrări de utilitate publică. Instanța de apel trebuia să verifice situația de fapt în limitele cererii de apel.
Sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
- un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, decizia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În mod greșit s-a constatat că Consiliul local I nu are calitate procesual-pasivă când acesta administrează domeniul public și privat al orașului
Totodată nu s-a avut în vedere că țevile au fost amplasate în perioada dictaturii comuniste în mod abuziv, fără acordul proprietarului, nu poate fi admis apelul având la bază frauda la lege.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Conform art.295 Cod procedură civilă, instanța de apel trebuia să verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Tribunalul Iașia arătat în cuprinsul deciziei recurate motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Prin urmare, au fost respectate în totalitate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, în litigiu nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Interpretarea dată probelor de Tribunalul Iași constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Rezultă în mod indubitabil, așa cum a reținut și instanța de apel că titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991 este din anul 1997, pe numele recurentului-reclamant iar instalarea conductelor pe o parte din teren a fost făcută cu 30 de ani în urmă.
Legea 18/1991 dă posibilitatea celui care solicită reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate să conteste primirea în proprietate a unui teren grevat de sarcini. Punerea în posesie a reclamantului-recurent pe acest teren a însemnat și acceptarea în proprietate a unui teren grevat de utilități publice.
Înscrisurile depuse de recurent în fața instanței de recurs ale autorului reclamantului, care a avut în proprietate terenul nu schimbă situația de fapt reținută de instanță și nici pe cea a calificării juridice.
Nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în cauză.
Consiliul local I nu are calitate procesual-pasivă, conductele de alimentare ale I sunt proprietatea județului I (anexa 1 pag.126 poziția 1444 din HG1354/2001) și nu proprietatea municipiului I, respectiv Consiliul local
Ca atare, nu se poate reține că Tribunalul Iașia pronunțat o decizie lipsită de temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Raportat la considerentele mai sus expuse și la dispozițiile art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul formulat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.771 din 12.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-R
17.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
