Obligație de a face. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 138
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Ștefan Violeta Stanciu C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,- C, județul B, împotriva deciziei civile nr. 276/22 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții ( moșt. a. - ), toți cu domiciliul în B,- A, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului-reclamant să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2010, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 01.08.2008 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții -, și -, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să-și ridice posturile de măsurare instalate pe gardul său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin adresa nr. 2225 din 05.05.1995 a fost înștiințat că urmează să fie branșat la instalația de distribuție a gazului metan, că a achitat contravaloarea lucrărilor de instalare a racordului la gaze, că ulterior pârâții au fost branșați la aceiași instalație, fără să suporte cota-parte din costul acesteia și datorită configurației proprietății asupra căii de acces, posturile de măsură s-au montat pe gardul proprietatea sa,că recent pârâții și-au construit case și aveau posibilitatea de a muta posturile pe proprietatea lor, că în acest sens s-a adresat Distrigaz Sud B, iar cu adresa din 31.05.2007 i s-a comunicat că numai instanța de judecată poate decide în astfel de situație.
La termenul de judecată din 19.11.2008, reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu pârâții - -soția defunctului - Petr, cu - si, a arătat că cele trei contoare amplasate pe gardul său îl împiedicau să refacă gardul, iar pârâții și-au făcut cale de acces separată.
-2-
Prin sentința civilă nr. 1963 din 18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a respins acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții -, - -decedat, având ca moștenitor pe -.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că, din convenția părților în proces cu privire la acceptul reclamantului de a permite amplasarea cutiilor de gaze ale pârâților, s-a născut un drept de servitute în favoarea acestora, în condițiile art.620 cod civil și că demersul reclamantului din prezenta acțiune a fost unul pur șicanator în condițiile în care, prin amplasarea celor trei cutii, nu i se cauza acestuia niciun prejudiciu, în sensul că nu se aducea nicio atingere dreptului său de proprietate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut în esență că, instanța de fond a reținut netemeinic ca fiind dovedite susținerile pârâților, potrivit cărora în cursul anului 1993 între și apelant, împreună cu ceilalți pârâți-intimați, ar fi intervenit o convenție prin care să se accepte ca cele 5 persoane să se branșeze la rețeaua de gaze existentă pe proprietatea sa, cu obligația de a achita câte 10.000 lei de fiecare cu titlul de despăgubire.
S-a susținut că, în realitate, încă din data de 06.04.1993 apelantul-reclamant avea avizul tehnic și a început execuția branșamentului la instalația de gaze, care era terminată la data de 09.04.1993 astfel, că nu mai avea de ce să se înțeleagă cu ceilalți pârâți-intimați și că actele depuse de pârâți nu au fost interpretate de instanță în concordanță cu realitatea procedurilor de aprobare a alimentării cu gaze a consumatorilor casnici și cu datele inserate în chiar înscrisurile pe care instanța și-a întemeiază soluția.
S-a mai susținut că instanța nu a valorificat depoziția martorului, care a arătat că pârâții au solicitat acordul branșării la instalația sa de gaze și că acest acord era condiționat de construirea de către pârâți a caselor.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 276 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-apelant împotriva sentinței civile nr. 1963 din 18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați -, și - -decedat, având ca moștenitor pe -.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, reclamantul și cei trei pârâți erau vecini, proprietățile lor erau situate pe o parte și de alta a unei alei comune de trecere, având o lățime de aproximativ 2. fapt consemnat în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locale efectuate de instanța de fond.
Din înscrisurile de la dosar a rezultat că între numiții, -, -, și s-a încheiat la data de 09.04.1993 o convenție potrivit căreia a acceptat ca cele cinci persoane menționate, între care și reclamantul, să se branșeze la rețeaua de gaze existentă în dreptul proprietății lui, că urmare a acestei convenții imobilul proprietatea reclamantului ca și imobilele proprietatea pârâților au fost racordate la
-3-
rețeaua de gaze, iar cutiile în care erau montate contoarele pentru fiecare proprietar, au fost amplasate cu acordul reclamantului deasupra unei fundații ce probabil a reprezentat fundația unui gard ce delimita proprietatea reclamantului de comună de acces.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, prin convenția părților din proces cu privire la acceptul reclamantului de a permite amplasarea cutiilor de gaze ale pârâților, s-a născut un drept de servitute în favoarea acestora în condițiile art.620 Cod Civil.
De altfel, situarea proprietăților părților în cauză, nu permitea vreo altă modalitate de amplasare a acestor cutii, care nici nu aduceau vreo atingere dreptului de proprietate al apelantului, iar mutarea cutiilor de gaze se putea dispune numai după obținerea autorizațiilor prevăzute de lege.
În consecință, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate și o interpretare corespunzătoare a textelor de lege aplicabile în speță.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 309 pct. 9 și 6 Cod procedură civilă.
A susținut în esență recurentul, că instanțele nu au dat eficiență depoziției martorului, care a arătat că acordul pentru amplasarea cutiilor în care sunt montate contoarele de gaze pe proprietatea sa, era valabil numai până când celelalte părți urmau să-și construiască case, după care fiecare trebuia să mute cutia în dreptul proprietății sale, că în acest context nu s-a avut în vedere că intimații -, ca și numiții - și au edificate imobile case de locuit, dar că refuză în mod nejustificat să-și mute cutiile contoarelor de gaze.
Examinând decizia atacată în raport de actele dosarului și de dispozițiile aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat toate probatoriile administrate în cauză, reținând că între recurent și -, -, și s- încheiat la data de 9 aprilie 1993 o convenție, în baza căreia recurentul a acceptat ca cele cinci persoane să se branșeze la rețeaua de gaze existentă în dreptul proprietății sale, că imobilele au fost racordate la această rețea, iar cutiile în care sunt montate contoarele au fost amplasate, cu acordul reclamantului, deasupra fundației ce reprezenta postamentul unui gard ce delimita proprietatea reclamantului de comună de acces.
Înțelegerea părților a fost materializată prin procesul-verbal din 9 aprilie 1992 (fila 81 dosar fond) unde nu se menționează nimic în legătură cu termenul până la care cutiile pentru contoarele de gaze să fie montate pe gardul recurentului. Nu se face nicio referire la vreun termen anume nici în procesul-verbal încheiat între părți la 15 noiembrie 1992 (fila 80 dosar fond) și aceste înscrisuri au fost avute în vedere de instanțe, prin declarația sa martorul, la care face referire recurentul prin motivele de recurs, arătând că înțelegerea ar fi fost ca acele cutii de contuare să fie amplasate acolo până la terminarea construcțiilor de către intimați. Cum declarația acestui martor nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, sub aspectul stabilirii vreunui termen până la care să rămână cutiile pe gardul reclamantului, în
-4-
mod corect instanța a apreciat că înțelegerea părților a fost în sensul că recurentul și-a dat acordul pentru montarea acestor cutii, și că astfel s-a născut în favoarea pârâților un drept de servitute în condițiile art. 620 Cod civil.
Soluția instanțelor este legală și pentru faptul că din probele administrate nu rezultă că ar exista o altă posibilitate de amplasare a cutiilor pentru contuarele de gaze, care de altfel nu aduc atingere dreptului de proprietate al recurentului, mutarea lor putându-se dispune numai cu obținerea autorizațiilor și documentației legale, așa cum rezultă din adresa 744,798/31 mai 2007 emisă de Distrigaz Sud SA (fila 9 dosar fond).
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârilor prev. de art. 304 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, urmează ca recurentul să fie obligat să plătească intimatului - suma de 6000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul de reclamantul, domiciliat în B,-.C, județul B, împotriva deciziei civile nr. 276 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții - (moștenitoare a defunctului - ), domiciliată în B,-.A, județul B, ambii domiciliați în B,-.A, județul
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât -, a sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
- - C - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored.VM
6 ex./18.02.2010
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
f- Judecătoria Buzău
-
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
